Pin It

Orice întreprindere se bazează pe o investiţie. Investiţia reprezintă cumpararea de proprietăţi, acţiuni, obligaţiuni sau depunerea de bani în intutuţii finaciare, în scopul asigurării unui venit (dobândă, dividende, chirii,etc) precum şi a unei creşterii de capital.

Investiţiile pot fi reale (în proprietăţi, bunuri, echipamente) sau finaciare, respectiv titluri de valoare (acţiuni, certificate bancare).

Investitia poate fi definita, in sens curent si ca "o achizitie care se va dovedi utila pe termen lung".

Orice investiţie are trei elemente caracteristice:

  1. profitul ca scop al investiţiei,
  2. timpul ca dimensiune a procesului de recuperare a investiţiei,
  3. riscul ca expresie a calităţii deciziei de a investi.

Clasificări ale investiţiei:

  1. După sursa investiţiei se distinge investiţia de capital intern (naţional) şi de capital străin (internaţional). În ultima perioadă, ca expresie a globalizării, creşte ponderea investiţiilor străine.
  2. După tipul achiziţiei investiţiile se mai clasifică:
  • investiţii directe, care se fac în proprietăţi, utilaje, echipamente ş.a.;
  • investiţii de portofoliu, care se fac în plasamente pur financiare.

La rândul lor investiţiile directe pot fi:

  1. productive
  2. administrative
  3. imobiliare[1]

În cadrul investiţiilor productive putem vorbi de :

  • investiţia de productivitae, care desemnează partea de investiţie productivă destinată reducerii costurilor unitare, pe baza creşterii producţiei per om/oră, per materie primă folosită, per unitate monetară investită, per unitate energetică cheltuită.
  • Investiţia de înlocuire, care înseamnă partea folosită pentru înlocuirea bunurilor de producţie uzate, învechite.
  • Investiţia imaterială, care acopera investiţiile consacrate achiziţionării de brevete, licenţe şi unele cheltuieli de marketing şi publicitate.
  • Investiţia în capital uman, consacrată îmbunătăţirii cunoştinţelor şi formării profesionale, în vederea creşterii productivităţii.

Investiţiile administrative vizează îmbunătăţirea echipamentului colectiv, în general infrastructuri.

Investiţia imobiliară, definită de însăşi nume acoperă achiziţiile imobiliare, închirierile etc.

În sens finaciar investiţia înseamnă achiziţia de valori, cel mai adesea mobiliare, în vederea obţinerii unui venit.

Atât în literatura de specialitate cât şi în practică există o amplă teorie a investiţiilor, a eficacităţii acestora pe paliere diferite (macro şi micro – economice) dar ele nu fac obiectul acestui curs.

 

[1] J.Bremond, A. Geledan - Dictionar Economic si Social, Editura Expert, 1995, pag.193