Taxa vamală nu este altceva decât o altă formă de impozitare. Prin însăşi definiţia ei, taxa vamala este un impozit indirect. La prima vedere poate părea că acest impozit cade asupra exportatorilor străini, care trebuie să mărească preţul produselor pe care le comercializează pentru a include şi taxa vamala. În situaţia în care impozitele cresc o firma are mai multe soluţii la îndemână.[1] Ea poate alege să-şi reducă marja de profit, astfel încât preţul la consumator sa rămână neschimbat. De cele mai multe ori însă companiile adopta direcţia contrară, costurile mai mari pe care trebuie să le plătească reflectându-se mai departe în preţuri mai mari pe piaţa. Iar în momentul în care costurile mai mari ale firmelor străine sunt transferate la consumatori, producătorii naţionali pot şi ei să-şi mărească preţurile. În final consumatorul rămâne singurul care plăteşte, spre beneficiul atât al producătorilor autohtoni cât şi al celor din străinătate, care vor vinde la preţuri mai ridicate.
Protecţionismul impune pierderi importante pentru consumatori. Şi cum fiecare dintre noi este consumator, aceasta înseamnă că protecţionismul ne foloseşte pe toţi în beneficiul unui grup restrâns de producători privilegiaţi, dar ineficienţi – care nu pot supravieţui pe o piaţă liberă. Sunt obligaţi, în calitate de consumatori să ne întoarcem la produsele ineficiente şi la preţuri ridicate pe care nu le-am alege dacă am avea posibilitatea să apelăm la produse mai ieftine din străinătate. Producătorii ineficienţi încearcă să ne lipsească de toate produsele pe care le dorim pentru a fi obligaţi să cumpărăm dela firme ineficiente. Consumatorii sunt pur şi simplu jefuiţi. [2]
[1] Hudgins, Edward L. – The Fundamental Freedom to Trade, disponibil online la adresa http://www.freetrade.org/pubs/freetotrade/freetrade.html
[2] Rothbard, Murray – Protectionism and the Destruction of Prosperity, Ludwig von Mises Institute, 1986, disponibil online la adresa http://mises.org/rothbard/protectionism.asp