Economie

Necesitatea si esenta creditului

Existenta proceselor de producer a marfurilor si serviciilor este imposibila fara existent relatiilor de creditare.de aici reiese si necesitatea creditului.Fiecare agent economic,desfasurind activitatea economica,permanent schimba forma capitalului sau.Initial capitalul exista in forma monetara.Dupa incetarea procesului de productie si consumarea tuturor factorilor de producer,capitalul se transforma in forma de marfa.Dupa realizarea marfurilor ,capitalul din nou se transforma in forma monetara.Aeasta rotatie a mijloacelor banesti se numeste ciclul de rotatie a capitalului,repetarea ciclului esta numita rotatia capitalului.Marimea capitalului necesar pentru decurgerea  fara intrerupere a capitalului permanent oscileaza.Marimea oscilatiilor depinde de caracterul activitatii desfasurate  de agentii economici.In legatura cu oscilatiile capitalului,la fiecare agent,in unele perioade apar necesitati de mijloace banesti temporal libere,in cazul micsorarii capitalului,iar in unele cazuri,apar mijloace banesti suplimentare in acest caz are loc o crestere a capitalului.

Existenta in permanenta a agentilor care au surplusuri temporale de capital si a celor care au necesitati temporale de capital audus la aparitia unor relatii economice.Rrelatiile economice in bazacarora se redistribuiesc mijloacele banasti  temporal libere se numesc relatii de creditare.

Prin credit se subintelege un imprumut in forma monetara sau in forma de marfa  acordata  in conditii de rambussabilitate,scadenta si de regula cu plata.Creditul exprima relatiile economice care apar intre creditor si debitor in cadrul procesului de restribuire temporala a mijloacelor temporal libere.

Creditorul este unul din participantii la relstiile de  creditare ,subiectul care acorda imprumut din urmatoarele surse:-mijloace proprii

                                                                 -mijloace imprumutate

Debitorul este unul din participantii la relatiile de creditare,subiectul careaia i se acorda imprumutul.De aici reese obligatiunea debitorului de a folosi mijloacele imprumutate in modul  stabilit de creditor,in momentul acordarii imprumutului.De asemenea deosebire dintre debitorsi creditor consta in faptul ca debitorul achita creditorului dobinda.

Relatia de creditare pote sa apara in urmatoarele conditii:

• Debitorul si creditorul sunt persoanefizice sau juridice
• Debitorul si creditorul asigura responsabilitatea reciproca de avere
• Debitorul si creditorul sunt agenti cointeresati reciproc  unul fata de altul.

Rolul creditului in economie  se manifesta prin functiile pe care le indeplineste.Cu ajutorul creditului este asigurata continuitatea ciclului de productie ,apar noi edificii activitati,etc.

                                        Creditul

Creditul isi are originea in cuvintul latin creditum care inseamna a crede a avea incredere .Aceasta origine a notiunii de ceredit scoate in evidenta un element psihologic absolut necesar existentei unei operatiuni de imprumut incredere.

La aparitia sa  creditul era realizat sub forma de imprumut natural in care un individ acorda altuia  un bun sau un serviciu inprezent  formele creditului au evoluat cu mare rapiditate  datorita dezvoltarilor societatilor.Notiunea de credit este continuta in art. 3 al Legii institutiilor financiare conform carea “credit “este : orce angajament de a acorda  bani in imprumut  cu conditia rambursarii lor,si platii dobinzii si a altor plati aferente,orce prelungire a  termenului de rmbursare  a datoriei,precumsi orce angajament de a achizitiona o creanta sau alte drepturi de a efectua o plata.

CREDITUL BANCAReste imprumut banesc acordat  solicitantilor de ctre institutiile specializate ,denumite institutii bancare,sub forma baneasca pentru un timp determinat ce va fi rambursat in viitor lao anumita data,fiind insotit de dobinda.Potrivit art1236 al codului civil di R.M. prin creditul bancar se intelege ca banca(creditor) se oblige sa puna la dispozitia unei personae (debitor)suma de bani (credit)iar debitorul se oblige sa sa restituie suma primita sis a plateasca dobinda  si alte sume aferente prevazute de contract.

Activitatea de creditare se desfasoarain baza unor principii  determinate in timp, ele sunt:

• Principiul rambursabilitatii presupune obligatiunea debitorului de a restitui obligatoriu suma inprumutata  si cudobinda aferenta acestei sume.
• Principiul respectarii termenului de achitare presupune restituirea imprumutului si a dobinzii la termenele  care au fost 
• Principiul asigurarii presupune existent a garantiei de achitare a creditului .
• Principiul contraplatii presupune ca creditul se acorda contra unei plati numita dobinda.
• Principiul finantarii presupune utilizarea resurselor de creditare in stricta conformitate cu scopul definit de catre debitor.
• Principiul diferentierei exprima ca bancile abordeaza individual fiecare caz de solicitare a creditului.

In zilele noastre creditul bancar  are diverse forme si se folosesc diverse criteria de clasificare ,printer cele mai de bazase evidentiaza:

Criteriul de clasificare a creditelor bancare:

Dupa principiul institutional al debitorului:persoane fizice,persoane juridice.

Dupa tipul de valuta acordat ca credit:inlei moldovenesti ,in valuta straina.

Dupa modul de acordare :in numerar(ches),fara numerar(prin virament).

Dupa calitatea debitorului si creditorului:credit privat ,credit public.

Dupa perioada creditului:la vedere,la termen(termen scurt 12 luni, terme  mediu mai mult de un an si mai putinde 5 ani,credite pe termen lung  maimult de 5 ani).

 Dupa perioada de ranbursare a creditelor sau a dobinzii:lunar,simestrial,annual;la finele  contractului de credit.

Dupa marimea sumei de credit.

Dupa destinatia creditorului-credite pentru cheltuieli curente ,pentru stocuri si cheltuieli sezoniere,pentru importul si exportul de produse.

Dupa domeniul de activitate a debitorului:agricultura si industrie,constructia si imbunatatirea financiara,constructia drumurilor si transportare.

Dupa nivelul de risc:credite standart,supraveghiate,dubioase,compromise sunt cu cel mai mare risc de 100%.

Dupa modul de asigurare a creditului:credite neasiguratr si asigurate.

Dupa modalitatea de calculare si achitare a dobinzii.

                      ESENTA SI TRASATURILE CREDITULUI

Pentru a putea contura rolul si functiile creditului bancar trebuie evidentiate si analizate urmatoarele elemente ale creditului bancar.

Structura creditului contine urmatoarele elemente:

Suma :este stabilita  prin proiectiile facute de lucratorul bancar ,suma va acoperi necesarulde credite ,inclusive dobinda pentru  datoria  suplimentara.

Participantii la raportul de creditsunt debitorul si creditorul acestia pot fi persoanele fizice sau agebtii economici.

Promisiunea de rambursare reprezinta angajamentul debitorului de a rambursa la scadenta,valoarea capitalului imprumutat plus dobinda cap ret al creditului.

Pretiul creditului bancar  acesrta este reprezentat de dobinda ce reflecta pretul  pe care il achita debitorul pentru folosirea imprumutului ea se plateste intr-un timp stabilit.Exista 2 tipuride dobinda .Dobinda fixa care este valabila pe toata durata de utilizare a creditului.Dobinda flotanta ea variaza pe perioada utilizarii creditului in functiie de nivelul dobinzii pe piata.

Scadenta e termenul de rambursare stabilit in contract  care depinde de nuivelul de eficientei activitatii beneficiarului de credite.

Programul de rambursare  trebuie sa arate  in ce scop va fi folosit creditul .Achizitionarea sau constituirea unui active fix necesita,de obicei o perioada  lunga de rambursare.

Prezentarea de rapoarte creditorul solicita periodic rapoarte  pentru supravegherea situatiei pentru, siguranta proprie ca creditul va fi rambursat la timp si in intregime.

Documentatia  reprezinta acordul de aprobare a creditului ,garantia  pe carea  o ofera debitorul pentru credit.

FORMELE  DE CREDIT

Creditul bancar este imprumut banesc acordat  solicitantilor de ctre institutiile specializate ,denumite institutii bancare,sub forma baneasca pentru un timp determinat ce va fi rambursat in viitor la o anumita data,fiind insotit de dobinda.

Creditul comercial  presupune acordarea imprumutului in cadrul activitatilor comerciale ,creditul se acorda in formanaturala dar se ramburseaza in forma monetara.Vinzatorul transmite marfa  in schimbul carea nu primeste bani,dar primeste undocument care contine obligatiunea cumparatorului de a achita costul marfii plus dobinda la creditul respective,acest document se numeste cambie.

Credit de stat se sub intelege creditul acordat de persoanele fizice sijuridice bugetului de stat,el se acorda informa de emisiune de hirtii de valoare de stat.Acest credit se foloseste pentru acoperirea deficitului bugetar.

Creditul de consum reprezinta un credit pe termen mijlociu sau scurt acordat persoanelor individuale si destinat acoperirii costurilor bunurilor si serviciilor de care beneficiaza.

• Creditele de consum se definesc prin : reprezinta cu plata in rate a unor bunuri de consum personal de folosinta indelungata si de mare valoare.
• Intre creditul de consum si creditul bancar exista strinse legaturi in sensul unor raporturi de determinare .
• Pentru plata in rate comerciantul recurge la creditele bancare.
• In conditii de insolvabilitate cumparatorul este obligat sa restituie bunurile,iar uneori, in functie de clauzele contractuale nu se pot recupera nici ratele achitate.

Credite international sunt creditele acordate de un orgsnizm financiar  international,acordarea lor este insotita de mai multe  conditii de ordin politic si social.

POLITICA SI PROCEDEELE DE CREDITARE

Politica creditara a bancii trebuie sa fie orientata spre protejarea activelor, obtinerii de profit si îmbunatatirii starii economico-financiare a împrumutatilor concomitent luînd în consideratie securitatea depozitelor clientilor.Politica si procedeele de creditare se determina de o instructiune de politica generala si instructiuni specifice (scrise), aprobate de consiliul bancii.O astfel de politica generala si procedee scrise vor cuprinde, darnelimitîndu-se la:• Instructiunea de politica generala de creditare a bancii, evidentiind:

- structura organizatorica;

- autoritatile de creditare

- strategia de afaceri si marketing;

- tipurile de credite;

- limitele generale de creditare;

- activitatea de creditare la nivel de filiala;

- gajul sau alt tip de asigurare considerat acceptabil si suficient;

- modul de acordare si rambursare a creditelor;

- principiile stabilirii marimii ratei dobînzii;

- distribuirea si diversificarea pe ramuri (pe sectoare);

- revizuirea si controlul portofoliului de credite etc.

• Instructiunile specifice detaliate despre politica si procedee pentru fiecare tip de credit si plata cu avans inclusiv:

- procedeele interne de evaluare a credibilitatii debitorului;

- dirijarea si verificarea riscului;

- limitele de acordare a creditului;

- gajul sau alt tip de asigurare necesar;

- stabilirea pretului;

- autorizarile;

- creditele problematice si colectarea lor;

- formarea rezervelor;

- descrierea metodelor analitice de evaluare a credibilitatii clientilor.

Aceste instructiuni trebuie sa includa si formulare de cerere, acordurile(contractele) de credit, formularul despre gaj sau alt tip de asigurare, etc.Politica generala trebuie sa defineasca toate tipurile de credite pe care banca le acorda, descrise într-un mod concis si cuprinzator, continînd informatia despre scopul creditului, scadenta si structura de rambursare, pret, gajul necesar sau alt tip de asigurare, etc.Politica generala de creditare trebuiesa reflecte limitele legale si regulatoare de creditare, adica limitele referitor la eliberarea creditelor mari unui debitor sau unui grup de debitori în interconexiune, persoanelor afiliate si functionarilor bancii. Aceasta ar putea contine si instructiuni cu privire la distribuirea pe sector si geografica a portofoliului.În dependenta de detaliile continute în Instructiunea generala, Instructiunile specifice vor reflecta particularitatile pentru fiecare tip de credit,suplimentar reflectînd urmatoarele momente: administrarea creditului, sistemul informational privind creditele, revizuirea interna a creditelor etc.O banca trebuie sa aiba instructiuni detaliate la dispozitia sa cu descrierea întregului proces de administrare pentru fiecare tip de credit: de lacererea initiala a clientului, prin evaluarea credibilitatii si aprobarea de eliberare,pîna la rambursarea finala a acestuia. Aceste instructiuni trebuie sa ofere un îndrumar detaliat despre documentare pentru orice tipuri de credite si sa determineregulile referitor la:• Autoritatea de creditare: determinarea autoritatii de creditare în cadrul banciipentru luarea deciziei la diferite niveluri, pentru fiecare tip si marime de credit;

• Informatia financiara: cerintele fata de comunicarea datelor cu privire lasituatia financiara, care trebuie executate de debitor pentru orice tipuri de credite, oferind posibilitatea unei analize profunde a credibilitatii clientului;
• Evaluarea credibilitatii: instructiunile detaliate despre efectuarea evaluarii credibilitatii clientului si capacitatii de rambursare a creditului, inclusive metodele adecvate de analiza a bilanturilor, raportului cu privire la profit si pierderi; în mod similar aprecierea gajului si altor forme de asigurare a creditelor si stabilirea limitelor (coeficientilor) de utilizare a acestora.Rapoartele financiare ale entitatilor, care conform legislatiei sunt obligate sa întocmeasca acest tip de rapoarte, se prezinta la solicitarea bancii, cu amprenta stampilei organului de stat respectiv, pentru ultima perioada de raportare.
• Gajul si alte forme de asigurare a creditelor: prevederea unui coefficient minim pentru gaj si alte forme de asigurare a creditelor necesare pentru fiecare tip de credit si evaluarea adecvata a acestora, în scopul asigurarii acoperirii depline a sumei supuse riscului (suma creditului plus dobînda);
• Procesul de aprobare: reguli detaliate cu privire la autorizarea acordarii creditului;
• Stabilirea pretului creditului: rata dobînzii/ comisioane pentru toate tipurile de credite acoperind costurile de creare a fondurilor (plus o marja de profit), inclusiv costurile suplimentare si crearea rezervelor pentru pierderile posibile;
• Limitele: limitarea liniilor individuale/ creditelor ne rambursate si în total pentru fiecare debitor;
• Colectarea: determinarea procedeelor legate de creditele cu termenul de rambursare expirat si platilor aferente neachitate/ delincvente legale si alte reclamatii;
• Diverse: instructiuni specifice pentru cazurile exceptionale si scutiri, etc.

 Managementul corect si prudent al portofoliului de credite al unei banci necesita un sistem eficient de informare, care trebuie sa includa toate aspectele importante privind eliberarea creditelor. Disponibilitatea unui sistem de încredere si corect de informare, cuprinzînd întreaga activitate de creditare, este o conditie indispensabila pentru dirijarea si controlarea efectiva a riscului si, respectiv, pentru îndeplinirea datoriilor si obligatiunilor managementului sau administratiei bancii.Sistemul informational de creditare trebuie sa contina detaliile concise asupra creditelor individuale privind:

- identitatea si activitatea debitorului;

- situatia economica si financiara a debitorului (trecuta, actuala si în prognoza) pe baza unei analize profunde a credibilitatii acestuia;

- tipul, scopul si marimea creditului;- sursele primare si secundare de rambursare;

- asigurarea (gajul) rambursarii creditului si conditiile acestuia;

- alta informatie referitoare la relatia creditara (este necesara comunicarea datelor cu privire la situatia financiara a debitorului).

Politica monetar-valutară poate fi definită ca activitatea de influenţare a proceselor economico-sociale prin oferta de bani în vederea realizării principalelor scopuri macroeconomice şi obţinerii echilibrului general în economie. Politica monetar-valutară include 2 componente: politica monetară şi politica valutară.Politica monetară include deciziile şi acţiunile vizînd oferta de monedă şi derularea circulaţiei monetare în economia naţională, asigurarea echilibrului monetar şi menţinereaputerii de cumpărare a monedei în scopul realizării unor obiective ale politicii generale.Politica valutară se referă la modalităţile de procurare şi utilizare a resurselor valutare şi echilibrarea balanţei de plăţi externe, crearea rezervelor de valută, evoluţia cursului valutar şi efectuarea de tranzacţii pe pieţele financiar-valutare.

 Politica monetar-valutară este elaborată şi promovată de Banca Naţională care pune în aplicaţie instrumentele politicii monetar-creditare:operaţiuni pe piaţa deschisă cu hârtii de valoare de stat constituie operaţiuni de vânzare (plasare) –cumpărare (răscumpărare) de către Banca Naţională a hârtiilor de valoare emise de stat cu scopul de a mări sau micşora cantitatea de bani din circulaţie. Vânzarea hârtiilor de valoare conduce la diminuarea ofertei de bani rezultată din retragerea unei părţi din masa monetară din circulaţie, ca rezultat rata dobânzii creşte, creşte puterea de cumpărare a valutei naţionale şi se diminuează volumul investiţiilor în economia naţională. Cumpărarea hârtiilor de valoare de stat contribuie la creşterea ofertei de bani, la micşorarea ratei dobânzii, stimularea investiţiilor şi inflaţie.

În Republica Moldova se emit 3 tipuri de hârtii de valoare de stat:

1.bonuri de trezorărie- constituie hârtii de valoare de stat emise cu scont şi răscumpărate la valoarea lor nominală la scadenţă, având termenul de circulaţie de 28, 91, 182, 273, sau 364 zile;

2.bonuri de acoperire a decalajului de casă sunt hârtii de valoare de stat emise cu scont şi răscumpărate la valoarea lor nominală la scadenţă, care au scadenţa nu mai mică de o zi şi nu mai mare de 364 de zile, termenul de circulaţie fiind indicat în Comunicatul oficial de lansare a hârtiilor de valoare de stat;

3.obligaţiuni de stat constituie hârtii de valoare de stat emise pe termen mediu sau lung, cu rata dobânzii fixă sau flotantă şi răscumpărate la valoarea lor nominală la scadenţă.

            Plasarea hârtiilor de valoare de stat se efectuează prin intermediul licitaţiilor desfăşurate de către Banca Naţională în baza Dispoziţiei Ministerului Finanţelor, conform unui grafic aprobat de către Banca Naţională şi Ministerul Finanţelor. Caracteristicile (valoarea nominală, tipul şi periodicitatea plăţii dobînzii), precum şi modalitatea de plasare, de plată a cupoanelor şi de răscumpărare a obligaţiunilor de stat sunt stipulate în Condiţiile de plasare, circulaţie şi răscumpărare a obligaţiunilor de stat cu dobînda fixă/flotantă şi Comunicatele oficiale de plasare a VMS.

La licitaţii participă băncile comerciale care deţin conturi curente deschise la Banca Naţională şi au încheiat cu Banca Naţională acordul cu privire la îndeplinirea funcţiilor de dealer primar pe piaţa hârtiilor de valoare de stat şi participanţii. Dealerii primari pot participa la licitaţie în numele şi din cont propriu, precum şi din contul mijloacelor investitorilor, la cererea acestora, iar participanţii pot depune cereri la licitaţii numai în numele şi din cont propriu.

Pentru a îndeplini funcţia de dealer primar pe piaţa hîrtiilor de valoare de stat este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii:

1. Banca activează pe piaţa valorilor mobiliare de stat nu mai puţin de 3 luni, procurînd valori mobiliare de stat în portofoliul propriu;
2. Dispune şi menţine cuantumul minim necesar al capitalului reglementat de BNM;
3. Faţă de bancă nu sunt aplicate de către BNM măsuri de remediere prin care se interzice atragerea
4. Dispune de cont curent deschis la Banca Naţională a Moldovei;
5. Este participant la SIC în BNM şi dispune de un sistem automatizat de înscrieri în conturi la nivelul doi;
6. Participă la licitaţiile de vînzare a valorilor mobiliare de stat desfăşurate pe piaţa primară, după cum urmează:

- Dealerii primari, al căror nivel al activelor este mai mare sau egal cu 800 mil.lei, participă la fiecare licitaţie  de vînzare a valorilor mobiliare de stat;

- Dealerii primari, al căror nivel al activelor este mai mic de 800 mil.lei, participă minimum la 50 la sută din numărul total de licitaţii de vînzare a valorilor mobiliare de stat (fiecare număr desfăşurate pe parcursul unei luni.

7. Procură în decursul unui trimestru valori mobiliare de stat la valoarea nominală într-un cuantum minim de:

- 2.0% din volumul mediu trimestrial oferit de Ministerul Finanţelor pe parcursul a patru trimester precedente - pentru dealerii primari, al căror nivel al activelor este mai mare sau egal cu 800 mil.lei;

- 1.0% din volumul mediu trimestrial oferit de Ministerul Finanţelor pe parcursul a patru trimester precedente - pentru dealerii primari, al căror nivel al activelor este mai mic de 800 mil.lei.

8. Contribuie la crearea lichidităţii pieţei secundare a valorilor mobiliare de stat, efectuînd trimestrial tranzacţii în volum minim de 1,5% din volumul total al tranzacţiilor de vînzare / cumpărare efectuate cu VMS în

trimestrul precedent de către toţi dealerii primari (cu excepţia operaţiunilor de piaţă deschisă ale BNM).

9. Banca dispune de o încăpere separată şi personal calificat necesar - cel puţin o persoană, responsabilă de operaţiunile cu valori mobiliare

             În scopul desfăşurării licitaţiilor de vânzare a hârtiilor de valoare de stat se creează Comisia de licitaţie  care include 3 lucrători ai Băncii Naţionale (viceguvernatorul Băncii Naţionale a RM, directorul Departamentului Operaţiuni de Piaţă al Băncii Naţionale a RM şi şeful Direcţiei Operaţiuni de Piaţă a BNM) şi doi reprezentaţi ai Ministerului Finanţelor viceministrul finanţelor şi şeful Direcţiei Angajamente Interne a Ministerului Finanţelor). Comisia de licitaţie îndeplineşte următoarele sarcini:

-organizează licitaţiile de vânzare a valorilor mobiliare de stat;

-i-a decizii privind satisfacerea cererilor depuse;

- determinarea condiţiilor referitoare la preţuri şi luarea deciziei privind satisfacerea cererilor depuse;

- satisfacerea cererilor depuse la licitaţie în volum mai mic sau mai mare decît volumul ofertei indicat în Comunicatul oficial de plasare a valorilor mobiliare de stat;

- efectuarea controlului asupra respectării regulilor şi condiţiilor de desfăşurare a licitaţiilor;

- analiza rezultatelor licitaţiei desfăşurate.

-rata dobânzii.Băncile pot să-şi mărească rezervele creditare prin: atragerea de noi depuneri, contractarea de credite de la alte bănci comerciale şi procurarea de resurse creditare de la Banca Naţională. În Republica Moldova băncile comerciale procură resurse creditare la licitaţia creditară interbancară, unde cel mai mare furnizor de resurse creditare este Banca Naţională. Prin mecanismul licitaţiei propunând oferte mari sau mici de resurse creditare pentru vânzare, Banca Naţională influenţează rata dobânzii.

Efectele modificării ratei dobînzii  pot fi observate analizînd piaţa monetară:

1. a) scăderea ratei dobînzii stimulează investiţiile şi creşterea ocupaţiei forţei de muncă, pe fondul unei anumite tendinţe de creştere a preţurilor;
2. b) creşterea ratei dobînzii conduce la diminuarea investiţiilor şi apariţia tendinţei de creştere a şomajului. Pe fondul anumitei stabilităţi a preţurilor se dezvoltă procesele de stagnare.

 - rata rezervelor obligatorii-presupune ca o parte din depozitele bancare şi mijloacele atrase din alte surse să fie depozitate de către băncile comerciale în conturi deschise la Banca Naţională. Cerinţa, confirmată prin lege, conform căreia o parte din depozitele bancare şi mijloacele primite din alte surse trebuie să se păstreze în Banca Centrală, în primul rînd contribuie la asigurarea băncii şi protejarea clientelei, în al doilea rînd, Banca Centrală mărind sau micşorînd rata rezervelor obligatorii, influenţează direct volumul creditelor acordate de băncile comerciale şi ca rezultat, măreşte sau micşorează oferta de bani. Rezervele valutare ale Băncii Naţionale Instrumentul de promovare a politicii, în context internaţional utilizat de băncile centrale, se numeşte intervenţie pe pieţele valutare.Intervenţia valutară reprezintă activitatea de stabilizare a nivelului cursurilor valutare prin blocarea forţelor pieţei, care ridică sau scad nivelul cursurilor de schimb ale valutei proprii.

Mecanismul intervenţiei valutare este analogic celui al operaţiunilor pe piaţa deschisă. Acest instrument presupune operaţiuni de vânzare-cumpărare a dolarilor. De exemplu dacă cursul valutei naţionale scade, Banca Naţională intervine prin operaţiuni de vânzare a dolarilor, fapt ce contribuie la procurarea valutei naţionale, la creşterea cererii de monedă naţională şi la creşterea puterii ei de cumpărare.  Dacă cursul valutei naţionale creşte, Banca Centrală din contra, începe activ să vîndă moneda sa, pentru a produce efectul creşterii ofertei de monedă proprie. Astfel se urmăreşte stabilizarea cursului valutar.

Cum a evoluat creditul in perioada anilor 2006- 2007.

Pe parcursul anilor 2006-2007, a avut loc cresterea considerabila a creditului de consum in Republica Moldova. Chiar daca acesta este un fenomen firesc ce insoteste cresterea economica si pare a fi un indicator al increderii populatiei in venituri stabile si mari in viitor, exista totusi anumite riscuri legate de nerambursarea creditelor si presiuni inflationiste aditionale. In acest context, exista oare motive de ingrijorare pentru Republica Moldova? Care sunt actiunile ce trebuie intreprinse in vederea evitarii acestor riscuri?

Sursele majorarii creditului de consum

O evolutie fireasca in conditiile cresterii economice este cresterea volumului creditelor de consum. Pana in anul 2005, volumul acestora in Republica Moldova era practic neglijabil.Pe parcursul ultimilor doi ani acestea au cunoscut o crestere semnificativa, atingand 14,06% din totalul creditelor acordate la sfarsitul anului 2007. O majorare de aproximativ 5 p.p. in numai doi ani este considerabila, iar tendintele economiei moldovenesti creeaza asteptari de crestere in continuare a acestora. Creditele de consum sunt in majoritate acordate in lei moldovenesti, si doar recent unele banci comerciale au inceput sa ofere credite de consum in valuta straina, ponderea acestora fiind inca foarte mica.

Aceasta crestere a avut loc chiar daca rata dobanzii este inca destul de inalta pentru ele si a variat pe parcursul anului 2007 la bancile comerciale intre 13,3% si 25%. in Europa, dobanzile la creditul de consum variaza de la 6% in Finalanda, statul cu cel mai ieftin credit de consum, la 12% in Portugalia. in Italia dobanda este de 9,4%, iar in Irlanda de 6,4%.

Principalele cauze care au condus la cresterea creditului de consum in Republica Moldova sunt:

• Intensificarea concurentei. Patrunderea in sectorul bancar al Republicii Moldova a investitorilor straini (Raiffeisen International, Grupo Veneto Banca, Societe Generale) a fost insotita de implementarea pe o scara mai lara a practicilor bancare avansate de creditare la noi in tara.
• Disponibilitatea resurselor pentru creditare. Bancile Republicii Moldova dispun de mijloace banesti ca urmare a cresterii depunerilor atat de la persoanele fizice cat si de la persoane juridice. in acelasi timp, economia autohtona nu este capabila sa asimileze acesti bani. Astfel, resursele financiare sunt indreptate catre consum, unde intotdeauna se gasesc doritori de a le utiliza.

Dar, cresterea atat de semnificativa si rapida a ponderii creditelor de consum in totalul creditelor acordate nu trebuie supraapreciata, ea nefiind insotita de o crestere tot atat de considerabila a volumului acestora. Paralel cu cresterea creditului de consum, din 2006, s-au micsorat creditele acordate intreprinderilor din sectorul vitivinicol, ca urmare a embargoului de vinuri impus de catre Rusia. Astfel, creditele acordate agriculturii si industriei alimenatare inregistrand o reducere semnificativa, ponderea acestora micsorandu-se cu cca.5 p.p. anual in 2006 si 2007.

Care sunt riscurile?

Se considera ca volumul si dinamica creditului de consum reprezinta un indicator al increderii populatiei in viitor si s-ar parea ca populatia Republicii Moldova spera la un venit stabil si mare, aventurandu-se spre un consum mai mare. Pe de alta parte, experienta unor tari arata ca dupa cativa ani dupa explozia creditului de consum, populatia continua sa contracteze credite chiar daca inteleg bine faptul ca nu-l vor rambursa la termen. Iar bancile, pentru atragerea clientilor ofera credite in conditii tot mai avantajoase: sume mai mari, fara gaj. Astfel, riscul nerambursarii creditelor creste, acesta fiind mult mai mare pentru creditele de consum decat pentru alte tipuri de credite. De exemplu in Romania valoarea sumelor neachitate de populatie in contul creditelor de consum reprezinta peste 60% din totalul intarzierilor de plata.

Iar in Moldova exista banci care acorda o atentie deosebita creditelor de consum, ponderea acestora in volumul creditelor acordate depasind chiar 20% la Moldova Agroindbank, Mobiasbanca, Investprivatbank, EuroCredit Bank. in prezent cea mai mare parte a pietii creditelor de consum este detinuta de Mobiasbanca. Desi nu putem neglija existenta riscurilor mentionate, in cazul Republicii Moldova ele sunt deocamdata acceptabile, iar creditul de consum are loc pentru extindere, fiind inca mult in urma altor state in tranzitie.

Un alt impact al cresterii volumului creditelor de consum care reprezinta un risc major pentru Moldova este ca acesta, ca si remitentele, sporesc lichiditatea pe piata monetara, ca urmare afectand nivelul preturilor. Anume din aceasta cauza reducerea ratei de dobanda la aceste credite nu este recomandata, pentru ca ar putea duce la o explozie a creditelor de consum si la inflatie inalta, careia BNM nu i-ar putea face fata si din cauza intrarilor masive de valuta de peste hotare care nu pot fi controlate. Chiar daca nivelul ratelor de dobanda este inalt comparativ cu alte state, micsorarea acestora este acceptabila doar pentru investitii in productie, dar nu pentru creditele de consum care, prin stimularea consumului final mentin inflatia inalta si agraveaza deficitul comercial al Republicii Moldova.In plus, si evolutiile structurale ale creditului pentru consum comporta riscuri care pot fi mai periculoase decat dinamica propriu-zisa a creditelor. La momentul actual populatia tarii tinde sa se indatoreze pe termen scurt, dar odata ce aceasta tendinta se va indrepta pe termen lung vor apare riscuri aditionale deoarece majoritatea activelor achizitionate se depreciaza mult mai repede decat ritmul in care debitorii returneaza datoria.

Ca urmare...

Cresterea creditului de consum pe parcursul ultimilor doi ani este o evolutie fireasca in procesul de crestere economica. La momentul actual, riscurile legate de acest fenomen pentru Republica Moldova sunt minime. Dar, datorita specificului economiei moldovenesti, si anume, ponderea inalta a remitentelor in PIB, care nu pot fi controlate de BNM si care au un impact negativ asupra stabilitatii preturilor, extinderea acestui tip de credit trebuie examinata cu precautie. Nu este necesar de limitat numarul si volumul creditelor de consum, ci de evitat micsorarea semnificativa a ratelor dobanzii pentru acestea, creditarea pe termen lung, acordarea creditelor riscante. in acest sens, este importanta aprobarea proiectuluid de Lege cu privire la birourile istoriilor de credit.

Creşterea deficitului bugetar până la limite riscante, precum şi majorarea datoriei publice interne prin emiterea masivă de valori mobiliare de stat (VMS) pe parcursul ultimelor luni va impune viitorul Guvern să apeleze la surse de finanţare externe. În acest sens, Republica Moldova are la dispoziţie 2-3 opţiuni majore: semnarea unui nou memorandum de finanţare cu FMI sau/şi contractarea creditelor bilaterale negociate la moment cu Rusia şi China. Ultimele au tulburat enorm mediul mediatic şi analitic din ţară, stârnind mari controverse. Cauza este că contractarea unor asemenea credite gigantice pentru ţara noastră automat va tripla soldul datoriei de stat externe, iar în condiţiile actualei recesiuni economice, gradul de îndatorare va atinge limite riscante. Totodată, este vital ca aceste credite să nu prejudicieze relaţiile cu FMI, care sunt şi aşa incerte la momentul de faţă. Or, semnarea unui nou memorandum de finanţare cu această instituţie financiară va influenţa în mod direct imaginea ţării noastre în faţa finanţatorilor occidentali şi, cu siguranţă, va releva într-o altă lumină sinceritatea aspiraţiilor privind integrarea europeană. Prin urmare, este necesar ca viitorul Guvern să stabilească clar priorităţile sale în domeniul politicii privind datoria de stat externă. Ar trebui sau nu noul Guvern să accepte creditele oferite de Rusia şi China pe fondul relaţiilor suspendate cu FMI? Care ar fi impactul de pe urma contractării acestora şi care ar trebui să fie priorităţile politicii de stat în acest domeniu?

De ce avem nevoie acum mai mult ca oricând de surse externe de finanţare?

 Pentru a elimina pericolul major pentru economia naţională care la momentul actual constă în creşterea puternică a datoriei publice interne în paralel cu diminuarea veniturilor bugetare. Astfel, pe fondul relaxării graduale a politicii monetare şi a tendinţelor deflaţioniste, Guvernul a apelat foarte intens la surse interne de creditare. Începând cu luna mai a avut loc practic o explozie a volumului de VMS tranzacţionate pe piaţa primară, astfel încât în luna iunie băncile comerciale au devenit principalii finanţatori ai deficitului bugetar. Problema majoră constă în constrângerile politice care au subminat fundamental capacitatea Guvernului de a ajusta politica sa bugetară la efectele crizei economice. Prin urmare, veniturile obţinute din vânzarea VMS, care în iunie au fost cu 45,9% mai mari faţă de nivelul prognozat, erau direcţionate exclusiv spre finanţarea sectorului bugetar şi a programelor de asistenţă socială. Astfel, în condiţiile în care majoritatea bonurilor de trezorerie sunt cu o perioadă mai mică de jumătate de an, reducerea constantă a veniturilor bugetare va afecta esenţial capacitatea Guvernului privind onorarea obligaţiunilor de plată la scadenţă. De aceea necesitatea surselor externe de finanţare este una imperativă, luând în consideraţie maturitatea timpurie a creditelor interne, precum şi pericolul exploziei deficitului bugetar şi a acumulării arieratelor privind plata salariilor şi transferurilor sociale.

 

Ce cunoaştem la moment despre creditele negociate cu Rusia şi China...

În principiu, nu există diferenţe fundamentale între perioadele de maturitate a creditelor oferite de ambele state. Astfel: durata se preconizează a fi de 15 ani, perioada de graţie 5 ani (Rusia) şi 3 ani (China), iar destinaţia acestor credite va ţine (din cele oficial declarate) de proiecte infrastructurale. Mai cunoaştem de asemenea că, în virtutea propriilor imperative geopolitice, ambele ţări utilizează un spectru larg de instrumente, inclusiv financiare, pentru a-şi consolida influenţa politică în Europa de Est (Rusia) sau pentru a se poziţiona în calitate de jucător important în această regiune (China). O diferenţă notabilă ar fi că Rusia, mai mult decât China, este interesată de ataşarea unor condiţii politice la creditul său. China este interesată mai mult de concesiuni economice cu caracter strategic din partea Moldovei (de exemplu, administrarea proiectelor de infrastructură de către ingineri şi manageri chinezi sau utilizarea la scară largă a forţei de muncă chinezească).

... şi ce NU cunoaştem?

 Nu cunoaştem practic esenţialul: ratele dobânzilor şi, mai ales, condiţionalităţile economice/politice ataşate. Interesul autorităţilor pentru aceste credite, pe fondul reticenţei privind semnarea unui nou memorandum de finanţare cu FMI, poate fi uşor înţeles luând în consideraţie specificul situaţiei politice din ţară la momentul când au început negocierile. Analizând experienţa altor state din CSI care au apelat la credite din partea Rusiei, vom vedea că acestea includ mult mai puţine condiţionalităţi economice, faţă de cele cerute de FMI. În acelaşi timp, cooperarea cu aceasta instituţie financiară internaţională a presupus, pentru mai multe state din regiune (Ucraina, ţările Baltice, Bosnia, Ungaria, România), condiţii austere vizavi de politicile lor bugetar-fiscale, în special, reducerea cheltuielilor aferente programelor sociale şi salariilor din sectorul bugetar.

 Totodată, creditele oferite de Rusia şi China vor fi destinate proiectelor infrastructurale, în timp ce banii oferiţi de FMI pot fi utilizaţi doar pentru suplinirea activelor oficiale de rezervă. Prin urmare, pentru un Guvern ghidat de obiective electorale sau de alte obiective pe termen scurt, ofertele Rusiei şi Chinei sunt mult mai atractive faţă de cea a FMI. Ipoteza respectivă a fost validată chiar de ministrul economiei şi comerţului, Igor Dodon, care a declarat recent că R. Moldova va accepta mai curând credite comerciale şi nu concesionale bilaterale[1]. Totodată, acesta a afirmat că Guvernul nu va accepta condiţiile impuse de FMI care ar „prejudicia populaţie R. Moldova” făcând referinţă explicită la experienţa altor state din regiune în reducerea salariilor pentru bugetari şi a cheltuielilor aferente programelor sociale. Cu siguranţă, această poziţie a fost determinată de ezitarea Guvernului în exerciţiu de a implementa reforme nepopulare care ar fi generat tensiuni sociale şi, respectiv, costuri politice în ajunul alegerilor parlamentare.

Condiţionalităţi economice venitul statului condiţionalităţi politice

Deşi creditele bilaterale din partea Rusiei şi Chinei sunt mai atractive pe termen scurt, acestea implică o serie de riscuri majore pe termen lung. Cauza este că creditele respective, în special cel din partea Rusiei, ar putea fi condiţionat de o serie de concesiuni politice care ar permite Kremlinului majorarea influenţei în ţara noastră, influenţă care deja este foarte înaltă. Experienţa altor state din CSI (tabela 1) relevă faptul că creditele ruseşti au fost preferate mai mult de statele, politica externă a cărora este mai degrabă una pro-rusă (Armenia, Kazahstan, Belarus, Kîrgîzstan). Deşi unele dintre acestea au obţinut şi finanţare FMI, creditele ruseşti au majorat dependenţa economică şi politică a acestora de Rusia. Spre exemplu Kazahstan a fost obligat să utilizeze creditul rus pentru procurarea metalelor şi echipamentului fabricate în Federaţia Rusă, iar la moment se duc negocieri privind vânzarea celei mai mari bănci din această ţară, BTA, către Sberbank, o banca comercială rusă controlată de Kremlin. Kîrgîzstan, pentru obţinerea creditului rus, a fost nevoit să ceară evacuarea trupelor americane din Baza Aeriană  din Manas. Chiar şi Bulgaria, care nu este membră CSI, a contractat un credit rusesc în valoare de 5 miliarde USD pentru construcţia unei fabrici de energie nucleară, în schimbul cesionării unei cote părţi din sectorul energetic al acestei ţări. Se pare însă că noul guvern ales recent în Bulgaria va retracta precedentele înţelegeri financiare cu Rusia. Totodată, condiţionalităţile politice ataşate creditelor din partea Rusiei pot influenţa negativ durabilitatea proiectelor finanţate în cadrul acestora.Un caz elocvent este cel al Belarusului, când partea rusă a refuzat transferarea ultimei tranşe de credit de 500 milioane USD, determinând această ţară să ceară finanţare din partea FMI.  Creditele din partea Rusiei şi FMI negociate şi transferate statelor CSI (Iunie, 2009)

 

Ţara            Credit din partea Rusiei                   Credit din partea FMI

Ucraina                                                                            16,4 miliarde USD (negociat)

                                                                                               7,3 miliarde USD (transferat)

Belarus        2 miliarde USD (negociat)

                        1,5 miliarde USD (transferat)                       2,4 miliarde USD (negociat)

788 milioane USD (transferat)

Kazahstan      3,5 miliarde USD (negociat)           

Moldova         500 milioane USD (negociat)         

Armenia         500 milioane USD (transferat)       823 milioane USD (negociat)

400 milioane USD (transferat)

Georgia                      750 milioane USD (negociat)

187 milioane USD (transferat)

Kîrgîzstan      2 miliarde USD (negociat)   100 milioane (negociat)

25 milioane (transferat)

Tadjikistan                116 milioane (negociat)

39 milioane (transferat)

Prin urmare, o preferinţa acordată creditelor bilaterale din partea Rusiei şi Chinei în detrimentul relaţiilor cu FMI va majora semnificativ dependenţa politică şi economică a ţării noastre de aceste state, iar aspiraţiile de integrare europeană vor fi compromise. Deşi viitorul Guvern va fi pus cam în faţa aceloraşi constrângeri financiare, s-ar putea ca acesta să aibă mai multe capacităţi de a implementa acele reforme dureroase, dar necesare, care derivă din condiţionalităţile aferente memorandumului FMI. În acelaşi timp, este vitală o viziune a guvernării pe o durată mai lungă de timp, or miopia guvernului în exerciţiu a dus la întârzierea unei serii de reforme structurale fără de care relansarea sectorului real la momentul actual ar fi extrem de dificilă.

Ce rămâne cert?Deşi nu se cunosc ratele dobânzilor şi adevăratele condiţionalităţi ale acestor credite bilaterale, rămâne cert faptul că acestea vor avea un impact fundamental asupra gradului de îndatorare al economiei noastre. Astfel, nivelul acestuia va atinge limite riscante în urma triplării soldului datoriei de stat externe (grafic 1) şi a efectelor crizei economice în special asupra veniturilor bugetare şi a PIB-ului. Prin urmare, va fi grav afectată sustenabilitatea datoriei de stat externă (grafic 2) fapt ce ar putea crea turbulenţe macroeconomice majore.

Grafic 1: Modificarea soldului DSE după contractarea creditelor bilaterale, mil. USD Sursa: MinFin, calcule EG

...povara datoriei de stat externe asupra economiei naţionale va creşte de peste 3 ori

Indicatorul care relevă capacitatea economiei de a rambursa datoria creditorilor externi (ponderea Datoriei de Stat Externe (DSE) în PIB) va creşte până la aproximativ 41,9%. Nivelul respectiv este unul pe de-a dreptul alarmant luând în consideraţie faptul că media în alte state din regiune variază între 19%-20%. Prin urmare, vor creşte substanţial costurile aferente gestionării DSE care vor fi practic de două ori mai mari faţă de alte state din EuropaCentrală şi de Est.
 ...gradul de expunere la riscul ratei de schimb va fi dublu faţă de media pe regiune

Triplarea ponderii DSE în PIB automat presupune triplarea gradului de expunere la riscul oscilaţiilor ratei de schimb valutar, ceea ce în actualele condiţii de criză devine un pericol iminent. Astfel, în timp ce media privind ponderea respectivă în statele din regiune variază în jur de 19%-20%[3], în R. Moldova aceasta va fi practic dublă (41,9%). Totodată, va creşte şi ponderea DSE în total datorie publică până la circa 63%, fapt ce confirmă riscul sus menţionat. Aceasta vine în contradicţie cu tendinţa regională unde se promovează o politică în domeniul datoriei publice în direcţia diminuării gradului de expunere la riscul ratei dobânzii. ...va fi grav afectată disponibilitatea R. Moldova de a rambursa datoria sa externă

Grafic 2: Modificarea principalilor indicatori de sustenabilitate a datoriei de start externe (DSE) în urma contractării creditelor bilaterale[2] Sursa: MinFin, BNS, calcule EG

Soldul DSE va depăşi practic de două ori volumul exporturilor, în contextul anticipatei comprimări a comerţului extern în anul curent. Astfel, ponderea DSE în total exporturi va creşte de la 45% la sfârşitul anului 2008 până la 191% în 2009. La rândul său, aceasta va determina Banca Mondială să modifice calificativul ţării noastre din „debitor cu risc mic de a nu rambursa datoriile”, în „debitor cu risc moderat”, fiind aproape de nivelul critic (nivelul critic se consideră începând cu pragul de 220%).
 

... povara DSE asupra bugetului de stat se va apropia de punctul critic

Impactul cel mai dramatic va fi simţit de bugetul de stat, ponderea DSE în total venituri majorându-se de circa 4 ori. Pe fondul diminuării veniturilor bugetare în actualele condiţii de criză, ponderea DSE în veniturile bugetului de stat va creşte de la 57,8% la finele anului 2008, până la 228,2%. Un asemenea nivel este foarte aproape de limita critică (250%), fapt ce relevă riscul sporit privind apariţia unor dezechilibre macroeconomice adiţionale majore, în urma contractării acestor credite.  
 

Concluzii şi recomandări majoreRepublica Moldova posedă un grad mic de îndatorare faţă de alte state din regiune, respectiv potenţialul de îndatorare al ţării trebuie exploatat foarte atent, astfel încât oportunitatea respectivă să nu să se transforme în risc. Deşi nu se cunosc condiţionalităţile creditelor analizate, este cert faptul că contractarea acestora va aduce gradul de îndatorare al economiei R. Moldova până la limite riscante. Indicatorii analizaţi relevă riscurile majore ale creditelor respective pentru situaţia macroeconomică din ţară. În acelaşi timp, maturitatea timpurie a VMS-urilor, pericolul creşterii puternice a deficitului bugetar şi insuficienţa acută de surse interne de finanţare pe termen lung determină necesitatea sporită a surselor externe de finanţare. În acest context, prioritatea numărul unu în cadrul politicii viitorului Guvern în domeniul datoriei de stat externe ar trebui să fie reluarea imediată a negocierilor cu FMI privind semnarea noului memorandum de finanţare. Aceasta nu înseamnă renunţarea la alte credite bilaterale, ci suspendarea negocierilor privind contractarea acestora până la momentul semnării acordului cu FMI. Cauza majoră constă în efectul de multiplicator al relaţiilor cu aceasta organizaţie internaţională de finanţare, care pe lângă asigurarea stabilităţii macroeconomice şi a cursului de schimb al monedei naţionale, reprezintă un semnal pozitiv pentru întreaga comunitate de finanţatori din occident. Mai mult decât atât, în cazul contractării creditelor din partea Rusiei şi Chinei în lipsa finanţării din parte FMI, soldul datoriei de stat externă nu va mai putea fi acoperit de activele oficiale de rezervă a BNM, fapt ce ar putea pune în pericol stabilitatea monedei naţionale. În orice caz, Guvernul va fi nevoit să apeleze la memorandumul FMI cu scopul suplinirii activelor oficiale de rezervă. Prin urmare, cea mai raţională opţiune a viitorului Guvern va consta în primul rând în reluarea imediată a negocierilor cu FMI, iar ulterior, după semnarea memorandului de finanţare, este acceptabilă contractarea echilibrată a altor credite bilaterale. Din punct de vedere geopolitic, este preferabil mai degrabă un credit din partea Chinei, care ar putea să contrabalanseze esenţial influenţele excesiv de mari ale Rusiei în Moldova.

Creditul in anul 2010

Rapoartele politicii monetare :NR.1

Pe parcursul anului 2009 Banca Naţională a Moldovei a continuat să utilizeze în mod flexibil întregul set disponibil al instrumentelor de politică monetară.Ca răspuns la criza financiară globală, în contextul presiunilor inflaţioniste reduse şi al scăderii semnificative a activităţii economice, Banca Naţională a întreprins măsuri importante de susţinere a lichidităţii băncilor şi de creditare a economiei în situaţii critice.

Politica ratelor

Relaxarea politicii monetare a Băncii Naţionale a Moldovei prin reducerea pe parcursul anului 2009 a ratei de bază a BNM şi diminuarea normei rezervelor obligatorii a avut drept scop micşorarea ratelor dobânzilor de pe piaţă şi extinderea posibilităţilor de creditare a sectorului real al economiei.Deşi principalele operaţiuni de politică monetară (atât operaţiunile de sterilizare pe termen scurt, cât şi cele de vărsare de lichiditate) au fost efectuate cu rata de bază a BNM, impulsurile transmise de ratele BNM au fost preluate cu întârziere de către piaţa interbancară a creditelor-depozitelor şi de piaţa valorilor mobiliare de stat (VMS), iar de multe ori nu au influenţat ratele dobânzilor pe termen scurt de pe aceste pieţe.Astfel, în luna noiembrie 2009 rata medie la credite/depozite interbancare a coborât sub limita inferioară a coridorului ratelor dobânzilor, constituită de rata la depozitele overnight,înregistrând cea mai joasă valoare - 1.00 la sută anual, situaţie produsă pe fondul unei stagnări a activităţii pe această piaţă generate de excesul de lichiditate din sistemul bancar.

De asemenea, pe piaţa VMS în luna aprilie, în momentul de maxim deficit de lichiditate

înregistrat pe piaţă, randamentele au depăşit cu mai bine de 10.0 puncte procentuale limita

de sus a coridorului ratelor dobânzilor – rata medie lunară la VMS de 91 zile înregistrând 23.8 la sută annual.Rata de referinţă a pieţei interbancare Chibor overnight, poziţionată distorsionat în raport cu rata de politică monetară în prima jumătate a anului, s-a corectat spre sfârşitul anului, înregistrând oscilaţii relativmici.Totuşi, pe ansamblul anului 2009 ratele dobânzilor pe piaţa monetară interbancară şi avalorilor mobiliare de stat au preluat ajustările descendente ale ratei dobânzii de politicămonetară. Rata medie lunară a dobânzii la creditele/depozitele interbancare şi-a menţinuttendinţa de scădere, ajungând în luna decembrie la un nivel de 3.02 la sută, inferior celuiconsemnat în luna ianuarie – 18.84 la sută. Rata medie a dobânzii la valorile mobiliare destat plasate pe piaţa primară de asemenea au scăzut, de la 17.45 la sută în luna ianuarie pânăla 4.51 la sută în luna decembrie, iar randamentele aferente tranzacţiilor cu VMS pe piaţasecundară s-au diminuat de la 17.22 la sută în luna ianuarie până la 3.72 la sută în lunadecembrie 2009.

Activitatea de creditare

În condiţiile restrângerii în trimestrul I al anului 2009 a excedentului de lichiditate, începând cu luna aprilie Banca Naţională a Moldovei a Moldovei a trecut în poziţia de creditor în raport cu sistemul bancar(graficul nr. 2.3).Lărgirea accesibilităţii la resursele creditoare ale Băncii Naţionale a Moldovei în anul 2009 a fost destinsă ca rezultat al diversificării destinaţiilor şi majorării termenelor creditelor acordate băncilor.

Pe parcursul anului 2009 Banca Naţională a alocat credite pentru menţinerea lichidităţii băncilor, creditarea agenţilor economici din sectorul real al economiei şi protejarea integrităţii sistemului bancar.Volumul creditelor acordate de către Banca Naţională a Moldovei a constituit 2209.9 mil.lei, reprezentând ponderea principală în volumul total al operaţiunilor de refinanţare aleBNM.Resursele creditoare ale Băncii Naţionale a Moldovei au fost acordate preponderent pentru menţinerea lichidităţii sistemului bancar şi pentru creditarea sectorului real al economiei.Pentru menţinerea lichidităţii băncilor în anul 2009 Banca Naţională a Moldovei a acordat credite la şase bănci licenţiate în sumă de 660.0 mil. lei, soldul acestor credite la 31decembrie 2009 cifrându-se la 450.0 mil. lei. În scopul creditării sectorului real al economiei Banca Naţională a Moldovei în lunile mai - august 2009 a deschis pentru 9 bănci linii de credit pe termen de un an în sumă de 960 mil.lei. La finele anului soldul creditelor acordate pentru creditarea sectorului real al economiei a constituit 798.0 mil. lei. Creditele menţionate au fost alocate de către bănci primordial în ramurile industriei şi comerţului (42.2 la sută), agriculturii şi industriei alimentare (circa33.6 la sută) şi industriei energetice şi a combustibilului (circa 14.1 la sută).Creditele pentru menţinerea lichidităţii băncilor şi pentru creditarea sectorului real al economiei au fost acordate cu rata de bază a BNM, variabilă pe perioada acţiunii contractelor de credit, care pe ansamblul anului s-a diminuat de la 11.00 până la 5.00 la sutăanual.Alocarea resurselor creditoare băncilor cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei a contribuit la inversarea în sens descendent a trendului ratelor de dobândă pe piaţam interbancară şi, respectiv, al ratelor la creditele acordate de bănci.Această acţiune a condus la încetinirea ritmului de descreştere a creditării şi la restabilirea funcţionării normale a pieţei financiare şi de credit.Pe parcursul anului 2009 Banca Naţională a Moldovei a continuat monitorizarea creditelor acordate în anii precedenţi pentru creditarea cooperativelor de construcţie a locuinţelor. La finele anului de referinţă soldul acestor credite s-a cifrat la 21.9 mil. lei. Ca rezultat al achitărilor efectuate în termen şi al achitărilor anticipate, soldul creditelor acordate pentru creditarea cooperativelor de construcţie a locuinţelor comparativ cu sfârşitul anului 2008 a fost în diminuare cu 17.0 la sută. Soldul total al datoriei creditoare a băncilor faţă de Banca Naţională a Moldovei la 31 decembrie 2009 a constituit 1859.8 mil. lei faţă de datoria de 26.4 mil. lei înregistrată la finele anului 2008 care a fost reprezentată integral de creditele acordate pentru creditarea cooperativelor de construcţie a locuinţelor.În anul 2009, comparativ cu anul 2008, în structura gajului ce asigură datoriile creditoare ale băncilor faţă de BNM au intervenit modificări esenţiale. În anul de referinţă în calitate de gaj la acordarea creditelor au fost acceptate rezervele obligatorii ale băncilor în lei moldoveneşti şi în valute liber convertibile menţinute de către bănci la BNM şi valori mobiliare de stat, pe când în anul 2008 gajul a fost constituit doar din mijloacele băneşti din conturile „Loro” ale băncilor la BNM

Facilităţile permanente Regimul de funcţionare a facilităţilor permanente (depozite şi credite overnight), stabilit de BNM, a permis băncilor gestionarea eficientă a lichidităţilor proprii şi a oferit BNM un plus de flexibilitate în realizarea politicii monetare.Facilitatea de credit overnight. În contextul deficitului de lichiditate urmărit în sistemul bancar la începutul anului 2009, Banca Naţională a Moldovei în perioada februarie – mai 2009, având drept scop asigurarea funcţionarii adecvate a pieţei monetare interbancare, a furnizat prin intermediul facilităţii de credit overnight mijloace băneşti la cererea băncilor, soldul mediu zilnic în această perioadă constituind circa 66.8 mil. lei. Pe parcursul perioadei menţionate valoarea minimă a soldului mediu zilnic al creditelor overnight în mărime de 10.0 mil.lei a fost înregistrată în luna februarie, iar valoarea maxima de 126 mil. lei – în luna aprilie 2009.

NR.2

Pe parcursul trimestrului I, 2010 Banca Naţionala a Moldovei a utilizat instrumentele de politică monetară pentru asigurarea realizării obiectivelor stipulate în Strategia politicii monetare pe termen mediu pentru anii 2010-2012 în vederea menţinerii stabilităţii preţurilor, contribuind la stabilitatea macroeconomică şifinanciară.

Politica ratelor

Majorarea ratelor la instrumentele de politică monetară iniţiată de Banca Naţională a Moldovei de la începutul anului 2010 a fost motivată de riscul creşterii inflaţiei pe termen mediu. Astfel, de la începutul anului BNM a efectuat două ajustări ascendente ale ratei de bază cu câte 1.0 puncte procentuale: la data de 2 februarie şi la 30 martie 2010 (până la nivelul 6.0 la sută şi 7.0 la sută,respectiv).Totodată, rata dobânzii pentru facilitatea de depozit a fost majorată de la 2.0 la sută până la 3.0 la sută anual la 2 februarie 2010 şi până la4.0 la sută la 30 martie 2010, iar rata dobânzii la facilitatea de creditare - de la 7.5 la sută până la 9.0 la sută şi apoi până la nivelul de 10.0 la sută anual, cu aplicare de la datele respective (graficul nr. 3.1).Creşterea ratei de bază a fost receptată mai pronunţat la nivelul randamentelor VMS de 91 zile, acestea urcând pe parcursul întregului trimestru de la media lunară de 3.43 la sută anual înregistrată în luna ianuarie, până la 6.56 la sută anual în luna martie. În acelaşi timp, mişcarea ratelor dobânzilor pe piaţa creditelor/depozitelor interbancare a fost neuniformă: în luna februarie rata medie a crescut până la 7.0 la sută anual (dublu faţă de ianuarie 2010), plasându-se peste rata de bază şi a coborât din nou sub nivelul ratei de bază, până la 5.74 la sută anual în luna martie.

Rata de referinţă interbancară CHIBOR de o săptămână (1W) s-a aliniat creşterii ratei dobânzii de politică monetară, poziţionându-se aproape la acelaşi nivel cu aceasta pe întreaga perioadă de referinţă (graficul nr. 3.2).

Activitatea de creditare

În baza contractelor de credit dintre Banca Naţională a Moldovei şi băncile licenţiate, încheiate în lunile mai-august 2009 (conform cărora băncilor li s-au deschis linii de credit pentru creditarea agenţilor economici din sectorul real al economiei) în trimestrul I, 2010 Banca Naţională a acordat credite băncilor licenţiate în sumă totală de 30.4 mil. lei. Creditele au fost acordate la rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, care pe parcursul trimestrului a variat de la 5 până la 7 la sută anual. Suma creditelor rambursate în perioada de analiză a constituit 650.1 mil.lei, inclusiv din creditele acordate băncilor pentru creditarea sectorului real al economiei – 277.2 mil. lei, pentru menţinerea lichidităţii – 350.0 mil. lei, pentru protejarea integrităţii sistemului bancar – 22.0 mil. lei şi pentru creditarea cooperativelor de construcţie a locuinţelor – 0.9 mil. lei. Astfel, la 31 martie 2010 datoria creditoare a băncilor licenţiate faţă de Banca Naţională a Moldovei a totalizat 1240.2 mil.lei, fiind reprezentată din creditele acordate băncilor pentru completarea lichidităţilor - în sumă de 100.0 mil. lei, pentru protejarea integrităţii sistemului bancar – 567.9 mil. lei, pentru creditarea sectorului real al economiei - în sumă de 551.3 mil. lei şi pentru creditarea cooperativelor de construcţie alocuinţelor - în sumă de 21.0 mil. lei.La 31 martie 2010 comparativ cu finele trimestrului precedent, soldul creditelor acordate băncilor s-a diminuat cu 619.6 mil.lei, sau cu 33.3 la sută.În trimestrul de referinţă, în structura gajului ce asigură datoriile creditoare şi dobânzile aferente ale băncilor faţă de BNM nu au intervenit modificări. La 31 martie 2010 gajul era reprezentat din mijloacele băneşti din conturile „Loro” ale băncilor la BNM, rezervele obligatorii în lei moldoveneşti, rezervele obligatorii în VLC menţinute de către bănci la BNM şi din valorile mobiliare de stat.

Facilităţile permanente Regimul de funcţionare al facilităţilor permanente (depozite şi credite overnight) stabilit de BNM a permis băncilor gestionarea eficientă a lichidităţilor proprii şi a oferit BNM un plus de flexibilitate în realizarea politicii monetare. În trimestrul I, 2010, în condiţiile persistenţei excedentului de lichiditate, băncile au continuat să recurgă la facilitatea de depozit overnight. Soldul mediu zilnic al depozitelor overnight în trimestrul de referinţă a constituit 857.4 mil.lei, în scădere cu 1695.4 mil. lei, sau de circa 3.0 ori faţă de trimestrul IV, 2009.Pe parcursul trimestrului I, 2010 concomitent cu majorarea ratei de bază au fost modificate în creştere de 2 ori consecutiv dobânzile la facilităţile permanente. Astfel, din 2 februarie 2010 au fost majorate ratele la depozitele şi creditele overnight de la 2.0 şi 7.5 la sută până la 3.0 şi 9.0 la sută anual, respectiv, iar din 30 martie 2010 ratele la facilităţile permanente au fost majorate încă cu 1 puncte procentuale, fiind stabilite la nivel de 4.0 la sută anual la depozitele overnight şi 10.0 la sută anual pentru creditele overnight. Micşorarea volumului depozitelor overnight a fost condiţionată de preluarea în luna decembrie 2009 de către BNM a operaţiunilor de sterilizare a lichidităţii prin plasarea de certificate a BNM.În trimestrul gestionar facilitatea de credit overnight nu a fost solicitată.NR.3

Pe parcursul trimestrului II, 2010 Banca Naţională a Moldovei a păstrat condiţiile actuale pe piaţa monetară,utilizând instrumentele de politică monetară pentru asigurarea realizării obiectivelor stipulate în Strategia politicii monetare pe termen mediu pentru anii 2010-2012 în vederea asigurării şi menţinerii stabilităţii preţurilor.

Politica ratelor

Conduita politicii monetare promovate de BNM pe parcursul trimestrului II, 2010 a fost justificată de prognoza inflaţiei şi presiunilor inflaţioniste pe termen mediu. Astfel, după modificările operate în trimestrul anterior, BNM, prin deciziile Consiliului de administraţie adoptate în trimestrul gestionar, a menţinut ratele de dobândă la instrumentele sale de reglementare monetară la nivelul stabilit la finele trimestrului precedent (7.0 la sută – rata de bază, 10.0 şi 4.0 la sută – ratele dobânzilor ataşate facilităţii de depozit şi, respectiv, de credit overnight).În contextul menţinerii ratei de bază la acelaşi nivel, randamentele valorilor mobiliare de stat (VMS) de 91 zile au consemnat valori în jur de 7.0 la sută anual pe parcursul întregului trimestru. În acelaşi timp, evoluţia ratei medii a dobânzii pe piaţa creditelor/depozitelor interbancare a fost neuniformă datorită numărului mic de tranzacţii şi a scadenţelor ce diferă de la o lună la alta: rata medie a dobânzii a înregistrat creşteri în lunile aprilie şi iunie (6.94 şi 6.57 la sută anual, respectiv), şi o scădere în luna mai (până la 4.68 la sută anual). De menţionat că, în toate trei luni ale trimestrului ratele dobânzilor interbancare s-au plasat în partea inferioară a coridorului ratelor dobânzilor, sub nivelul ratei de bază a BNM (graficul nr. 2.1) Rata de referinţă interbancară CHIBOR de o săptămână (1W) a fost pe tot parcursul trimestrului mai mica decât rata de bază, consemnând valori între 5.91 şi 6.98 la sută anual (graficul nr. 2.2).

Activitatea de creditare

În baza condiţiilor contractelor de credit dintre Banca Naţională a Moldovei şi băncile licenţiate, conformcărora băncilor li s-au deschis linii de credit pentru creditarea agenţilor economici din sectorul real aleconomiei, în trimestrul II, 2010 Banca Naţională a Moldovei a acordat băncilor credite în sumă de 61.5 mil. lei, satisfăcând integral cererile băncilor. Suma creditelor rambursate în perioada de analiză a alcătuit 160.1 mil. lei, inclusiv creditele acordate băncilor pentru creditarea sectorului real al economiei – 128.7 mil. lei, pentru protejarea integrităţii sistemului bancar – 30.6 mil. lei şi pentru creditarea cooperativelor de construcţie a locuinţelor – 0.8 mil.lei. Astfel, la situaţia din 30 iunie 2010 datoria creditoare a băncilor licenţiate faţă de Banca Naţională a Moldovei a constituit 1141.6 mil. lei, fiind reprezentată din creditele acordate băncilor pentru completarea lichidităţilor – în sumă de 100.0 mil. lei, pentru protejarea integrităţii sistemului bancar – 537.3 mil. lei, pentru creditarea sectorului real al economiei - în sumă de 484.1 mil. lei şi pentru creditarea cooperativelor de construcţie a locuinţelor - în sumă de 20.2 mil. lei. La 30 iunie 2010, comparativ cu finele trimestrului precedent, soldul creditelor acordate băncilor s-a diminuat cu 98.6 mil. lei, sau cu circa 8.0 la sută.

Facilităţile permanente

Regimul de funcţionare al facilităţilor permanente (depozite şi credite overnight), stabilit de BNM a permis băncilor gestionarea eficientă a lichidităţilor proprii şi a oferit BNM un plus de flexibilitate în realizareapoliticii monetare.Fermitatea controlului asupra lichidităţii a continuat să se accentueze în trimestrul gestionar prin sterilizarea excedentului de lichiditate cu ajutorul operaţiunilor de sterilizare a lichidităţii. Pe acest fundal, apelul băncilor la facilitatea de depozit overnight s-a redus comparativ cu trimestrul precedent.Astfel, în trimestrul II, 2010 soldul mediu zilnic al depozitelor overnight a constituit 408.8 mil. lei, în scădere cu 448.6 mil. lei, sau cu 52.3 la sută faţă de trimestrul I, 2010.În trimestrul gestionar facilitatea de credit overnight nu a fost solicitată.

NR.4

Pe parcursul trimestrului III, 2010 Banca Naţională a Moldovei a păstrat condiţiile actuale pe piaţa monetară, utilizând instrumentele de politică monetară pentru asigurarea realizării obiectivelor stipulate în Strategia politicii monetare pe termen mediu pentru anii 2010-2012, în vederea asigurării şi menţinerii stabilităţii preţurilor.

Politica ratelor

Pe parcursul trimestrului III, 2010 Banca Naţională a Moldovei a păstrat conduita prudentă a politicii monetare prin menţinerea ratelor de politică monetară la acelaşi nivel şi a gestionat ferm surplusul de lichiditate din sistemul bancar prin operaţiuni de sterilizare. Astfel, BNM prin deciziile a trei şedinţe ale Consiliului de administraţie desfăşurate în trimestrul gestionar, a considerat corespunzător nivelul ratelor de dobândă la instrumentele sale de reglementare monetară, menţinându-le a şasea lună consecutiv la acelaşi nivel (7.0 la sută - rata de bază, 4.0 şi 10.0 la sută - ratele dobânzilor ataşate facilităţii de depozit şi, respectiv, de credit overnight).În situaţia menţinerii ratei de bază la acelaşi nivel, randamentele valorilor mobiliare de stat (VMS) de 91zile au consemnat valori în jur de 7.0 la sută anual al doilea trimestru la rând. În acelaşi timp, evoluţia ratei medii a dobânzii pe piaţa creditelor/depozitelor interbancare a fost neuniformă, datorită numărului mic de tranzacţii (în lunile iulie şi septembrie a fost înregistrată câte o tranzacţie) şi a scadenţelor ce diferă de la o lună la alta: rata medie a dobânzii a coborât în luna iulie până la 4.50 la sută anual, iar în luna august – până la 3.92 la sută annual (sub limita de jos a coridorului ratelor) şi a urcat în luna septembrie până la 5.0 la sută anual. De menţionat, că în toate trei luni ale trimestrului, ratele dobânzilor interbancare s-au plasat în partea inferioară a coridorului ratelor dobânzilor, sub nivelul ratei de bază a BNM (graficul nr. 2.1).Rata de referinţă interbancară CHIBOR de o săptămână (1W) pe parcursul trimestrului gestionar aînregistrat o creştere neînsemnată, poziţionându-se în primele două luni ale trimestrului în vecinătatea apropiată a ratei de bază (6.94, 6.99 şi 7.01 la sută), iar în luna septembrie a urcat peste nivelul acesteia, consemnând valori între 7.27 şi 7.30 la sută anual (graficul nr. 2.2).

Activitatea de creditare

În baza condiţiilor contractelor de credit dintre Banca Naţională a Moldovei şi băncile licenţiate, încheiate în lunile mai-august 2009 şi în luna aprilie 2010 (conform cărora băncilor li s-au deschis linii de credit pentru creditarea agenţilor economici din sectorul real al economiei), în trimestrul III, 2010, Banca Naţională a acordat băncilor credite în sumă de 70.8 mil. lei. Suma creditelor rambursate în perioada de analiză a alcătuit 41.8 mil. lei. Astfel, la 30 septembrie 2010 datoria creditoare a băncilor licenţiate faţă de Banca Naţională a Moldovei a constituit 1170.6 mil.lei, majorându-se cu 29.0 mil. lei, sau cu circa 2.5 la sută comparativ cu finele trimestrului precedent. În trimestrul de referinţă, în structura gajului ce asigură datoriile creditoare şi dobânzile aferente ale băncilor faţă de BNM nu au intervenit modificări. La 30 septembrie 2010 gajul era reprezentat din valori mobiliare de stat, rezerve obligatorii în lei moldoveneşti şi din rezervele obligatorii în VLC menţinute de către bănci la BNM.

Facilităţile permanente

Regimul de funcţionare a facilităţilor permanente (depozite şi credite overnight), stabilit de BNM a permis băncilor gestionarea eficientă a lichidităţilor proprii şi a oferit BNM un plus de flexibilitate în realizarea politicii monetare. În trimestrul III, 2010 soldul mediu zilnic al depozitelor overnight a constituit 295.7 mil. lei, în scădere cu 113.1 mil. lei, sau cu 27.7 la sută faţă de trimestrul precedent. În trimestrul gestionar facilitatea de credit overnight nu a fost solicitată.