Economie

• În toate cele patru tari de coeziune, Grecia, Spania, Irlanda si Portugalia, s-a înregistrat o crestere superioara mediei UE între 1994 si 2001.
• In aceste tari, cu exceptia Irlandei, cresterea demografica a fost putin mai mare decat media, aceasta traducandu-se printr-o crestere substantiala a PIBului pe cap de locuitor, in comparatie cu restul Uniunii

     În Irlanda, unde populatia a crescut cu mai mult de 1% pe an, PIB pe cap de locuitor a crescut în termeni reali de aproximativ patru ori mai mult decât nivelul mediu UE (8% pe an fata de 2% pe an).

• În consecinta, în 2001, PIB pe cap de locuitor în Irlanda în termenii standardelor puterii de cumparare (SPC) a fost cu peste 17% deasupra mediei UE15, pe când la începutul anilor 1990 a fost sub 25%.
• Exemplul Irlandei demonstreaza cu precadere eficienta ajutorului prin Fondurile structurale combinat cu politicile nationale, ce încurajeaza cresterea economica.
• În celelalte trei tari de coeziune, cresterea PIB pe cap de locuitor, în termeni reali, a fost mai modest a dar oricum mai înalta decât în restul UE începând cu mijlocul anilor 1990. De la sfârsitul crizei economice pana la declinul recent, cresterea PIBreal pe cap de locuitor în Grecia, Portugalia sI Spania s-a mentinut considerabil deasupra mediei UE, pe când în timpul crizei, aceasta a fost cu mult mai joasa decât media (Graf. 1.1).

 

           Coeziune economica
Convergenta PIB pe cap de locuitor în tarile de coeziune

• Prin urmare, între 1991 si 1994, PIB pe cap de locuitor a scazut în Grecia si in Portugalia, pe când în Spania aceasta a crescut mai lent decât media UE.
• În perioada 1994–2001, cresterea PIB în cele trei tari a fost similara, peste 3% pe an în Spania sI Portugalia si doar lejer sub acest nivel în Grecia în comparatie cu media UE, usor superioara de 2% pe an.
• De aceea, în acesti sapte ani de recuperare economica în UE, PIB pe cap de locuitor în aceste trei tari luate împreuna a crescut cu aproximativ 1 zecime de procent pe an mai mult decât media UE.
• Drept consecinta, PIB pe cap de locuitor în ele trei tari de coeziune luate împreuna s-a ridicat pâna la 79% din media UE în 2001 si pâna la 81% în 2002, în termenii SPC luând în considerare nivelurile de pret diferite.
• În Spania, PIB pe cap de locuitor în termeni SPC a fost mai jos cu 15% decât media UE în 2002.

 

• De asemenea, începând cu anii 1990, au crescut simtitor cifrele în domeniul ocuparii fortei de munca în tarile de coeziune. Între 1996 si 2002, proportiile populatiei apte de munca (15 la 64) ocupate în UE15 — rata ocuparii fortei de munca — a crescut cu mai mult de 4 zecimi de procent.
• În cele patru tari de coeziune luate împreuna, cresterea a fost de doua ori mai mare, astfel media ratei de ocupare atingând 60% în 2002, cu 4 zecimi de procent mai putin decât media UE15 (64%), jumatate din decalajul înregistrat cu 6 ani în urma.
• Cresterea în Irlanda a fost deosebit de înalta (10 zecimi de procent), reflectând cresterea sa economic a rapida, ce a ridicat rata de ocupare usor deasupra mediei UE15.
• Cu toate ca cresterea în Spania a fost mai semnificativa (aprox. 11 zecimi de procent), rata ocuparii în 2002 (58½%) s-a mentinut mai jos de media UE15.
• Cresterea (6½ %) a fost mai modesta în Portugalia, unde ocuparea fortei de munca era deja destul de înalta, însa oricum superioara mediei UE, ridicând astfel rata ocuparii la 68½%, doar lejer sub cele 70% fixate ca obiectiv pentru UE în 2010 la Lisabona.
• Pe de alta parte cresterea ocuparii fortei de munca, în pofida cresterii economice sporite, a fost mult mai joasa în Grecia, doar 2 zecimi de procent în acesti 6 ani.
• Din aceasta cauza, rata ocuparii în 2002 (57%) a fost remarcabil inferioara mediei UE15 fata de rata de la mijlocul anilor 1990, doar Italia având o rata mai joasa. În consecinta, cresterea ocuparii în zonele UE, unde aceasta se mentine sub nivelul mediu, ramâne un obiectiv major al politicii UE.

Cresterea productivitatii

 

• În Spania si într-o masura mai mica în Portugalia, cresterea ocuparii a contribuit considerabil la cresterea PIB, precum e cazul si în Irlanda, unde ocuparea fortei de munca a crescut cu aproximativ 5% pe an între 1996 si 2002.
• Cresterea ocuparii în Irlanda a fost însotita de o crestere a productivitatii muncii cu aproximativ 4% pe an, aceasta fiind de 3 ori mai înalta decât rata medie UE.
• În Portugalia, cresterea productivitatii de asemenea a depasit media UE, pe când, în Spania, unde ocuparea fortei de munca a crescut considerabil, aceasta a reprezentat doar o jumatate din nivelul mediu.
• În Grecia, pe de alta parte, cresterea productivitatii a atins aproape 3% pe an între 1996 si 2002, cu mult mai mult decât rata medie UE dublata, si a constituit sursa predominanta de crestere a PIB.
• În Grecia si Portugalia, unde se afla unele din cele mai întârziate regiuni ale UE, baza productiva s-a intensificat începând cu anii 1990, astfel ridicând potentialul pentru convergenta continue la capitolul venit în anii urmatori.

 

                  Declinul recent al economiei UE

• Cresterea economica în UE a scazut simtitor în cei trei ani de dupa publicarea ultimului Raport de Coeziune.
• Acest declin a afectat inevitabil coeziunea, în mare parte pentru ca a condus la o noua crestere a somajului în multe zone , dar sI pentru ca a creat circumstante nefavorabile pentru reducerea decalajelor regionale la venit si ocupare.
• Cresterea economica la nivel comunitar a lasat de dorit în 2003, nivelul mentinându-se constant pe parcursul a trei ani (sub 1%). Cresterea PIB poate atinge 2% în 2004 si respectiv 2,5% în 20052. Acest declin a afectat aproape toate Tarile Membre.
• Chiar si în Irlanda se estimeaza o scadere a cresterii cu 1½% în 2003 si se prevede o recuperare doar a 1% în 2004. Daca aceste previziuni se realizeaza, atunci convergenta în directia mediei UE în a doua jumatate a anilor 1990 s-ar face în trei ani, de la 2001 pâna la In celelalte doua tari de coeziune situatia este mai buna.
• În Spania, PIB se estimeaza a fi crescut în medie cu peste 2% pe an în 2002 si 2003 si se prevede o crestere a acestuia pâna la aproximativ 3% în 2004, pe când Grecia pare a fi afectata cel mai putin.
• Aici s-a înregistrat o crestere de aproximativ 4% în 2002 si în 2003, în 2004 cresterea se va mentine la acelasi nivel conform prevederilor — cu mult mai mare decât media UE. E probabil ca în aceste doua tari ajutorul prin Fondurile Structurale sa fi contribuit la mentinerea cresterii economice.
• Încetinirea cresterii economice a dus la o întârziere usoara in procesul de a fortei de munca, probabil din cauza ca angajatorii se asteptau ca aceasta va fi de scurta durata.

                  Declinul recent al economiei UE

• In 2003 aceasta a determinat o depreciere a nivelului de crestere a ocuparii profesionale in Irlanda, estimata la mai putin de 1%, implicand o scadere a ocuparii profesionale.
• De asemenea, aceasta a fost în descrestere în Spania, unde cifra ocupatilor a fost de circa 1½% în 2003, conditionând o crestere ulterioara a ocuparii (cu aproxiæativ 1 zecime de procent).
• În Grecia, estimarile sugereaza o crestere similara în rata de ocupare. În Portugalia, pe de alta parte, se estimeaza o scadere a populatiei ocupate cu 1% în 2003 si se prevede mentinerea în general la acest nivel în 2004, implicând o reducere semnificativa la rata ocuparii.
• Germania si Italia au dat dovada de o performanta slaba. În Germania, PIB nu a crescut în 2002 si 2003 iar în Italia cresterea a fost mai mica de ½% in acesti doi ani.
• În Franta, unde cresterea BIP a fost similara cu media comunitara pâna la 2001, iar in 2003 s-a constatat doar o crestere marginala.
• În Olanda, unde anterior cresterea a fost mult mai înalta decât media, PIB a crescut foarte putin în 2002 dar a cazut în 2003.

 

Cresterea PIB in noile SM (12)

• În toate noile tari Membre, cresterea PIB a atins peste 4% pe an între 1994 si 2001, cu exceptia Ungariei (lejer sub acest nivel) si a Republicii Cehe.
• În ultima, cresterea a atins doar 2% pe an, pe când în Bulgaria si România, PIB nu a crescut aproape deloc.
• Populatiei a evoluat diferit în functie de târa, înregistrându-se o crestere semnificativ a în Cipru si alta, o diminuare cu 1% pe an în cele trei tari Baltice si Bulgaria si schimbari relativ neînsemnate în alte parti, iar cresterea PIB pe cap de locuitor a variat usor mai mult decât cresterea PIB.
• În total, cresterea PIB pe cap de locuitor în termeni reali în noile tari Membre a înregistrat aproximativ 1½% pe an deasupra mediei UE15 în aceasta perioada.
• Începând cu 2001, cresterea a încetinit în aceste tari luate împreuna, partial din cauza diminuarii cresterii economice în UE, prima lor piata de export.
• Cresterea totala s-a aflat usor sub 2½% în 2001 si 2002 si se estimeaza a fi de 3% în 2003.
• Declinul a fost în special marcant în Polonia, unde cresterea a atins în medie doar 1% în 2001 si 2002 dar aceasta a fost si mai joasa în Malta din cauza declinului turismului in UE.

 

Decalajele vor continua sa creasca între regiuni odata cu extinderea UE

• Extinderea va avea un impact mai semnificativ asupra decalajelor între regiuni decât între tari.
• Daca e sa luam în consideratie ca 73 milioane locuitori, circa 19% din populatia UE15, locuiesc în regiuni unde PIB mediu pe cap de locuitor în perioada 1999–2001 a fost mai jos de 75% din media UE, conform analizelor recente, aproximativ aceea si cantitate, aproximativ 69 din 74,5 milioane ce vor deveni cetateni UE în 2004 (92% din 100%), locuiesc în regiunile cu un PIB pe cap de locuitor mai jos de media UE25 în noile tari Membre.
• Aceasta nu înseamna ca, dupa cum se mentioneaz a mai jos, aceste 69 milioane locuitori s-ar adauga pur si simplu la cei care în prezent traiesc în conditii de 75% PIB din media comunitara, pentru ca aceasta medie se va reduce (de la o medie a 15 tari Membre la o medie ce acopera 25 tari Membre) în urma extinderii UE.
• Extinderea va avea ca efect o crestere pana la 123 de milioane de persoane a populatiei care va locui in zone cu PIB pe cap de locuitor sub 75%, in UE 25.
• La intrarea Bulgariei si României, cifra va atinge 153 milioane, deci 32% din populatia UE27, deci numarul populatiei care locuieste în asemenea circumstante crescand de doua ori mai mult.
• În UE27 doua treimi din populatia cu PIB pe cap de locuitor mai jos de 75% din media UE25 vor locui în noile tari Membre.
• Circa una din sase persoane va locui în regiunile cu PIB pe cap de locuitor mai jos decat media comunitara. Nici una din cele 38 de regiuni implicate nu se afla în prezent în UE15.

 

Contributia politicii de coeziune la crestere în Uniunea Europeana

• Atingerea unor rate de crestere prin performanta productivitatii si cresterea ocuparii fortei de munca e importanta nu numai în tarile candidate pentru ridicarea standardelor de trai si pentru generarea resurselor necesare ameliorarii financiare a infrastructurilor, a serviciilor colective etc., dar si pentru Statele Membre existente.
• Date fiind interdependen tele accelerate între comert si investitii, dezvoltarea economica a noilor tari Membre poate fi un impuls dinamic pentru initierea si sustinerea ratei de crestere în cadrul UE.
• Diferentele structurale existente în dotarea cu infrastructuri si a capital uman indica ca aceste tari, precum si multe regiuni înapoiate sI problematice din cadrul UE15 nu sunt în stare sa contribuie în masura în care ar trebui la competitivitatea întregii UE.

 

• Prin urmare, în UE se obtine un nivel al veniturilor si al ocuparii mai mic decât cel care ar putea fi obtinut, în detrimentul tuturor, nu doar a celor afectatI în mod direct. Reducerea decalajelor existente ar fortifica, deci, competitivitatea economiei UE sI capacitatea ei de dezvoltare sustinuta.
• Aceasta ar reduce de asemenea probabilitatea crizelor si a presiunii inflatiei în regiunile mai puternice unde crestea are loc, suprimând astfel decalajele mai devreme.
• În cazul tarilor candidate, aceasta le-ar permite sa-si sporeasca rata cresterii economice si respectiv, sa extinda importul din tarile Membre UE existente.
• În prezent importul reprezinta mai mult de o jumatate din PIB în aceste tari — mult mai mult decât în tarile de coeziune (în Grecia si Spania, importul reprezinta doar circa 30% din PIB si Portugalia, 38%) — însa aceasta tinde spre o crestere mult mai însemnata decât cea a PIB, în conditii de dezvoltare economica.
• Este de presupus ca acestea vor continua sa cumpere produse manufacturate, în special masini si echipament, necesare pentru dezvoltarea lor economica, care nu se produc în interiorul tarii.
• Cresterea PIB este utilizata în mod disproportionat pentru cumpararea marfii straine, mai ales din ta rile Membre UE15, import ce se ridica la 60% din total, dar în mod special din Germania (circa 25%) si Italia (în jur de 10%).
• Veniturile Germaniei si Italiei, în particular din stimularea cresterii în tarile Membre noi, sunt substan tiale, dar UE luata în întregime beneficiaza de aceasta precum si din cresterea pietelor UE care va continua datorita cresterii în tarile candidate, tot asa cum UE beneficiaza din cresterea în tarile de coeziune si în regiunile Obiectiv 1.

 

De cât timp au nevoie tarile candidate pentru redresarea economica?

Atingerea scopului de coeziune legat de perspectivele extinderii UE poate fi ilustrat prin “scenarii de redresare” care ar indica cât timp ar fi necesar pentru ca PIB pe cap de locuitor în noile Tari Membre împreuna cu România si Bulgaria sa atinga media UE, prin presupuneri simple cu privire la cresterea nivelului lor fata de cresterea în UE15.

• În continuare, vom considera doua scenarii: primul, în care cresterea va fi mentinuta în aceste tari cu 1½% pe an deasupra mediei UE15, drept medie s-ar lua atunci cifra atinsa în decurs de 7 ani: 1995–2002, si al doilea — în care cresterea va fi sustinuta la 2½% deasupra mediei UE15.
• Ambele pornesc de la ultima prevedere a PIB pe cap de locuitor în diferite tari în 2004. Daca cresterea în toate tarile ar putea fi sustinuta cu 1½% deasupra restului UE (adica 4% pe an daca cresterea e de 2½% pe an în U E 15), PIB mediu pe cap de locuitor în 12 tari va ramâne inferior 60% din media UE27 extinse, medie calculata preventiv pâna la 2017 (Graf. 1.6 si 1.7), an în care aceasta ar depasi 75% din medie doar în Slovenia, Republica Ceha si Ungaria.
• Daca cresterea s-ar mentine la aceasta rata, Slovacia ar atinge 75% din medie in 2019, pe când pentru Estonia ar fi necesari 10 ani.
• În 2035 — peste mai mult de 30 ani — Polonia s-ar apropia de aceasta linie, iar Letonia — în 2041.
• Cu aceasta rata de crestere, Bulgaria sI România ar avea înca un nivel de PIB pe cap de locuitor de 75% din media in 2050.
• Daca cresterea ar fi sustinuta la o rata mai mare — la 2½% deasupra mediei UE15 (implicând o crestere de circa 5% pe an, daca cresterea în UE15 e de 2½%), sar ajunge la o convergenta într-o perioada de timp mai scurta.
• Oricum numarul de ani estimat ramâne considerabil pentru multe din aceste Tari. De exemplu pentru Polonia, la aceasta rata, ar fi nevoie de 20 ani sau mai mult pentru ca PIB pe cap de locuitor sa atinga 75% dinmedia UE, însa mult mai multi ani pentru a atinge media UE, sau cel putin a se apropia de ea.
• Pentru Bulgaria sI România, ar trebui o perioada si mai îndelungata.
• Cu toate acestea la rata data de crestere, numarul de regiuni din tarile candidate, care necesita suport structural, din motiv ca PIB-ul lor pe cap de locuitor e mai jos de 75% din media comunitara, s-ar reduce mult mai repede decât în cazul unei cresteri mai lente.
• Aceste scenarii nu sunt adecvate pentru a sustine ca cresterea de 4% sau 5% pe an în aceste tari e maximul la care se poate spera.
• În primul rând, exemplul Irlandei din ultimul deceniu demonstreaza ce se poate obtine cu o rata înalta de crestere.
• În al doilea rând, potentialul de crestere în noile ?ari Membre va fi enorm sprijinit de cresterea capitalului pentru investitii, ca rezultat al politicii UE de coeziune.
• Chiar daca ratele cresterii cu mult superioare mediei UE15 ar putea fi sustinute pe o perioada îndelungata, aceste scenarii arata ca pentru majoritatea tarilor, ajungerea la media UE pare a fi un proces de lunga durat