Pin It

Dispozițiile principale ale Constituției

Alegerea unui președinte al Consiliului European de către majoritatea calificată, pentru o perioadă de doi ani și jumătate, care poate fi reînnoită o dată.

Alegerea unui președinte al Comisiei de către majoritatea simplă a parlamentarilor europeni, ca urmare a unei propuneri a Consiliului European, și „ținând cont de alegerile Parlamentului European”.

Crearea unui post de ministru de externe al UE.

Încorporarea Cartei drepturilor fundamentale în Tratatul UE.

Creșterea numărului de domenii acoperite de voturile majorității calificate în cadrul Consiliului UE.

O mai mare putere legislativă și bugetară acordată Parlamentului European.

O mai clară prezentare a repartizării competențelor și responsabilităților între Uniunea Europeană și țările membre.

Acordarea de roluri parlamentelor naționale, pentru a se garanta că UE se conformează principiului subsidiarității.

Proiectul de constituție europeană, care a fost adoptat, sub rezerva ratificării, la Roma, în octombrie 2004, de șefii de stat și de guvern ai celor 25 de state, încearcă să răspundă cerințelor de simplificare a tratatelor existente și să dea o mai mare transparență sistemului decizional al UE.

Cetățenii trebuie să știe „cine ce face în Europa”. Cetățenii europeni trebuie să se simtă implicați, să participe la alegerile europene și să contribuie la ideea integrării europene.

 Proiectul de constituție europeană clarifică competențele între UE, statele membre și autoritățile regionale.

El stabilește că integrarea europeană este bazată pe dubla legitimitate: cea a popoarelor, de care pot să beneficieze în mod direct cetățenii și cea a statelor, care constituie cadrul de dezvoltare legitimă a societăților.

Oricare ar fi sistemul constituțional ales de statele europene, el va trebui ratificat de fiecare dintre ele, fie prin vot parlamentar, fie prin referendum. Pentru a facilita dezbaterile, Comisia Europeană a lansat o campanie care să ajungă la cetățeni prin intermediul Planului D pentru democrație, dialog și dezbatere.

 

La 14 februarie 2000 se deschidea Conferinta Interguvernamentalã pentru pregãtirea lucrãrilor Consiliului European din cadrul presedintiei franceze, care urma sã aibã loc între 7 si 10 decembrie acelasi an. Consiliul European de la Nisa avea sã marcheze primul pas în demersul istoric de sistematizare a politicilor europene, a delimitãrii competentelor institutiilor si membrilor sãi, a cadrului decizional, dar si de consfintire, printr-un act constitutional, a drepturilor si libertãtilor fundamentale ale cetãtenilor sãi.

La 15 decembrie 2001 avea loc Consiliul European de la Laeken, Belgia, care s-a finalizat prin adoptarea Declaratiei de la Laeken privind viitorul Europei si care convoca o Conventie Europeanã pentru a dezbate, într-un cadru democratic care includea si reprezentanti ai statelor pe atunci candidate, problemele legate de directia doritã de dezvoltare a Uniunii.

La 28 februarie 2002, avea loc sesiunea inauguralã a Conventiei, care urma sã se finalizeze la 20 iulie 2003, prin prezentarea, în fata Consiliului European, a proiectului de Tratat de stabilire a unei Constitutii pentru Europa.

Consiliul European de la Salonic a adoptat textul Tratatului la 18 iunie 2004, iar semnarea oficialã a Tratatului, care a urmat unei perioade de negocieri interguvernamentale în cadrul Consiliului Uniunii, a avut loc la 29 octombrie 2004 la Roma, în cadrul presedintiei olandeze. Din acel moment, statele membre aveau doi ani la dispozitie pentru ratificare.

Procesul de ratificare variazã de un stat membru la altul, în functie de traditia democraticã a fiecãruia. Astfel, în timp ce majoritatea statelor au recurs la votul parlamentar, statele adepte ale democratiei directe au optat pentru metoda referendumului national. Pânã în prezent 13 din cele 25 de state membre au ratificat Tratatul: Austria, Cipru, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Slovacia, Slovenia si Spania.

 

Tratatul de reforma a Uniunii Europene – Lisabona 2007

De ce o Constituţie a UE?

  • Încă înaintea redactării Constituţiei Europene, Uniunea Europeană avea steag, imn, monedă, bancă centrală, curte supremă, parlament şi preşedinte (al Comisiei Europene), un buget de 100 de miliarde de euro şi o forţă militară în stare incipientă.
  • Cu toate acestea, lipsea ceva esenţial unei organizaţii cu ambiţiile şi scopurile Uniunii Europene, şi anume o Constituţie
  • Bazele funcţionării UE au fost puse cu mai bine de cincizeci de ani în urmă. De atunci, UE a evoluat de la o uniune economică la un actor politic.
  • Perspectiva extinderii cu încă 10 state i-a pus pe decidenţii europeni în faţa a două posibilităţi: o Uniune mai eficientă sau o Uniune incapabilă să facă faţă provocărilor cu care se confruntă.
  • Constituţia Europeană a fost creată, în primul rând, pentru cetăţean. Ea îşi propune să răspundă unor întrebări simple ale acestuia: ce este de fapt UE şi ce statut are, care sunt aşa-zisele valori comune şi în ce măsură sunt împărtăşite de toată lumea, care este rolul Uniunii pe scena politică internaţională, cum va fi guvernată această organizaţie unică în felul ei?

 

Cum a fost scrisă Constituţia Europeană?

  • Constituţia a fost redactată şi negociată de reprezentanţi din 28 de state membre şi candidate, membri ai parlamentelor naţionale, europarlamentari şi un spectru divers de grupuri politice.
  • Confruntaţi cu perspectiva unei extinderi cu 10 noi state membre, şefii de stat sau de guvern întruniţi la Consiliul European de la Laeken din decembrie 2001 au propus stabilirea unei Convenţii pentru viitorul Europei, care a redactat un proiect de Tratat Constituţional.
  • Negocierea acestui proiect de Tratat Constituţional a avut loc în cadrul Conferinţei Interguvernamentale (CIG).
  • In cadrul Conferinţelor Interguvernamentale statele membre UE se întrunesc pentru a se pune de acord asupra modificărilor ce urmează a fi făcute Tratatelor.
  • Aceste modificări, o dată adoptate, urmează a fi ratificate de către statele membre.
  • Statele membre au convenit asupra formei finale a Constituţiei, la Bruxelles, în iunie 2004.
  • După semnarea la Roma (29 octombrie 2004) a Constituţiei Europene, aceasta trebuie să fie ratificată de către statele membre conform propriilor proceduri constituţionale. O serie de state vor organiza referendum-uri naţionale. In cazul în care Constituţia va trece cu bine de toate aceste probe, va intra în vigoare începând cu 1 noiembrie 2006.

 

CONSTITUŢIA EUROPEANĂ

  • Proiectul de Tratat Constituţional al Uniunii Europene, elaborat de Convenţia Europeană, a fost prezentat Consiliului European de la Salonic, în iunie 2003.
  • Acesta a fost dezbătut de mai multe ori în cadrul întrunirilor ulterioare ale Consiliului European şi al unei Conferinţe Interguvernamentale a UE.
  • Tratatul Constituţional a fost adoptat în unanimitate de şefii celor 25 de state membre ale UE la 18 iunie 2004 iar semnarea sa oficială a avut loc la 29 octombrie 2004 la Roma.
  • In perioada următoare Constituţia Europeană va fi ratificată de fiecare stat membru, fie prin votul parlamentului naţional, fie prin referendum, urmând ca ea să intre în vigoare la sfârşitul anului 2006.
  • Constituţia Europeană înlocuieşte prevederile Tratatelor UE, urmăreşte să facă UE mai democratică, mai transparentă şi mai eficientă şi are patru părţi:
  1. Arhitectura constituţională a UE
  2. Carta Drepturilor Fundamentale a UE
  3. Politici şi operaţiuni ale UE
  4. Prevederi generale şi finale
  • Prima parte a Constituţiei Europene defineşte valorile şi obiectivele UE, precum şi noua structură a instituţiilor europene, precizând responsabilităţile lor specifice şi relaţiile dintre acestea.
  • Constituţia introduce două noi funcţii: Preşedintele Consiliului European, ales de către Consiliu pentru un mandat de doi ani şi jumătate, şi Ministrul de Externe al UE, ce are şi funcţia de vice-preşedinte al Comisiei Europene.

Constituţia este construită pe patru părţi:

- partea I conţine dispoziţii care definesc Uniunea Europeană, obiectivele sale, puterile sale, procedura de adoptare a deciziilor şi instituţiile unionale.

- în partea a II-a a fost încorporată Carta drepturilor fundamentale din Uniunea Europeană, adoptată la Nisa în 2000.

- partea a III-a se concentrează mai mult asupra politicilor Uniunii Europene conţinând multe prevederi din actualele tratate comunitare.

- partea a IV-a conţine clauze finale, inclusiv procedura de adoptare şi revizuire a Constituţiei.

Dacă în prezent există, conform tratatelor, 15 tipuri de instrumente legislative ce pot fi adoptate de Parlamentul European şi de Consiliul European, în vederea simplificării sistemului, conform Constituţiei Europene rămân doar 6 tipuri, dintre care 4 cu valoare de obligativitate, la care se adaugă Recomandări şi Opinii.

            Constituţia defineşte de asemenea domeniile în care dreptul de a legifera revine exclusiv instanţelor europene, cele în care puterea de decizie este împărţită între instituţiile europene şi parlamentele naţionale şi cele în care decizia este luată la nivel naţional, Comisia Europeană intervenind cu programe specifice complementare şi de sprijin.

  • Procesul de ratificare difera de la stat la stat membru.
  • In unele state, ca Irlanda, trebuie sa se organizeze referendum conform constitutiei nationale.
  • Altele vor ratifica tratatul doar prin votul Parlamentului.
  • Olanda a decis deja ca nu va mai organiza referendum pentru ratificarea textului.
  • Totusi, procesul de ratificare nu va fi unul care sa nu se impiedice de critici dar cele 27 de state membre UE au fost de acord sa implementeze aceasta reforma a tratatului pana in 2009, an electoral european.
  • Cert este ca 21-23 iunie Lisabona este un prim pas dintr-un moment istoric.

 

Cele mai importante schimbari pe care le aduce arhitecturii UE textul agreat la Lisabona.

Tratatul de la Lisabona este diferit de Constitutia Europeana, dar nu foarte. Ne obisnuisem sa vorbim despre Constitutia europeana, dar de la Consiliul din vara trecuta de la Bruxelles nu mai mentionam cuvantul Constitutie, atat de temut de britanici. Vorbim doar despre amendarea tratatului pe baza caruia functioneaza ceea ce este acum Uniunea Europeana, tratat care exista de 50 de ani. Deci ceea ce se va numi Tratatul de la Lisabona este diferit de vechea Constitutie prin forma in care sunt facute reformele.

Fiind o amendare a vechiului tratat limbajul textului este foarte jurdic, ca sa nu spunem greoi.

Conventia Europeana realizase Constitutia in ideea de a inlocui toate vechile texte legislative de baza ale Uniunii, si astfel textul era mult mai ‘prietenos’.

In plus, in Tratatul de la Lisabona intra noi optiuni ‘opt-out’ pe care statele membre le-au negociat, si care nu erau incluse in Constitutie. Aceasta este principala diferenta de fond, pentru ca, desi scris mai complicat, Tratatul de reforma face acelasi lucru – adapteaza arhitectura UE la situatia extinsa, UE-27 de state membre.

 

TRATATUL DE REFORMĂ

 

Consiliul European din iunie 2007 a adoptat un mandat precis pentru Conferinţa interguvernamentală. Mandatul a fost rodul unui compromis elaborat cu mare grijă. Alături de multe elemente pozitive, salutare, acest compromis a însemnat că unele dintre modificările convenite la CIG din 2004 nu au fost reţinute si că au fost acordate o serie de derogări unor state membre. Eliminarea unor elemente, inclusiv a câtorva cu caracter simbolic, precum si modificările din cauza cărora textul tratatului este mai greoi au fost elementele necesare ale unui acord global la care au subscris toate statele membre. Comisia a avut o contribuţie activă la acest compromis, prin identificarea soluţiilor care să realizeze un echilibru între realism politic si ţeluri. Comparativ cu tratatele existente, modificările propuse vor oferi Uniunii Europene o bază instituţională si politică solidă, prin care să răspundă asteptările cetăţenilor ei.

Proiectul de Tratat de reformă va modifica cele două tratate esenţiale ale Uniunii Europene. Rezultatul va fi un cadru juridic, structurat astfel încât să ofere Uniunii instrumentele necesare pentru a face faţă provocărilor viitorului prin promovarea reformei, concomitent cu respectarea fundamentelor solide ale echilibrului instituţional stabilit, care a servit atât de bine

Europa în ultimii cincizeci de ani.

 

Prin Tratatul de reformă se reînnoieste si se consolidează infrastructura democratică a Europei. Acesta va oferi instituţii mai deschise si mai multe oportunităţi pentru ca vocea europenilor să se facă auzită în legătură cu acţiunile Uniunii. nouă secţiune a tratatului enunţă principiile care stau la baza controlului democratic al Uniunii. Extinderea codeciziei la aproximativ 50 de domenii vor pune Parlamentul European si Consiliul pe plan de egalitate în legătură cu cea mai mare parte a legislaţiei comunitare.

Aceasta va include domenii-cheie de politică, printre care libertatea, securitatea si justiţia.

Parlamentul va dobândi, de asemenea, competenţe noi si importante cu privire la buget si la acordurile internaţionale. Parlamentele naţionale vor avea mai multe oportunităţi de a participa la activitatea Uniunii fără să aducă atingere competenţelor stabilite ale instituţiilor Uniunii Europene. Acest lucru presupune o procedură în două trepte prin care să se monitorizeze modul în care se respectă principiul subsidiarităţii, ceea ce va permite parlamentelor naţionale să informeze Comisia cu privire la unele chestiuni: în cazul în care o majoritate îsi exprimă aceleasi preocupări în legătură cu o anume propunere, Comisia îsi va putea menţine proiectul si expune motivaţiile, însă decizia finală aparţine Parlamentului European si Consiliului. Cetăţenii si parlamentele naţionale vor putea să se informeze direct cu privire la deciziile adoptate de guvernele lor, datorită deschiderii pentru public a dezbaterilor legislative care au loc în cadrul Consiliului de Ministri.

Iniţiativa privind cetăţenii va crea posibilitatea ca un milion de cetăţeni din statele membre – dintr-o populaţie de aproape 500 de milioane de locuitori ai Uniunii – să solicite Comisiei să prezinte o nouă propunere.

Relaţiile dintre statele membre si Uniunea Europeană vor fi mai clare, datorită unei clasificări exacte a competenţelor.

Tratatul de reformă va preciza că decizia de a rămâne în Uniune reprezintă opţiunea statelor membre si va prevedea că recunoaste drept opţiune retragerea din Uniunea Europeană.

  • Pentru a traduce aspiraţiile în materie de politici europene în schimbări eficiente pentru cetăţeni, Uniunea Europeană trebuie să dispună de capacitate de acţ
  • Acest lucru necesită instituţii si metode de lucru eficiente si simplificate. Metoda comunitară, combinaţia unică de instituţii caracteristică Uniunii, reprezintă structura de bază care permite concilierea intereselor diferitelor state si popoare din Europa cu interesele Uniunii în ansamblul ei.
  • Comisia acordă o importanţă deosebită supremaţiei dreptului comunitar, fapt stabilit cu claritate în jurisprudenţa existentă si recunoscut de mandat.
  • Aceasta va avea în continuare competenţa în domenii cum ar fi politica în domeniul concurenţei, astfel încât cetăţenii Uniunii să poată beneficia de avantajele pieei interne.
  • Tratatul de reformă va actualiza sistemul instituţional al Uniunii Europene pentru ca acesta să reflecte necesitatea ca Uniunea extinsă să-si adapteze politicile la o lume în care schimbările se produc cu rapiditate.
  • Prin Tratatul de reformă, deciziile adoptate în domeniile libertăţii, securităţii si justiţiei vor fi mai rapide si mai coerente. Acest lucru înseamnă un progres în ceea ce priveste capacitatea Europei de a combate terorismul, criminalitatea si traficul cu fiinţe umane si, de asemenea, de a gestiona fluxurile migratorii. Statele membre care au decis să nu participe la toate chestiunile în materie de libertate, securitate si justiţie pot alege ca pe viitor să deţină un rol deplin în domeniile respective de activitate.
  • Uniunea va deţine o capacitate sporită de a acţiona în domenii care sunt de maximă prioritate pentru Uniunea Europeană de azi, prin bazele juridice noi si consolidate privind, de exemplu, politica în domeniul energiei, sănătăţii publice si protecţiei civile si, de asemenea, graţie noilor prevederi referitoare la schimbările climatice, serviciile de interes general, cercetare si dezvoltare tehnologică, coeziune teritorială, politica în domeniul comerţului, spaţiu, ajutor umanitar, sport, turism si cooperare administrativă.

Procedurile simplificate de guvernare economică vor spori coordonarea si vor facilita actul decizional în zona euro. Datorită votului cu majoritate calificată din Consiliul de Ministri, chestiunile comune pot fi abordate prin act decizional comun, care să reflecte în mod echitabil deosebirile dintre statele lumii din punct de vedere al mărimii lor. Extinderea votului cu majoritate calificată la mai mult de 40 de domenii noi va reprezenta concretizarea acţiunii UE în aceste domenii. Simplificarea modului de calculare a votului cu majoritate calificată, care va intra în  vigoare în noiembrie 2014, va spori eficienţa Consiliului si va asigura un echilibru clar între numărul de state membre si situaţia lor demografică.

 În cazul în care cel puţin nouă state membre doresc să întreprindă o acţiune comună în cadrul Uniunii, acestea vor putea să pună în aplicare procedura de cooperare consolidată. Calea către o cooperare consolidată este facilitată, în special, în cooperarea judiciară în materie penală si în cooperarea poliţienească. Cooperarea consolidată poate fi calea prin care să se ţină seama de diversitatea Uniunii extinse, însă aceasta funcţionează în interiorul cadrului comun necesar pentru toate statele membre.

Presedintele permanent al Consiliului European, în cooperare cu presedintele Comisiei, va asigura o mai bună pregătire si continuitate a activităţii Consiliului European. O Comisie simplificată, cu un presedinte a cărei autoritate va fi consolidată, va continua să deţină rolul central în actul decizional al UE si să reflecte diferitele componente ale Uniunii printr-un sistem echitabil de rotaţie.

  • Plafonarea numărului de membri ai Parlamentului European, cu o limită inferioară si alta superioară pentru fiecare stat membru, va stabiliza reprezentarea cetăţenilor în Parlamentul

Introducerea votului cu majoritate calificată si a codeciziei pentru viitoarele reforme ale sistemului judiciar al Uniunii va permite acestuia din urmă să se adapteze provocărilor viitoare. Dispoziţiile referitoare la politica externă vor reflecta echilibrul actual dintre statele membre si instituţii si vor permite Uniunii în ansamblul ei să promoveze si să protejeze mai bine interesele si valorile cetăţenilor ei la nivel mondial.

             Se pot adopta, fără să fie necesară convocarea unei CIG, modificări ulterioare ale politicilor, în cadrul competenţelor actuale, precum si extinderea votului cu majoritate calificată si aplicarea procedurii de codecizie, însă cu menţinerea obligaţiei ca acordul să fie unanim. Va fi eliminată confuzia creată de existenţa celor doi termeni „Comunitate Europeană” si „Uniune Europeană

  • O Europă a drepturilor si a valorilor, a solidarităţii si a securităţii Tratatul de reformă va consolida imperativele solidarităţii si securităţii în Uniune.
  • Acestea reprezintă liantul dintre Uniune, statele membre si cetăţenii Europei, precum si chintesenţa unei Uniuni a sprijinului si protecţiei reciproce. În acelasi timp, în noul tratat vor fi adoptate măsuri practice pentru construirea acţiunii UE în domenii cum ar fi schimbările climatice si sănătatea si pentru a oferi Uniunii posibilităţi noi de a promova o mai mare solidaritate si coeziune în Europa.
  • Extinderea capacităţii Uniunii de a acţiona în chestiuni privind spaţiul de libertate, securitate si justiţie va aduce beneficii directe în ceea ce priveste capacitatea Uniunii de a combate criminalitatea si terorismul.
  • De asemenea,Tratatul de reformă va pune un nou accent pe drepturile persoanelor ca cetăţeni ai Uniunii.
  • Valorile si obiectivele Uniunii vor fi afirmate mai clar ca niciodată. Acestea vor servi drept punct de referinţă pentru cetăţenii europeni si vor fi esenţa a ceea ce Europa are de oferit partenerilor săi mondiali. Ele ilustrează modul în care Uniunea Europeană menţine un echilibru între diferitele obiective europene, având drept scop permanent dezvoltarea durabilă si, în acelasi timp, promovând obiectivele politice, economice si sociale.
  • Carta Drepturilor Fundamentale, care regrupează drepturile civile, politice, economice si sociale care trebuie respectate de Uniune în acţiunile sale, va oferi cetăţenilor europeni garanţii cu statut juridic egal cu tratatele. De asemenea, dispoziţiile acesteia se vor aplica în totalitate deciziilor de punere în aplicare a dreptului Uniunii, chiar dacă nu în toate statele membre. Uniunea va putea să adere la sistemul unic de protecţie a drepturilor omului, instituit de Convenţia Europeană a Drepturilor omului.
  • Vor fi eliminate lacunele în materie de protecţie judiciară asigurată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, astfel încât să se asigure jurisdicţia în materie de libertate, securitate si justiţie si să se amelioreze drepturile cetăţeanului de a recurge la actul de justiţie.

 

4 . Noua clauză de solidaritate va da forţă executorie obligaţiei statelor membre de a se susţine reciproc în eventualitatea unui atac terorist, calamitate naturală sau provocată de om.

  1. • Nevoia de solidaritate în domeniul energiei ocupă un loc important în competenţele Uniunii de a acorda ajutor în caz de penurie în aprovizionare si, de asemenea, se evidenţiază că solidaritatea ocupă un loc important în noile dispoziţii referitoare la energie.

6 . • Noile dispoziţii privind protecţia civilă, ajutorul umanitar si sănătatea publică au rolul de a stimula capacitatea Uniunii de a face faţă ameninţărilor la adresa securităţii cetăţenilor europeni.

 

  1. Noua clauză socială la nivel orizontal va da întâietate angajamentului Uniunii cu privire la ocuparea forţei de muncă si la protecţie socială, iar rolul regiunilor si al partenerilor sociali va fi confirmat ca parte a structurii politice, economice si sociale a Uniunii.
  • Una din provocările majore cu care se confruntă Uniunea Europeană este capacitatea acesteia de a face uz de competenţele ei economice, politice si diplomatice pentru a promova interesele si valorile europene în lume.
  • Globalizarea a acutizat necesitatea de a se găsi soluţii pentru problemele cele mai presante – dezvoltarea durabilă, competitivitatea, schimbările climatice, energia, terorismul, migraţia, lupta împotriva sărăciei - elemente de legătură între politica internă si cea externă.
  • Prosperitatea, libertatea si securitatea depind în egală măsură de capacitatea Europei de a se proiecta pe scena internaţională.
  • Acest lucru a adus în prim plan potenţialul de a combina atuurile specifice ale tuturor statelor membre cu puterea colectivă a Uniunii în ansamblul ei, cu respectarea deplină a echilibrului instituţional al Uniunii.
  • Pentru reusita politicii externe este necesar ca instrumentele de politică externă ale Uniunii să fie articulate în asa fel încât să asigure funcţionarea optimă a acesteia. Mandatul asigură o maximă coerenţă prin faptul că toate politicile privind acţiunile externe – cum ar fi PESC, comerţul, extinderea, dezvoltarea si asistenţa umanitară – sunt la acelasi nivel politic si juridic.
  • Tratatul de reformă va dezvolta capacitatea Uniunii de a acţiona prin reunirea instrumentelor de politică externă ale Europei, atât din punct de vedere al dezvoltării politicilor sale, cât si al rezultatelor acestora.
  • Tratatul de reformă va permite Europei să se facă mai bine auzită în relaţiile cu partenerii nostri mondiali, va accentua impactul si vizibilitatea mesajului nostru.
  • De asemenea, el va spori coerenţa între diferitele elemente de politică externă ale Uniunii - cum ar fi diplomaţia, securitatea, comerţul, dezvoltarea, ajutorul umanitar, precum si negocierile internaţionale cu privire la o serie de probleme globale.
  • În acest fel, Uniunea Europeană va deţine un rol mai activ si mai eficient în problemele globale.

 

  • Prin instituirea unei personalităţi juridice unice a Uniunii se consolidează puterea de negociere a Uniunii, astfel încât aceasta va deveni mai eficientă pe scena mondială si va fi mai vizibilă ca partener pentru ţările terţe si organizaţiile internaţionale.
  • Noul Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate/vicepresedinte al Comisiei va spori impactul, coerenţa si vizibilitatea acţiunii externe a Uniunii Europene.
  • Serviciul european pentru acţiune externă va oferi structura de susţinere a întregii game de politici externe europene – inclusiv dimensiunea externă a politicilor interne – într-un mod mai eficient si mai coerent.
  • Această nouă arhitectură a relaţiilor externe va fi conjugată cu respectarea intereselor specifice ale statelor membre, prin menţinerea procedurilor decizionale specifice în domeniul politicii externe si de securitate comună.
  • Politica europeană de securitate si de apărare va dobândi un rol mai bine conturat în cadrul Uniunii, prin menţinerea unor proceduri decizionale specifice, în paralel cu facilitarea cooperării consolidate în interiorul unui grup mai mic de state membre.

Tratatul de reformă va răspunde unora dintre cele mai profunde aspiraţii ale cetăţenilor europeni.

  • Acesta va consolida valorile fundamentale; va clarifica probleme-cheie; va aplana temeri constante.
  • Mai presus de toate, va conferi Uniunii capacitatea de a produce schimbarea, de a oferi mai multă siguranţă si prosperitate europenilor, de a le crea oportunităţi pentru ca acestia să poată modela globalizarea.
  • Comisia Europeană are convingerea că deciziile Consiliului European se vor concretiza întrun Tratat de reformă capabil să adapteze Uniunea Europeană la cerinţele secolului 21.
  • Comisia salută convocarea Conferinţei interguvernamentale, îsi exprimă susţinerea deplină pentru mandatul adoptat de Consiliul European si este hotărâtă să contribuie la reusita
  • Europa are nevoie de un Tratat de reformă care să fie adoptat si ratificat înainte de alegerile europene din iunie 2009. Participanţilor la Conferinţa interguvernamentală le revine misiunea de a crea condiţiile pentru îndeplinirea acestui obiectiv.

 

Presedintele UE

  • La nivelul cetăţeanului european, există confuzie în privinţa a cine "conduce", de fapt, Uniunea. Astfel, pentru a asigura continuitatea, consensul şi coeziunea la nivelul Uniunii, s-a hotărât alegerea, de către şefii de stat sau de guvern întruniţi în cadrul Consiliului European, a unui Preşedinte al acestuia, cu un mandat de doi ani şi jumătate.
  • Dupa ratificarea Tratatului de la Lisabona Uniunea Europeana va avea un presedinte, dar comparatie care s-ar putea face cu presedintele Statelor Unite nu este deloc corecta.
  • Deocamdata, cel putin, presedintele Uniunii Europene ramane un simbol.
  • O fata atasata Uniunii.
  • Presedintele UE va fi, ca si pana acum, Presedintele Consiliului Uniunii Europene, doar ca va fi aleasa o anumita persoana, care va sta in aceasta functie timp de 30 de luni.
  • Aceasta persoana va fi un politician de top, ales in unanimitate de primii ministrii si de presedintii statelor membre dar postului nu ii sunt atasate puteri executive.
  • Vechiul sistem de presedintie rotativa a Consiliului nu dispare, dar se schimba.
  • Noul tratat va prevedea o presedintie compusa din trei state care vor prezida impreuna reuniunile ministrilor din Consiliu.

 

Consiliul UE

Statele membre au convenit pentru o redistributie a voturilor statelor membre in consiliu, care va fi realizata in mai multe faze in perioada 2014 – 2017. Consiliul UE este instituţia în cadrul căreia miniştrii statelor membre decid împreună asupra legilor europene. Sistemul de vot în cadrul Consiliului UE, considerat a fi prea complicat, a fost reformat prin introducerea sistemului dublei majorităţi, a populaţiei şi a statelor membre (55% din statele membre şi 65% din populaţie, iar în cazul UE27 - 60% din statele membre).

 

Mini-Comisia Europeana

  • Tratatul micsoreaza numarul de comisari care vor activa in Comisie din urmatorul mandat.
  • Din 2014, comisarii vor ramane doua treimi din numarul de state membre, cu o regula de rotatie corespunzatoare.
  • Aceasta decizie este salutara in interesul edicientei decizionale.
  • In prezent, Comisia funcţionează după principiul "un stat - un comisar". Fiecărui stat membru îi revine un portofoliu de comisar european.
  • Pentru a spori eficienţa Comisiei, mai ales în contextul extinderii, s-a propus micşorarea numărului de comisari.

 

Parlamentul European UE27

  • Tratatul de la Lisabona redistribuie locurile din Parlamentul European conform unei formule proportionale.
  • Nici unul din Statele Membre nu va putea avea mai mult de 96 locuri sau mai puţin de şase.
  • Numărul maxim de deputaţi europeni va fi 750.
  • Rolul Parlamentului European în cadrul UE va fi consolidat.
  • Prin sporirea atribuţiilor sale, Parlamentul va deveni un for de reprezentare a intereselor cetăţenilor europeni în cadrul UE.
  • Prin sporirea puterilor Parlamentului în procesul de luare a deciziilor se asigură reprezentarea dorinţelor şi aşteptărilor cetăţenilor referitor la acţiunile UE.

Ex-Ministrul de externe, actualul Inalt reprezentant

  • Uniunea Europeana nu va avea un ministru de externe, asa cum au dorit membrii Conventiei Europene cand au scris Constitutia.
  • Negocierile dintre statele membre au rezultat in denumirea postului « Inalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate ».
  • Inaltul reprezentant va fi o pozitie inalta in arhitectura UE.
  • Desi nu se poate substitui ministrilor de externe, deoarece orice politica in acest domeniu, implementata la nivel european, va trebui agreata in unanimitate de toate statele membre,
  • Inaltul reprezentant va avea probabil o voce mai puternica pe scena internationala decat oricare dintre ministri de externe ai statelor membre individual.
  • Tratatul de la Lisabona prevede insa clar ca postul “nu va interfera cu responsabilitatile statelor membre in ceea ce priveste formularea si implementarea politicilor lor externe”.
  • Inaltul reprezentant va fi Javier Solana, asa cum au stabilit statele membre cu ceva timp in urma.
  • In noul post, Javier Solana, acum Secretar General al Consiliului Uniunii Europene si Inalt Reprezentant pentru Politica Comuna Externa si de Securitate, isi va pastra prestanta diplomatica oferita de actualul sau post, dar va prelua si puterile financiare atribuite acum Comisarului pentru Politica Externa, Benita Ferrero-Waldner, care coordoneaza bugetul UE pe actiuni externe.

 

Carta fundamentală a drepturilor omului

  • Carta Fundamentală a Drepturilor Omului, adoptată la Nisa, în decembrie 2000, a fost introdusă în Constituţia Europeană.
  • Carta reuneşte, într-un singur text, drepturile civile, politice, economice şi sociale ale tuturor cetăţenilor care locuiesc în spaţiul UE.
  • Pentru apărarea propriilor drepturi, cetăţeanul european va putea să invoce Carta în faţa Curţii de Justiţie.
  • Tratatul de la Lisabona face referire la Carta europeana a drepturilor fundamentale aceasta devinind intr-o anumita masura obligatorie pentru toate statele membre.
  • Exista si aici prevederi care asigura faptul ca legislatiile nationale nu vor fi contrazise de Carta drepturilor fundamentale.
  • Textul Cartei in sine ramane intr-o anexa a Tratatului.

 

Cetăţeanul european şi procesul decizional

  • Parlamentele naţionale vor fi într-o mult mai mare măsură implicate în dezbaterile la nivelul UE.
  • Astfel, cetăţeanul european va participa la procesul de luare a deciziilor în cadrul UE prin intermediul reprezentantului său la nivel naţional.
  • Cetăţeanul însuşi va putea influenţa procesul decizional al UE.
  • Pentru a întări caracterul participativ al democraţiei europene, în cazul în care strâng un milion de semnături, cetăţenii europeni pot iniţia acte legislative la nivel UE.
  • Una dintre cele mai importante afirmatii ale Tratatului de la Lisabona este faptul ca Uniunea Europeana va avea personalitate juridica – la fel ca un stat, si nu ca o organizatie internationala.
  • Comunitatea Europeana semneaza tratate de cativa ani buni si este membra a Organizatiei Mondiale a Comertului, de exemplu.
  • La fel cum s-au semnat tratate internationale cu numele de Uniune Europeana.
  • Totusi, personalitatea juridica a UE nu era explicit recunoscuta in propriile sale acte fundamentale pana acum.
  • Declaratia politica atasata Tratatului afirma din nou clar ca faptul ca are personalitate juridica, nu da Uniunii Europene dreptul de a se substitui statelor membre in chestiuni pentru care nu a primit mandat sa o faca.

Parlamentele nationale au greutate mai mare

  • Noul tratat UE va acorda Parlamentelor nationale un rol mai mare in luare deciziilor europene, chiar daca schimbarile in acest domeniu sunt destul de limitate.
  • Una dintre noutati este ca institutiile UE vor trebui sa notifice parlamentelor nationale toate propunerile legislative facute la nivel european, iar parlamentele vor avea 8 saptamani ragaz pentru a comenta aceste propuneri inainte ca guvernele nationale sa inceapa sa le discute.
  • Mai important este ca, prin noul tratat, parlamentele nationale vor putea aduce contestatii legislatiei UE.
  • Daca o treime dintre parlamentele national au obiectii la adresa unei propuneri legislative, comisia trebuie sa o discute din nou si sa ia decizia daca sa o sustina in continuare, sa o amendeze sau sa o retraga.
  • Daca Comisia decide sa mentina propunerea in forma contestata de parlamente, acestea nu mai au dreptul sa o conteste mai departe.
  • Daca contestatia vine din partea majoritatii parlamentelor nationale, iar Comisia se hotaraste sa mearga inainte cu propunerea in forma contestata, intervin Consiliul si Parlamentul European, care vor media conflictul.

Transfer de suveranitate - JAI

  • Tratatul de la Lisabona constituie un pas inainte in transferul de suveranitate de la statele membre la Uniunea Europeana, dar este unul limitat.
  • Au fost extinse puterile Comisiei, Parlamentului si Curtii de Justitie in domeniul justitiei si afacerilor interne.
  • A fost inlaturata, de asemenea, din anumite domenii puterea de veto a statelor membre.
  • Statele au putere de veto pe politicile care cer decizii unanime.
  • Cel mai important domeniu scos de sub incidenta unanimitatii este Justitia si afacerile interne.
  • UE va lua decizii cu majoritate simpla in ceea ce priveste in domeniul cooperarii politienesti si al cooperarii judiciare in materie penala.
  • De asemenea, tot in domeniul Justitie si afaceri interne, noul Tratat confera Curtii de justitie dreptul de a judeca cazuri pe baza legislatiei UE JAI, ca azilul, vizele, imigratia ilegala sau cooperarea in materie juridica.
  • Tratatul mai scoate de sub incidenta unanimitatii cateva zeci de politici, numeric mai multe decat celelalte tratate, dar mai putin importante.
  • Un exemplu sunt regulile de strangere a datelor statistice in zona euro.
  • Mai important este ca noul Tratat permite votul majoritar pe propunerile Inaltului reprezentant UE pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate  privind implementarea politicilor externe.
  • Unanimitatea este inlaturata si in ceea ce priveste legislatia privind securitatea sociala a migrantilor, cu o clauza care permite unui guvern national sa ceara votul unanim intr-o reuniune a Consiliului European daca legislatia pe cale a fi adoptata contravine flagrant intereselor sale.

Sistemul de vot in Consiliu

  • Tratatul introduce un nou sistem de vot in Consiliu, ceva mai simplu decat actualul.
  • O decizie trece daca 55% din statele membre (15 din 27) sunt in favoarea ei sau daca statele care voteaza pentru formeaza 65% din populatia UE.
  • In prezent statele membre au fiecare un numar de voturi in Consiliu direct proportional cu numarul de cetateni.
  • Astfel, o decizie este aprobata daca 255 sin 345 de voturi sunt voturi pentru.

Simplificarea amendarii

  • Tratatul de la Lisabona introduce prevederi prin care Tratatul UE si politicile europene sa fie mai usor de modificat de acum inainte, eventual fara convocarea Conferintei Interguvernamentala.
  • Asa-numita “ratchet clause” care permite statelor membre ca pe viitor, sa modifice chestiunile care pana acum erau amendate prin unanimitate, doar prin majoritate.
  • Totusi, clauza nu se aplica pentru reforme institutionale fundamentale ale Tratatului, pentru care CIG va trebui in continuare convocata.
  • De asemenea, modificarile textului tratatului raman in aria de decizii unanime a statelor membre, iar parlamentele nationale trebuie sa le aprobe.

Statut de membru in Consiliul de Securitate ONU ?Nu.

  • Uniunea Europeana ramane o organizatie internationala, deci nu poate di membra a Consiliului de Securitate. Totusi, o data cu infiintarea postului de Inalt reprezentant UE pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate, daca statele membre ajung la o pozitie unanima privind o chestiune de pe agenda Consiliului, statele care sunt membre ale Consiliului ii vor solicita lui Javier Solana sa prezinte aceasta pozitie la ONU.
  • Voturile din Consiliul de Securitate ONU apartin in continuare insa statelor membre.
  • In fapt, de altfel, Javier Solana nu este nici acum strain de prezentarea pozitiilor comune UE in cadrul Consiliului ONU.
  • Aceasta s-a intamplat de cateva ori, fapt care nu a impiedicat statele UE sa exprime pozitii diferite.
  • Tratatul include o declaratie politica care afirma raspicat ca Politica comuna externa si de securitate nu va afecta nicicum statutul de membru in Consiliul de Securitate al vreunei tari UE.