Termenul de impozit provine din latinescul imponere (a stabili cu forţa).
În precapitalism cu termenul de impozit erau denumite tot felul de obligaţii către stat, biserică, nobilime, în natură, în muncă şi uneori sub forma bănească.
În capitalism s-a pus în evidenţă faptul că impozitele sunt numai acele dări făcute în bani pentru acoperirea anumitor nevoi ale statului.
Impozitul este definit de către finanţistul francez Gaston Jees ca o contribuţie bănească fără contraprestaţie şi definitivă la care sunt obligaţi supuşii statului pentru diferite servicii pe care le face statul.
Profesorul Constantin Tulai, defineşte impozitul ca fiind o „obligaţie pecuniară definitivă şi silită nerambursabilă şi fără contraprestaţie datorată statului”[1].
Iulian Văcărel defineşte impozitul ca o prelevare bănească din veniturile persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale, această prelevare fiind silită, fără contraprestaţie şi nerambursabilă.
Această definiţie permite sesizarea caracteristicilor impozitului ca formă de prelevare bănească la dispoziţia statului faţă de alte forme de preluare, fiind o plată silită, fără contraprestaţie şi nerambursabilă.
Impozitele sunt principalul mijloc de atragere a resurselor statului.
În al doilea rând impozitele pot fi folosite pentru a încuraja sau descuraja anumite activităţi economice (rolul de pârghie a impozitului).
În al treilea rând rolul impozitului se manifestă pe plan social, prin intermediul acestuia statul redistribuie o parte din veniturile sale în societate.
[1] Constantin Tulai, Note de curs, 1999.