- Politica de coeziune economică şi socială reprezintă o sumă de intervenţii la nivel comunitar, incluzând atât politica de dezvoltare regională (orientată, în principal, către reducerea disparităţilor teritoriale, regenerarea zonelor industriale în declin), anumite aspecte ale politicii sociale (precum combaterea şomajului pe termen lung, sprijinirea procesului educaţional şi de formare continuă), precum şi o parte a PAC (asistenţa acordată dezvoltării rurale).
- Conceptul de coeziune economică şi socială derivă din cel de convergenţă reală, în sensul că obiectivele convergenţei nominale nu pot fi atinse decât în condiţiile în care condiţiile de manifestare ale ofertei nu sunt divergente.
- Cu alte cuvinte, conceptul de CES face trecerea către noţiunea de convergenţă reală.
- Un asemenea concept a devenit o realitate în procesul integrării europene abia la finele anilor 80.
- Cea mai importantă componentă a PCES o reprezintă, evident, politica de dezvoltare regională (PDR).
Politica de dezvoltare regională include un ansamblu de măsuri planificate şi promovate de către autorităţile administraţiei public locale şi centrale, în parteneriat cu diferiţi actori economici, în vederea asigurării unei creşteri economice şi sociale dinamice şi durabile, prin valorificarea eficientă a potenţialului local şi regional.
Altfel spus, PDR include toate acele măsuri, acţiuni care pot influenţa în mod semnificativ dezvoltarea unei regiuni. Obiectivul principal al PDR îl reprezintă realizarea unei cât mai eficiente şi echitabile repartiţii inter şi intraregionale în cadrul activităţilor şi a rezultatelor acestora. Obiectivele specifice, la rândul lor, includ: reducerea şomajului, creşterea nivelului de trai, atragerea investitorilor străini, îmbunătăţirea infrastructurii, echilibrarea şanselor şi a condiţiilor sociale între mediul urban şi rural etc.
Coeziune economica si sociala
- Introducere
- Decalajul la capitolul venit si ocuparea fortei de munca în cadrul Uniunii Europene a scazut în ultima decada în special începând cu mijlocul anilor 1990.
- Aceasta se refera atat la decalajul dintre tari cat si la cele dintre regiuni. În acelasi timp, productivitatea în regiunile mai putin prospere ale Uniunii a crescut în comparatie cu celelalte, marindu-se astfel competitivitatea.
- Oricum persista inca diferente considerabile privitoare la nivelul de prosperitate în termeni relativi si performanta economica, reflectând astfel slabiciunile structurale în pofida ameliorarilor aduse prin Fondurile Structurale.
Decalajele de venit si de ocupare a fortei de munca, au continuat sa creasca odata cu intrarea noilor tari Membre în UE în mai 2004, atât între tari cât si între regiuni.
- Aproape în fiecare din tarile candidate s-a înregistrat o crestere cu mult mai mare decât în UE15 începând cu mijlocul anilor 1990, dupa tulburarile de la începutul tranzitiei, însa, PIB-ul lor pe cap de locuitor, si ocuparea fortei de munca fiind în majoritatea cazurilor mult mai scazute decât media UE15.
Coeziune economica si sociala
- O crestere economica sustinuta, superioara nivelului inregistrat in UE actuala este necesara pentru ca noile tari membre sa atinga un nivel de venit apropiat de media europeana.
- Pentru o crestere atât de înalta si un nivel înalt de ocupare a fortei de munca, noile tari Membre vor avea nevoie de un ajutor considerabil în combaterea problemelor structurale serioase si în realizarea potentialului lor
- Depasirea slabiciunilor structurale în noile tari Membre, ca si in unele zone ale UE actuale cu performanta economica întârziata, ar ridica nivelul de trai, dar ar si fortifica competitivitatea si cresterea generala a economiei UE.
Acestea sunt punctele principale care reies din analiza de mai jos. Aici se examineaza
1) cresterea PIB si a ocuparii fortei de munca în tarile de coeziune pe parcursul ultimilor ani în comparatie cu cresterea în restul UE;
2) decalajul între regiunile UE15 si evolutia lor în ultimul deceniu, axânduse în special pe regiunile Obiectiv 1, care primesc sprijin prin Fondurile Structurale;
3) recenta dezvoltare economica în tarile candidate si modul de variatie a performantei economice în diferite regiuni
din aceste tari;
4) rata cresterii necesara pentru convergenta la nivelul de venit în UE actuala într-o perioada rezonabila de timp;
5) consecintele unei populatii în curs de îmbatrânire.
În continuare se analizeaza doua aspecte ale coeziunii sociale: somajul si nivelul scazut al veniturilor în cadrul UE.