Economie

Rezulatele Rundei Uruguay si ale negocierilor ulterioare

 

Runda Uruguay a fost o runda de negocieri comerciale si a fost declansata in 1986 cu ocazia reuniunii ministeriale de la Punta del Este.

Negocierile rundei au fost concepute pe 2 grupe mari:

• comertul cu bunuri
• comertul cu servicii

Runda Uruguay a durat sapte ani si jumatate, aproape dublul duratei stabilite. Au participat 125 de ţari. S-au negociat 15 teme referitoare la:

1. Tarife
2. Bariere netarifare
3. Produse obtinute din exploatarea resurselor naturale
4. Textile si imbracaminte
5. Agricultura
6. Produse tropicale
7. Articole GATT
8. Coduri ale Rundei Tokio
9. Antidumping
10. Subventii
11. Proprietate intelectuala
12. Mijloace de investitii
13. Solutii ale divergentelor
14. Sistemul GATT
15. Comertul cu servicii

 

A fost cea mai mare afacere comerciala care a existat în istoria umanităţii. Negocierile privind lansarea Rundei Uruguay au durat aproape la fel de mult ca si negocierile în cadrul întregii Runde Tokio (Ostry, 1999). Statele Unite au încercat lansarea unei runde de negocieri încã de la începutul anilor ’80, datoritã rezultatelor nesatisfãcãtoare ale Rundei Tokio.

Includerea de noi domenii în cadrul Rundei Uruguay a reprezentat în totalitate o initiativã americanã, fiind impulsionatã de interesele companiilor multinaþionale americane. În ceea ce priveste domeniul proprietãtii intelectuale, principalii stimuli au fost adusi de industriile

farmaceuticã, software si a divertismentului.

 

Principalele date referitoare la Runda Uruguay:

• Septembrie 1986- Punta del Este: Lansarea
• Decembrie 1988- Montreal: Bilant ministerial la jumătatea perioadei
• Aprilie 1989- Geneva: Finalizarea bilantului de la jumatatea perioadei
• Decembrie 1990- Bruxells: „Fnalizarea”conferinţei minesteriale cu un impas
• Decembrie 1991- Geneva: Finalizarea primului proiect al Actului Final
• Noiembrie 1992 –Washington: S.U.A. si C.E. realizeaza “Blair House” privind agricultura
• Iulie 1993- Tokio: Soluţionarea impasului privind accesul pe piaţă de către Quad la Sumitul G7
• Decembrie 1991- Geneva: Încheierea majorităţii negocierilor (mai continuie unele negocieri cu privire la accesul pe piaţă)
• Aprilie 1994- Marrakesh: Semnarea Acordurilor
• Ianuarie 1995- Geneva: Constituirea OMC, intrarea în vigoare a Acorduril                                 

 

Obiectivele Rundei au fost:

• Extinderea liberalizării comerţului în avantajul tuturor ţărilor membre, prin reducerea obstacolelor comerciale, din calea schimburilor reciproce
• Intărirea cooperării dintre GATT şi alte organisme internaţionale
• Creşterea interdependenţei dintre politicile comerciale şi celelalte politici economice, cu scopul obţinerii unor rezultate mai bune d.p.d.v. economic, la nivel multilateral
• Reducerea subventiilor agricole
• Punerea restrictiilor asupra investitiilor straine
• Inceperea procesului de deschidere cu servicii bancare si de asigurari
  

Principiile negocierii RU

• Transparenţa negocierilor
• Echilibrul concesiilor
• Lansarea negocierilor, derularea acestora şi finalizarea rundei vor fi privite ca şi componente ale unei singure acţiuni
• Tratamentul diferenţiat şi mai favorabil, acordat ţărilor în curs de dezvoltare
• Angajamentul unic, conform căruia rezultatele rundei nu puteau fi asumate decât în integralitatea lor
• În cadrul negocierilor, nu puteau fi solicitate şi nici oferite din partea ţărilor în dezvoltare, concesii incompatibile cu

     nivelul lor de dezvoltare

 

Clauza STAND-STILL  presupunea urmatoarele:

• Pe parcursul negocierilor, ţările nu vor adopta masuri comerciale care să distorsioneze schimburile comerciale reciproce. Nu vor fi adoptate măsuri comerciale cu scopul îmbunătăţirii poziţiei de negociere .
• În situaţii determinate, când se impune totuşi adoptarea unor masuri comerciale incompatibile conduitei comerciale multilaterale, acestea nu vor depăşi nivelul necesar remedierii situaţiei respective .

Clauza ROLL - BACK  presupunea:

Toate măsurile incompatibile conduitei comerciale internaţionale trebuie retrase sau facute compatibile cu aceasta, înainte de finalizarea rundei . În schimbul eliminării acestor măsuri nu pot fi solicitate concesii . Punerea în aplicare a prevederilor acestei clauze, se va face treptat şi prin consultarea tuturor părţilor implicate.

 

In anumite momente parea condamnata la esec, dar Runda

URUGUAY a dat nastere in final la cea mai mare reforma a sistemului mondial de comert de la crearea GATT. Pe 15 aprilie 1994, Ministrii celor 125 de tari participante au semnat Acordul intr-o reuniune celebrata la Marrakech (Maroc).

 

Rezultatele Rundei Uruguay 

La aceasta runda s-a decis crearea OMC care sa intre in vigoare de la 1 ianuarie 1995. Membru fondator al OMC putea deveni orice membru cu drepturi depline al fostului GATT care a participat la negocieri si-a insusit integral toate rezultatele rundei si si-a manifestat aceasta optiune in termen de 90 de zile de la incheierea rundei.

Trasaturi ale Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC):
1.Este o organizatie internationala independenta care nu face parte din Sistemul Natiunilor Unite.
2.Este un forum multilateral in care se rezolva periodic problemele comertului international.
3.Colaboreaza cu celelalte organisme internationale pentru a rezolva problemele comerciale conexe cu cele investitionale, stiintifice, industriale, financiare.

Organul suprem de decizie al OMC este “Conferinta ministeriala” care se intruneste la fiecare 2 ani la nivel de delegatii compuse din mai multi membri ai guvernelor nationale.

Organul executiv este “Consiliul general” care are in subordine un comitet pentru comertul cu marfuri si un comitet pentru comertul cu servicii. Acest consiliu general se ocupa cu solutionarea diferendelor si de gestionarea mecanismului de examinare a politicii comerciale.

Printre rezultatele vizînd liberalizarea, incluse în Actul Final, sunt de menţionat:
a) Reducerea cu 40 a taxelor vamale de import pentru produsele industriale şi agricole;
b) Reducerea progresivă, pe o perioadă de şase ani, a sprijinului intern acordat agriculturii, în medie cu 20% în ţările industrializate, şi cu 13,3% în ţările în curs de dezvoltare;
c) Liberalizarea pe parcursul unei perioade de 10 ani a exporturilor de produse textile prin creşterea progresivă a a nivelului cotelor de acces, precum şi reducerea, în paralel, a taxelor vamale la importul acestor produse;
d) Liberalizarea comerţului cu servicii , prin convenirea acordării multilaterale a regimului clauzei naţiunii celei mai favorizate şi a regimului naţional;

În Conţinutul „Rezultatelor Negocierilor în cadrul Rundei Uruguay privind comerţul multilateral”, textele juridice includ o listă de aproape 60 de acorduri , anexe, decizii şi înţelegeri. Prin intermediul acestor acorduri a fost instituit un sistem mondial comercial nediscriminatoriu care reglementează în mod expres drepturile şi obligaţiile membrilor OMC.

 

1. Acordul privind evaluarea bunurilor în vamă (art. VII al GATT)

Acest Acord conţine reguli de evaluare care concentrează şi, simultan, extind clauzele privind evaluarea în vamă stabilite în textul original al GATT. Sistemul de evaluare a Acordului este bazat pe criterii simple şi echitabile, urmărind asigurarea uniformităţii în aplicarea regulilor, astfel încît importatorii să poată evalua în avans cu certitudine suma taxelor de plătit la importuri.

Principala regulă a acestui Acord este acea că valoarea pentru scopuri vamale trebuie să se bazeze pe preţul real plătit sau plătibil pentru bunul de export, destinat unei ţări importatoare (adică preţul de factură), ajustat, dacă este cazul, pentru a include unele plăţi suportate de cumpărători, cum ar fi costul ambalării, taxele pentru obţinerea licenţei, etc.

Articolul enumără taxele sau costurile care nu trebuie adăugate la valoarea în vamă, dacă nu pot fi evidenţiate separat din preţul real sau plătibil, şi anume: cheltuielile de transport, după importul în teritoriul vamal al ţării importatoare; costul construcţiei, asamblării, întreţinerii după efectua

2. Acordul TRIPS- Acordul privind Drepturile de Proprietate legate de Comert

Principalele aspecte urmărite sunt:

• Modul în care poate fi acordată o pretecţie eficientă acestei categorii de drepturi
• Modul în care trebuie să fie pusă în aplicare legislaţia privind drepturile de proprietate intelectuala, de către ţările membre
• Stabileşte perioadele tranzitorii şi derogările acceptate de la prevederile acordurilor
• Stabileşte modul de soluţionare a diferendelor apărute în acest domeniu

 

3.Acordul privind textilele şi confecţiile

Din 1974 şi până la finele RU acest domeniu a fost guvernat de Acordul Miltifibre. Acordul prevedea liberalizarea acestui domeniu astfel (raportarea se face la nivelul anului 1990):

• 1 ian 1995 - ponderea produselor integrate 16%
• 1 ian 1998 - ponderea produselor integrate 17%
• 1 ian 2002 - ponderea produselor integrate 18%
• 1 ian 2005 - ponderea produselor integrate 49%

 

4.Acordul privind subvenţiile şi taxele compensatorii

Acordul împarte subvenţiile în trei categorii:

1. Subvenţii interzise/prohibite (gr. rosie) - cele care au drept scop stimularea directă a exporturilor sau îi determină pe cei care le primesc să prefere produsele autohtone în deterimentul celor din import
2. Subvenţiile acţionabile (gr. galbenă) - pot face obiectul impuneri unor taxe de retorsiune, dar numai după demonstrarea prejudiciului cauzat. Acordul menţionează 3 categorii de prejudicii:

• Subvenţiile acordate în ţara exportatoare afectează un sector din ţara importatoare
• Subvenţiile acordate în ţara exportatoare afectează firmele concurente dintr-o ţară atunci când acestea acţionează pe o piaţă terţă
• Subvenţiile acordate afectează exportatorii ce doresc să pătrundă pe piaţa respectivă

3. Subvenţii neacţionabile (gr.verde) - curpind subvenţiile nespecifice sau subvenţiile acordate pt cercetare, ecologizare sau pt susţinere "infant industries" ]\

5.Acordul privind licenţele

• Procedurile de obţinere trebuie să fie neutre şi administrate just şi echitabil
• Modificările aduse legislaţiei în domeniu trebuie aduse la cunoştinţa partenerilor comerciale cu o perioadă rezonabilă de timp înaintea aplicării
• Durata de valabilitate a licenţelor trebuie să fie rezonabilă astfel încât să permită derularea importului
• Formularele de obţinere a licenţelor precum şi procedurile aferente trebuie să fie supuse unor proceduri simple, iar solicitanţii se vor adresa pe cât posibil, unui singur organ administrativ

 

6. Acordul privind salvgardarea

Prevede că o ţară poate restrciţiona importurile unor produse, dacă un sector economic intern este prejudiciat sau ameninţat cu prejudiciul de către importuri.

Acordul stabileşte că ţările nu-si pot proteja sectoarele interne prin intermediul măsurilor comerciale din "zona gri" . Orice măsură de acest fel era supusă unei aşa numite "sunset clause" (perioada maximă iniţială era de 4 ani, dar în situaţii speciale putea fi prelungită până la 8 ani).

7. Acordul privind agricultura

Obiectivul pe termen lung al procesului de reformă stabilit cu această ocazie era realizarea unui sistem comercial pentru produse agricole, corect şi bazat pe principiile pieţei. În cadrul acestui domeniu, a avut loc o aşa numită operaţiune de tarificare.

Tarificarea presupune transformarea tuturor barierelor netarifare în taxe vamale echivalente, pentru creşterea transparenţei în domeniu.

După finalizarea operaţiuni de tarificare, taxele vamale, la această categorie de produse, urmau să fie reduse, în conformitate cu angajamentele asumate - 36% în cazul ţărilor dezvoltate (în 6 ani) şi 24% în cazul ţărilor în dezvoltare (în 10 ani).

 Clauza de tratament special oferă posibilitatea menţinerii de restricţii cantitative în situaţii determinate.

Clauza de salvgardare specială permite ţărilor membre aplicarea de suprataxe vamale în situaţii specifice - realizarea de importuri la preţuri inferioare anumitor niveluri de referinţă sau în cazul unor creşteri bruşte şi semnificative ale importurilor de produse agricole

Clauza de pace prevede faptul că nu puteau fi impuse măsuri de retorsiune în cazul în care ţările exportatoare foloseau măsuri de sprijin din categoria verde (agricultura ecologică).

Subvenţiile din domeniul agriculturii care făceau obiectul unor angajamente de reducere sunt:

• Subvenţiile directe de export acordate în funcţie de performanţele realizate la export
• Vanzarea la export a unor stocuri necomerciale de produse agricole la preţuri situate sub nivelul celor practicate pe piaţa internă
• Subvenţionarea transportului intern în cazul produselor agricole exportate
• Subvenţionarea input-urilor folosite pt realizarea produselor agro-alimentare
• Prelevarea unor sume obţinute asupra întregii producţii şi repartizarea acestora doar asupra unei părţi din producţie
• Subvenţiile acordate pt creşterea competitivităţii produselor agricole pe pieţele externe, prin diminuarea costurilor

 

Codul antidumping

Un preţ se consideră a fi preţ de dumpin dacă este mai mic decât:

• Costurile de producţie + o marjă rezonabilă de profit
• Preţul practicat de exportator pe propria piaţă
• Preţul practicat de exportator pe o piaţă terţă reprezentativă

S-a stabilit cu ocazia acestei runde că orice investigatie antidumping trebuie să înceteze dacă marja de dumping este minimă (sub 2%) sau dacă volumul importurilor este neglijabilă (sub 3% din totalul exporturilor straine pe acea piaţa, la produsul respectiv)

Totodată s-a stabilit că măsurile antidumping pot fi impuse pt perioadă de maxim 5 ani şi pot fi prelungite cu înca maxim 5 ani.

 

Acorduri incheiate in premiera la Runda Uruguay:

• Acordul privind inspectarea marfurilor inainte de expeditie
• Acordul privind masurile sanitare si fitosanitare

 

Acorduri plurilaterale (aplicabile doar semnatarilor urmatoarelor angajamente comerciale) incheiate:

• Acordul privind carnea de vita
• Acordul privind produsele lactate
• Acordul privind achiztiile guvernamenta;le
• Acordul privind aeronavele civile

Dificultatea de a ajunge la un acord asupra unui ansamblu global de rezultate care va include practic toata gama problemelor comerciale actuale a facut ca unii sa creada ca o negociere la aceasta scara nu ar fi niciodata posibila.

Acum insa, acordurile de la Runda URUGUAY includ calendare pentru celebrarea de noi negocieri asupra diverselor probleme. Si in 1996, unele tari au propus liber celebrarea unei noi runde la inceputul urmatorului secol. Raspunsurile au fost diferite; totusi, Acordul de la Marrakech pentru care s-a creat OMC, contine efectiv compromisuri de a redeschide negocierile asupra diferitelor teme spre sfarsitul secolului.

Multe din acordurile stabilite in cadrul Rundei Uruguay  au stat la baza actiunilor viitoare. În unele domenii, a inclus mai  multe negocieri. În alte domenii,sunt  incluse evaluări sau analize a situatiei dintr-o anumita perioada. Unele negocierile s-au finalizat mai repede, în special în sectorul de telecomunicaţii de bază, servicii financiare. Membrii guvernelor statelor implicate in negocieri, au “compus” rapid o afacere de liber comerţ cu produse ale tehnologiei informaţiei.

O serie de articole din cadrul Rundei Uruguay sunt parte a Agendei de la Doha[1], unele dintre ele actualizate: serviciile maritime, drepturile de proprietate intelectuala, agricultura, serviciile.

 

La 1 ianuarie 1995, Geneva se constituie practic Organizatia Mondiala a Comertului (O.M.C.), cu sediul la Geneva, si are loc intrarea in vigoare a Acordurilor incheiate.

Ansamblul de reguli elaborate cu ocazia încheierii acordurilor din

cadrul Rundei Uruguay este menit a oferi guvernelor statelor membre  instrumentele juridice necesare, care să permită întreprinderilor lor,  desfăşurarea unor relaţii comerciale cu alte ţări pe baze juste şi echitabile şi care să evite perturbarea activităţii lor comerciale externe prin adoptarea  unor restricţii neprevăzute pe pieţele străine.

Exportatorii au posibilitatea de  a-şi apăra propriile interese pe pieţele importatoare faţă de instituirea unor  posibile măsuri care le-ar afecta schimburile. Pe de altă parte, aceste reguli detaliate acordă întreprinderilor şi ramurilor producătoare anumite drepturi  faţă de propriile lor guverne.

Rezultatele Rundei Uruguay contribuie la intarirea economiei mondiale si conduce la o mai mare crestere a schimbului, a investitiilor, a ocuparii fortei de munca si a veniturilor in intreaga lume.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

BIBLIOGRAFIE

 

1. Ionescu Anca      Note de seminar- Servicii internationale,   

                                       2009

 

 

   WEBOGRAFIE

 

     ***   http://ro.wikipedia.org/wiki/Runda_Uruguay

 

    ***     http://www.eumed.net

 

    ***    http://www.mec.gov.md

 

   *** http://www.dce.gov.ro/Materiale20site/texte_ref/Acordul_privind_crearea_OMC.html

 

 

 

 

[1] Agenda de Dezvoltare Doha s-a lansat in urma Conferintei Ministerilale de la Doha in 20001, in cadrul OMC.