A fost introdus pentru prima dată în Marea Britanie la începutul secolului trecut şi în cele mai multe ţări din Europa la începutul acestui secol. Se cunoaşte că Marea Britanie a fost ţara care a apelat pentru prima dată la munca salariată, iar economiile europene au evoluat în timp începând mai ales din prima perioadă a acestui secol. Beneficiarii acestui venit sunt însă atât persoanele fizice cât şi cele juridice.
Impozitul pe venitul persoanelor fizice
Acest impozit este plătit de persoanele fizice cu domiciliul într-un stat cât si de către străini care realizează venituri în acel stat. Veniturile impuse pot fi obţinute din muncă, din desfăşurarea anumitor activităţi sau de pe urma unor proprietăţi. Are diferite forme: salariu, chirie, dividende, venitul liber profesioniştilor, dreptul de autor, dobânda, redevenţe, prime câştigate, rente. Acest tip de impozit este plătit de persoana fizică care realizează una sau mai multe din aceste forme de venit. Impunerea se realizează în două modalităţi:
- impunerea separată – în acest caz se impune separat fiecare tip de venit obţinut de persoana fizică în parte. Impunerea este diferită în funcţie de felul veniturilor. Marele avantaj, al acestui tip de impunere este acela că nu permite să opereze progresivitatea.
- impunerea globală – aceasta presupune însumarea veniturilor unei persoane fizice indiferent se sursa de provenienţă a veniturilor sale şi impunerea veniturilor globale. Această modalitate are dezavantajul că nu diferenţiază în faţa impunerii veniturile după provenienţa lor şi astfel permite progresivităţii să opereze din plin. Are însă avantajul că nu scapă de la impunere nici o sursă de venit şi tratează în mod global totalitatea veniturilor pentru fiecare deţinător de astfel de masă impozitată. Această modalitate de impunere este utilizată în cele mai multe ţări dezvoltate.
Există însă o altă modalitate de impunere care reprezintă o îmbinare între cele două tipuri separată şi globală. Adică într-o primă fază veniturile contribuabililor sunt impuse separat urmând ca veniturile să fie cumulate şi impuse la sfârşit de an. O asemenea modalitate de impunere exista în ţara noastră în 1923-1934. Se practică şi în zilele noastre în ţări ca Franţa, Olanda, Belgia, SUA, în ţara noastră.
Avantajul este că permite aplicarea progresivităţii dar numai de la un anumit nivel de venituri considerat a fi echitabil de impus progresiv.
Impunerea veniturilor persoanelor fizice
Veniturile persoanelor fizice provin din diferite surse, din muncă, din afaceri, din diferite activităţi, alte venituri.
Practica fiscala a consacrat trei metode de impunere a veniturilor persoanelor fizice:
- Impozitarea globală a veniturilor.
- Impozitarea separată a veniturilor.
- Combinaţia între cele două forme.
- a) Presupune un tratament global a contribuabililor, luându-se în calcul toate veniturile pe feluri şi surse de venit, ţinându-se seama şi de familie, situaţie socială şi economică.
- b) Presupune un tratament separat pentru fiecare venit.
- c) Este cea mai utilizată formă de impunere a veniturilor.
În ţara noastră începând din 1905 am asistat la diferite forme:
- 1905 – impozitul proporţional pe salarii;
- 1923-1934 – impozitarea combinată;
- 1934-1939 – impunerea prin impozitarea supracotă;
- după război s-a preluat alt sistem fiscal mai putin propriu traditiei şipracticii noastre bazat pe impunerea separată până în 2000 când am instituit din nou o impunere combinată;
- in toata aceasta perioada s-au utilizat pentru impunerea salarului cotele simple.
- Începând cu 2000 funcţionează impozitul de tip global bazat pe cote progresive pe transe, instituit prin O.G. 73/31 august 1999.
În prezent impozitul pe venitul global este legiferat de Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal, corectat si modificat de mai multe ori(L 343/2006 si altele ulterioare)
Impozitul pe venitul persoanelor juridice
Acest impozit se aplică asupra veniturilor societăţilor de capital, dar sunt şi alte persoane juridice care obţin venituri.
Din punct de vedere fiscal vom grupa persoanele juridice în: persoanele juridice obligate la plata impozitului pe venit (societăţile de capital), persoane juridice exonerate de la plata impozitului pe venit: persoane juridice fără scop lucrativ, asociaţii non-profit, persoane juridice care se bucură de posibilitatea de opţiune: societăţi de persoane, societăţi în nume colectiv în care asociaţii pot alege dacă plătesc impozitul sau nu.
Obiectul impunerii îl constituie venitul impozabil realizat de persoana juridică care se determină din venitul brut din care se scad deducerile fiscale (venit orientat spre fondul de rezervă) şi se adună cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal. În unele ţări venitul este impozitat o singură dată iar în altele se impozitează de două ori (impozitul pe dividende aplicat asupra venitului net). În general impozitul pe venitul persoanelor juridice deţine o pondere redusă în cadrul veniturilor fiscale de stat. În 1990 aceste impozite reprezentau 15% în SUA, 8% în Germania, 8,4% în Anglia.
Impozitul pe venitul societăţilor
Se aplică asupra profitului impozabil realizat în ţară sau în străinătate. În România a fost reglementat prin Ordonanţa Guvernamentală 70/1994 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995. aceasta are un rol important nu numai ca sursă de venit la bugetul statului ci şi ca pârghie fiscală influenţând în mod direct investiţiile şi consumul. Înainte de 1989 în România întreprinderile de stat vărsau la bugetul statului vărsăminte din beneficiile obţinute, profitul era orientat spre bugetul de stat de unde urma să fie redistribuit. Numai o mică parte din acesta fiind lăsat la dispoziţia întreprinderilor.
După 1990 odată cu legea 31/1990, profitul va fi impozitat după regulile fiscale financiare. Cotele de impunere au fost de 30% pentru profitul până la 1.000.000 lei şi 45% peste 1.000.000 lei. Legea prevedea scutiri la plata impozitului pe profit în funcţie de ramura de activitate pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă – producţie 5 ani; comerţ 6 luni, cu condiţia ca întreprinderea să funcţioneze a perioadă dublă perioadei de scutire. În cazul în care această condiţie nu era îndeplinită, întreprinderea trebuia să plătească retroactiv impozitul datorat pe perioada de scutire.
Prin Ordonanţa Guvernului 70/1999 impozitul pe profit va căpăta o nouă aşezare, iar în prezent este reglementat de Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal, L343/2006 si modificarile ulterioare.