Se poate observa faptul că, prin funcţiile pe care le îndeplinesc activităţile de servicii în cadrul mecanismelor de piaţă, în calitatea lor de mijloace de coordonare a activităţilor economice, rolul acestora în cadrul economilor naţionale nu mai poate fi ignorat, un sector de servicii ineficient putând contribui la stoparea dezvoltării.
Creşterea ponderii şi importanţei practice a activităţii de servicii în ultimele decenii au determinat şi intensificarea preocupărilor teoretice în acest domeniu, ca urmare a faptului că o mare parte din abordările tradiţionale specifice epocii industriale nu mai corespondeau tendinţelor manifestate pe plan internaţional.
Eforturile economiştilor în direcţia conştientizării importanţei serviciilor în economiile contemporane, s-au concretizat în mai multe faze succesive[1]:
- prima etapă, debutul procesului de conştientizare a importanţei serviciilor, s-a realizat la nivelul practicienilor, aceştia fiind obligaţi să înfrunte noile realităţi economice (materializate în numărul crescând de servicii din interiorul şi din exteriorul industriei prelucrătoare) chiar şi în lipsa unei teorii economice fundamentale în domeniul serviciilor;
- faza a doua se concentrează în jurul eforturilor unor economişti (Orio Giarini, Jean Gadrei, Jaques Nusbaumer, Juan F. Rada) care, la sfârşitul anilor 70, au ajuns la concluzia că serviciile au devenit partea preponderentă a sistemelor de producţie, în termenii alocării resurselor. Punând bazele unui nou curent de gândire pe plan internaţional, acest grup de specialişti susţine importanţa strategică a serviciilor în alocarea resurselor, contribuţia la dezvoltarea economică pe plan naţional şi internaţional;
- faza a treia a procesului de sesizare a importanţei serviciilor o constituie includerea serviciilor pe agenda negocierilor internaţionale în cadrul GATT, la începutul anilor 80, fapt care a vut cel puţin două efecte benefice şi anume: dobândirea de către servicii a unui statut oficial în cadrul relaţiilor internţionle şi, de asemenea, impulsionarea fără precedent a cercetării ştiinţifice în acest domeniu;
- etapa a patra este legată de intrarea în vigoare la finele anului 1995 a Acordului General privind Comerţul Serviciilor (GATS) şi încorporarea comerţului internaţional cu servicii în sistemul comercial global patronat de noua organizaţie Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC). GATS conferă avantajul liberalizării progresive a schimburilor internaţionale cu serviciile şi, prin urmare, recunoaşterea din partea comunităţii internaţionale a problematicii serviciilor.
Cele patru etape corespunzătoare procesului de conştientizare a importanţei strategice a serviciilor pentru economiile naţionale reprezintă valoroase contribuţii la crearea fundamentelor teoretice ale economiei moderne a serviciilor.
Demersul definirii şi conceptualizării serviciilor este dificil de realizat datorităeterogenităţii pronunţate a acestor activiţăţi, şi de asemenea, datorită caracterului polisemantic al termenului de serviciu. Printre cele mai cunoscute accepţiuni ale termenului, întâlnite în vorbirea curentă, se înscriu în următorele: munca prestată în interesul cuiva, ocupaţie pe care o are cineva în calitate de angajat, subdiciziune în administrţia internă a unei instituţii, grup de obiecte care alcătuiesc un tot unitar cu o destinaţie specială[2].
Anasamblul de expresii menţionate demonstrează în mod convingător ambiguitatea termenului de serviciu. Cercetătorii recunosc că până la ora actulă nu există practic o definiţie unanim acceptată a nturii activităţilor presataoare de servicii, nici a indicatorilor utilizaţi pentru evaluarea diferitelor servicii. , de asemenea nu există un consens autorizat nici în privinţa graniţelor şi nici în privinţa clasificării ramurilor de servicii.
O altă definiţie dată serviciilor are în vedere, pe lângă caracteristicile lor, şi rezultatul sau finalittatea activităţilor prestatoare, astfel: serviciile reprezintă ansamblul activităţilor ce pot fi oferite ca o marfă comercilizabilă, pentru care producţia şi consumul au loc simultan şi la care clientul participă direct, intangibilă, ce nu poate fi analizată sau experimentată înainte de achiziţie, dar care permite satisfacerea unor dorinţe şi necesităţi ale clienţilor[3].
Având în vedere toate aceste considerente, se poate concluziona că incertitudinea şi paradoxul care guvernează încă sfera serviciilor accentuează confuzia conceptuală din acest domeniu economic, dificultăţile în definirea şi măsurarea activităţilor specifice, în aprecierea importanţei lor reale pentru individ, întreprindere şi societate.
Conceptul de serviciu nu poate fi definit şi delimitat decât în termeni relativi, modificându-se continuu, în funcţie de perspectiva în care sunt abordate serviciile în cadrul fiecărei lucrări în parte. În consecinţă, este normal ca definiţiile date serviciilor să rămână în practică ambigue şi arbitrare, fiecare cercetător optând pentru propria definiţie, ţn funcţie de scopul analizei sale.
[1] Chibuţiu, Agnes- Serviciile şi dezvoiltarea. De la prejudecăţi la noi orizonturi, Editura Expert, Bucureşti, 2000, pag 41-42
[2] Dicţionar enciclopedic, Editura Enciclopedia, Bucureşti, 2001, pag 854
[3] Zait, Adriana – Marketingul serviciilor, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002, pag 21