Precizări teoretice

În literatura de specialitate şi în publicistica economică nu există o linie de demarcare clară între conceptul de climat de afaceri (de antreprenoriat) şi cel de climat de investiţii (investiţional). În majoritatea cazurilor ele sunt utilizate ca sinonime deşi, aparent, climatul de investiţii ar trebui să se raporteze la climatul de afaceri ca parte la întreg[1]. Dar deoarece investiţia reprezintă esenţa oricărei afaceri, iar scopul final al unui proiect de investiţie ca şi al oricărei afaceri este obţinerea profitului, autorii acestui studiu înclină spre utilizarea cu sens identic al celor două concepte. De asemenea, sunt utilizate şi sintagmele de mediu de afaceri şi mediu investiţional cu sensuri identice celor de mai sus[2].

Precizând aceste aspecte, menţionăm că în cadrul acestei cercetări, prin climat de investiţii vom înţelege condiţiile generale, atât cele prezente (favorabile şi nefavorabile), cât şi cele viitoare (riscuri sau oportunităţi), care încurajează sau descurajează alocarea investiţiilor private în afaceri. Condiţiile date se formează sub incidenţa unor factori reali sau de prospectivă de origine economică, politică, instituţională, de infrastructură, legislativă, culturală etc. În cele ce urmează ne vom preocupa în special de factorii legislativi, precum şi de cei instituţionali în măsura în care aceştia sunt determinaţi de cei legislativi.

Monitorizarea cadrului legislativ

Monitorizarea climatului de investiţii ar trebui să fie una din preocupările centrale ale guvernelor naţionale. Pentru ţările sărace sau/şi aflate în proces de tranziţie de la economia de comandă la cea de piaţă, evaluarea şi ameliorarea continuă a climatului de investiţii are valenţe deosebite. După cum demonstrează şi cazul Republicii Moldova, sărăcia este însoţită de lipsa unor locuri de muncă şi de lipsa oportunităţilor de afaceri individuale care ar genera venituri suficiente pentru un trai decent. Într-adevăr, pe parcursul perioadei de tranziţie, numărul locurilor de muncă închise anual în Moldova depăşea numărul celor deschise de noile companii create[3]. Salariile plătite în sectorul formal al economiei nu acoperă nici 80% din bugetul minim de consum calculat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale din Moldova[4].

Este evident că climatul de investiţii are legătură directă cu incidenţa, acuitatea şi profunzimea sărăciei. Pe fundalul performanţelor proaste pe care Moldova le-a înregistrat pe parcursul ultimilor ani în ceea ce priveşte asigurarea unui climat de investiţii care ar cataliza iniţiativa privată, nu este de mirare că sărăcia a atins cote ridicate. În absenţa oportunităţilor economice interne, emigrarea masivă a forţei de muncă peste hotare este o strategie absolut firească şi raţională pentru supravieţuire. Dar fenomenul a atins proporţii ameninţătoare pentru securitatea economică a Republicii Moldova, aspectele sale pozitive fiind depăşite de consecinţele negative.

Pentru ranversarea acestui proces sunt necesare investiţii private şi publice masive şi crearea unor locuri noi de muncă care ar asigura salarii cel puţin în jumătate de nivelul celor primite de emigraţi în ţările europene. Trebuie însă să înţelegem, că există un plafon la care guvernul ar trebui să se orienteze în ceea ce priveşte volumul anual al investiţiilor. Chiar şi în condiţii legislative şi instituţionale ideale, Moldova nu ar putea să depăşească pe termen scurt şi mediu acest plafon, determinat de capacităţile sistemului economic de a asimila investiţiile în mod eficient. În cadrul acestei cercetări, nu ne-am pus scopul să estimăm plafonul de saturare cu investiţii. Nivelul lui este determinat de dezavantajele structurale şi geografice pe care le are Republica Moldova comparativ cu alte ţări din regiune: economie de dimensiuni mici, lipsa resurselor naturale, lipsa infrastructurii dezvoltate pentru business, populaţie în descreştere, putere de cumpărare mică, închiderea terestră a ţării.

Parametri ai investiţiilor influenţaţi de politicile guvernului

Atunci când formulează şi aplică politicile sale, guvernul influenţează anumite laturi economice ale proiectelor de investiţii. Cele mai sensibile la politici sunt costul proiectului de investiţii, cifra de afaceri anticipată, rentabilitatea investiţiei şi termenul de recuperare a investiţiei iniţiale. Evaluarea de către guvern a impactului actelor legislative şi normative asupra cadrului investiţional trebuie să fie făcută anume ţinând cont de aceste elemente.

1. Costurile investiţiilor

Acestea reprezintă sumele necesare de alocat pentru ca proiectul de investiţii să demareze. Costurile depind în primul rând de preţurile existente pe pieţele factorilor de producţie (în principal capital şi muncă, mai puţin factorul natură) şi de costurile administrative legate de startul afacerii. Guvernul Moldovei influenţează în multe tranzacţii preţul factorului pământ prin stabilirea preţului normativ[5], dar impactul acestei practici administrative este mic din cauză, că preţul normativ este de multe ori sub preţul de piaţă real. În practică mult mai dificilă şi mai costisitoare este schimbarea destinaţiei terenurilor agricole, de exemplu în cazul când doreşte să construiască încăperi pentru instalarea unor linii tehnologice. În acest caz, proprietarul trebuie să compenseze pierderile cauzate de scoaterea terenurilor din circuitul agricol, În al doilea rând, costul unui proiect de investiţii depinde şi de costurile procedurilor administrative, birocratice şi organizatorice. Aceste costuri depind de regulamentele guvernamentale existente. La moment costurile administrativ-birocratice ale afacerilor în Moldova sunt în mediu mai înalte decât în alte ţări din regiune, care concurează cu Moldova în ceea ce priveşte atragerea investiţiilor străine.

2. Volumul vânzărilor (cifra de afaceri)

Cifra de afaceri anticipată a unui proiect de investiţii depinde în primul rând de amploarea tehnico-economică a proiectului şi de condiţiile concrete ale sectorului economic (intensitatea concurenţei, existenţa furnizorilor, capacitatea de cumpărare a consumatorilor). Orice întreprinzător economic-raţional, înainte de a investi, se interesează de limitele segmentul de piaţă pe care îl va putea controla. Guvernul nu poate influenţa acest indicator decât utilizând instrumente cu caracter anti-monopolist. Însă intervenţiile guvernamentale pot degenera în corupţie şi protecţionism (de foarte multe ori acestea proliferează prin intermediul contractelor de achiziţii publice). Aceste intervenţii de asemenea pot compromite principiul liberei şi justei concurenţe (binecunoscutul caz „Interdnestrcom”, vezi boxa 4.).

3. Rentabilitatea investiţiilor

Rentabilitatea este definită ca raport procentual dintre profitul obţinut şi costul resurselor alocate. Guvernul Moldovei nu limitează în mod direct valoarea profiturilor şi nu stabileşte marje comerciale pentru majoritatea proiectelor investiţionale. Există totuşi o listă destul de lungă de produse şi servicii, preţurile şi tarifele cărora sunt fixate sau limitate administrativ. De asemenea, în mod indirect profiturile nete depind de politica fiscală formulată de guvern. Cât priveşte costul resurselor alocate şi canalele de influenţă guvernamentală, acestea au fost descrise la punctul 1.

4. Termenul de recuperare a investiţiilor

Investitorii sunt interesaţi de termene cât mai scurte de recuperare a investiţiilor efectuate, termenele mai lungi sporind riscurile. Guvernul poate influenţa direct termenul de recuperare a investiţiilor prin stabilirea normativelor de amortizare a mijloacelor fixe şi a altor active instalate. Regimul normativelor de amortizare în Moldova este mai puţin liberal decât în alte ţări cu care concurează pentru atragerea investiţiilor.

Factorii investiţiilor

Ţările în tranziţie de talia Moldovei concurează pentru atragerea unor fluxuri de investiţii străine directe, care (spre deosebire de investiţiile de portofoliu) ar contribui direct la dezvoltarea economică şi la atenuarea sărăciei, prin deschiderea unor locuri noi de muncă stabile, promovarea mai intensă a exporturilor şi realizarea unui transfer de cunoştinţe şi tehnologii performante. Din acest punct de vedere, este oare raţional ca investitorii străini să fie trataţi preferenţial cu cei naţionali? Probabil nu, dar această problemă merită o investigaţie separată. Cert însă este faptul, că investitorii străini ar trebui să fie trataţi de guvernul Moldovei preferenţial comparativ cu tratamentul aplicat de guvernele altor ţări din regiune.

Fluxurile de investiţii străine de care au beneficiat ţările în tranziţie pe parcursul ultimului deceniu variază semnificativ de la o ţară la alta[6]. Factorii principali care influenţează parametrii proiectelor de investiţii şi determină amplasarea investiţiilor străine directe într-o economie sunt[7]:

1. Dimensiunea pieţei interne;
2. Existenţa unor importante resurse naturale;
3. Forţa de muncă ieftină;

Importanţa primelor trei categorii de factori scade odată cu accentuarea deschiderii internaţionale a sistemelor economice naţionale.

1. Existenţa accesului lejer spre pieţe externe de desfacere;
2. Liberalizarea politicilor economice interne;
3. Nivelul progresului tehnic şi calitatea resurselor umane;
4. Strategiile corporative, care sunt accesibile noilor veniţi pe piaţă.

În cazul Moldovei factorul „forţă de muncă ieftină” este un avantaj evident, dar valoarea factorului scade proporţional cu numărul de cetăţeni aflaţi la muncă peste hotare. Liberalizarea politicilor economice interne este realizată pe hârtie, fiind necesară o mai largă transpunere în practică a acestei viziuni. Accesul spre pieţele externe este dificil. Pe de o parte, Ucraina, un concurent evident al Moldovei pe unele segmente ale pieţei ruse şi ţară care încă nu este membră a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, frecvent instituie bariere cantitative şi tehnice asupra exporturilor Moldovei. Pe de altă parte, instrumentele politicii agrare comune şi principiile uniunii vamale a Uniunii Europene împiedică accesul mărfurilor moldoveneşti pe pieţele europene.

Nici potenţialul investiţional intern nu trebuie ignorat, el sporind semnificativ în ultimii 3-4 ani ca urmare a transferurilor valutare operate de cetăţenii Moldovei aflaţi la munci peste hotare. Estimările moderate ale influxului de valută intrată în anul 2003 prin canalele oficiale şi neoficiale de transfer sunt de 450-500 milioane dolari. Problema constă în faptul că aceste resurse sunt de o calitate financiară proastă[8], fiind dispersate, orientate spre consum sau păstrate în condiţii care nu permit capitalizarea acestora şi transformarea lor în resurse creditare pentru investiţii. Pentru mobilizarea acestor resurse sunt recomandate două direcţii de acţiune de politici economice şi publice. Prima este sporirea încrederii populaţiei în sistemul bancar pentru depozitarea resurselor gospodăriilor casnice pe conturi bancare. A doua este dezvoltarea continuă a sectorului de micro-creditare. Un pas pozitiv în această direcţia a şi fost întreprins odată cu adoptarea legii cu privire la organizaţiile de microfinanţare[9]. Legea însă urmează a fi dezvoltată pentru a fi mai permisivă pentru diferite tipuri şi forme de organizare juridică a instituţiilor implicate în activităţile de microfinanţare.

Importanţa cadrului legislativ

Mai sus au fost expuşi factorii care influenţează fluxurile de investiţii străine. Dezvoltând un cadru legislativ propice pentru consolidarea factorilor 5, 6 şi 7 şi promovând o politică externă menită să asigure factorul numărul 4, guvernul poate cataliza procesul de alocare a investiţiilor autohtone şi internaţionale. Politicile economice interne (factorul 5) sunt imediat accesibile pentru guvern şi impactul intervenţiilor guvernamentale asupra investiţilor se face simţit relativ repede. Prin actele sale legislative şi normative, Guvernul determină cadrul instituţional, standardele şi normele tehnice, unele instrumente financiare, politica fiscală şi comercială etc.

Strategiile corporative accesibile noilor veniţi pe piaţa naţională depind atât de politica concurenţială şi industrială promovate de guvern, cât şi de structura sectorului economic în cauză. Guvernul poate influenţa şi structura sectorului economic prin acte legislative şi regulatorii, dar impactul deciziilor guvernamentale este ceva mai întârziat decât în cazul liberalizării interne imediate.

Cu cea mai mare întârziere se manifestă influenţa deciziei guvernamentale asupra factorului 6, progresul tehnic şi calitatea resurselor umane. Cea mai indicată abordare pe care ar trebui să o accepte guvernul este să descentralizeze procesul de cercetare ştiinţifică cu aplicare economică directă şi cel de dezvoltare tehnologică. Cei care evaluează oportunităţile de afaceri în sectoarele de vârf, nu doresc ca cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică să fie monopolul exclusiv al statului. O politică judicioasă ar fi cea de consolidare a centrelor universitare şi de transformare a acestora în veritabile centre ştiinţifice. Aceasta ar avea un impact pozitiv atât asupra progresului tehnologic ca atare, cât şi asupra calităţii de pregătire profesională a studenţilor. Sinergia cercetării ştiinţifice cu educaţia superioară ar putea accelera progresul ştiinţific şi aduce dezvoltarea tehnologică mai aproape de necesităţile economiei. Însăşi cercetarea ar deveni economic mai fundamentată. Din păcate, guvernul Republicii Moldova are o abordare diametral opusă celei expuse de noi. Recent a fost adoptat Codul cu privire la ştiinţă şi inovaţii[10], document care oferă Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova posibilitatea de control centralizat asupra programelor de cercetare ştiinţifică şi tehnologică[11]. Credem că acest act va avea un impact nefavorabil asupra sectorului ştiinţific şi tehnologic al Moldove şi, implicit, asupra calităţii mediului de investiţii.

Capitolul I. Evoluţia investiţiilor

a. Dinamica procesului investiţional

Investiţiile în Republica Moldova au avut o evoluţie instabilă, după cum este indicat în tabelul 1. Aceasta a corelat cu evoluţia macroeconomică generală reflectată de PIB.

• Evoluţia investiţiilor în Republica Moldova

Sursă: Departamentul de Statistică şi Sociologie; prognoze „Monitorul Economic” al IDIS Viitorul,

Cota investiţiilor în capital fix în PIB a scăzut de la o medie de 19,2% în perioada 1995-1999 la 16,4% în perioada 2000-2003. Această evoluţie este explicată în mare măsură de modelul de creştere economică pe care îl urmează Moldova, un model bazat pe consum. Cu un nivel atât de mic de investire nu se poate aştepta o creştere economică durabilă. Contribuţia investiţiilor în variaţia PIB este destul de modestă şi se aşteaptă ca în anul 2004 chiar să scadă comparativ cu anul precedent. Se conturează însă şi anumite tendinţe pozitive, dar ele sunt încă firave. Politicile fiscale mai liberale implementate de guvern pe parcursul anului 2003 au rezultat într-o intensificare a activităţii de investiţii. Activitatea de investiţii ar fi fost cu mult mai intensă, dacă guvernul reuşea să se abţină de la intervenţii administrative în activitatea agenţilor privaţi, dacă promova mai intens privatizarea şi dacă ameliora cadrul regulatoriu pentru a reduce posibilitatea pentru extorcarea de mită şi aranjamente corupte.

• Structura investiţiilor în capital fix pe sectoare, %

Surse: Departamentul de Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova

Din punct de vedere structural, investiţiile au înregistrat o dispersie foarte mare (tabelul 2). Sectoarele care oferă un număr relativ mare de locuri de muncă (agricultura, construcţiile), au beneficiat de relativ mai puţine investiţii. Aceasta a condus la o sărăcire mai profundă a angajaţilor din aceste sectoare şi la o emigrare mai intensă a muncitorilor din aceste sectoare în alte ţări. De asemenea, în absenţa unei politici de redistribuire eficientă şi cu un larg sector neoficial, aceste disproporţii investiţionale au accentuat inegalitatea veniturilor, în sectorul comerţului şi transporturilor investiţiile fiind mult mai rentabile şi cu termene de recuperare mai scurte decât în agricultură şi industria prelucrătoare.

Tabelul 3 arată, că capacităţile investiţionale ale sectorului privat din Republica Moldova (format doar din întreprinderi locale) sunt în creştere, după ce în 1999 (primul an după criza financiară regională) a atins nivelul minimal. În totalul investiţiilor, întreprinderile străine şi cele mixte au o prezenţă, care depăşeşte semnificativ ponderea acestora în numărul total de entităţi economice, care funcţionează în Republica Moldova. În secţiunea următoare sunt analizate mai detaliat investiţiile străine în Moldova.

• Structura investiţiilor în capital fix pe forme de proprietate, %

Sursă: Departamentul de Statistică şi Sociologie; prognoze IDIS Viitorul,

Pe parcursul perioadei de tranziţie investiţiile finanţate din bugetul public au scăzut drastic. Aceasta împiedică formarea adecvată a investiţiilor private, deoarece businessul, pentru propria sa dezvoltare pe termen lung, are nevoie ca statul să investească în infrastructură, educaţie şi sănătate. Aceste bunuri fiind publice, în mod firesc ar trebui finanţate din bugetele publice. Cota mijloacelor proprii în totalul investiţiilor a crescut vizibil după 1999, lucru care denotă nu atât sănătatea financiară a întreprinderilor naţionale, dar mai degrabă lipsa unei intermedieri financiare adecvate. În mod simptomatic, cota investiţiilor străine în total a scăzut.

• Sursele de finanţare a investiţiilor în capitalul fix, %

Sursă: Departamentul de Statistică şi Sociologie; prognoze IDIS Viitorul

b. Dinamica investiţiilor străine

Rezultatele Moldovei în atragerea investiţiilor străine sunt mixte. În pofida faptului că Republica Moldova înregistrează unele succese ce ţin de îmbunătăţirea climatului de afaceri, intrările de capital în Moldova sunt relativ mai mici în comparaţie cu ţările din Europa Centrală şi de Est şi cele din spaţiul post-sovietic. În raportul Comisiei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) cu privire la investiţiile străine directe, făcut public în septembrie 2004, Republica Moldova ocupă locul 110 dintr-un total de 187 ţări după Indicele Potenţialului de Atragere a ISD.[12] Dar ca valoare medie a Indicelui Performanţei de Atragere a ISD Moldova s-a clasat pe locul 25 din 140 de ţări. Astfel, Moldova este în categoria ţărilor, care au performanţe de atragere a ISD peste potenţial.

Dar această clasificare nu are nici o legătură cu gradul de dezvoltare economică a ţărilor. În raportul UNCTAD este utilizată definiţia potenţialului economic ca PIB. Dacă extindem definiţia potenţialului economic şi includem capacitatea de export şi forţa de muncă, atunci situaţia se schimbă[13]. Pentru a vedea dacă o ţară atrage investiţii străine directe la un nivel corespunzător potenţialului său economic (se are în vedere potenţialul economic relativ, comparat cu indicatorii mondiali), vom utiliza Indicele Mediu al Potenţialului de Atragere a ISD (PAIS). PMAIS se calculează ca o medie aritmetică simplă a trei raporturi:

• Cota ţării în ISD globale / cota ţării în PIB agregat la nivel global;
• Cota ţării în ISD globale / cota ţării în exportul de mărfuri şi servicii global;
• Cota ţării în ISD globale / cota ţării în forţa de muncă globală;

Dacă indicatorul PMAIS este mai mare decât 1, atunci ţara respectivă atrage investiţii străine într-o proporţie chiar mai mare decât potenţialul său economic relativ. Dacă PMAIS este mai mic decât 1, atunci ţara respectivă nu beneficiază de investiţii pe potriva potenţialului său economic relativ. În tabelul 5 sunt incluse datele statistice necesare pentru calcularea PMAIS pentru Moldova la situaţia conformă anului 2003.

• Calcularea indicatorului de utilizare a potenţialului de atragere a investiţiilor străine (PAIS), 2003

Surse: FMI, World Economic Outlook, septembrie 2004; Monitorul Economic, nr. 1, trimestrul 2, 2004.

După cum se poate de constat din tabel, fluxul de investiţii anuale pe care Moldova l-a atras în 2003 este mai mic decât potenţialul său economic relativ agregat pe baza PIB, exporturilor şi forţei de muncă disponibile.

Influxul investiţiilor străine directe în anul 2002 constituia 6,8% din PIB sau circa 190 USD pe cap de locuitor, nivel caracteristic unor economii de subzistenţă. Pentru comparaţie, în ţările Europei de Sud-Est, nivelul mediu al influxului anual al investiţiilor constituie aproximativ 444 USD, iar în ţările din Europa Centrală şi de Est - circa 1958 dolari SUA pe cap de locuitor. La finele anului 2003, stocul investiţiilor străine directe în R. Moldova constituia 789 milioane USD, aproximativ de două ori mai puţin decât întrările de capital înregistrate în România în anul 2003 sau de 16,7 ori mai puţin decât stocul ISD în această ţară. Indicele menţionat, calculat pentru R. Moldova este cel mai mic în Europa şi corespunde totalului ISD, înregistrat în cele mai sărace state în curs de dezvoltare. Din statele CSI, numai Tajikistan şi Kirgizstan au rezultate mai inferioare decât R. Moldova.

Ritmul întrărilor de capital în R. Moldova pe parcursul anilor 1997-2003 a înregistrat o instabilitate marcantă. Influxul anual de investiţii a variat în intervalul de la 38 milioane USD în 1999 până la 146 milioane USD în 2002. investiţiile au scăzut drastic până la 58 milioane USD în anul 2003. Anul 2003 a fost unul nefast pentru investiţiile din exterior şi pentru investitori, remarcându-se şi prin avansarea lentă a procesului de privatizare.

Un ritm similar al întrărilor de capital poate observat în cazul Republicii Belarus, stat cu potenţial economic mai mare, dar cu o economie suprimată, neatractivă în prezent pentru investitori. Întrările de capital în statele care au aderat la Uniunea Europeană în 2003 au diminuat, această tendinţă fiind explicată de mediile analitice prin saturarea investiţională a economiilor, care se datorează finalizării procesului de privatizare în majoritatea ţărilor din regiune.

În această perioadă de timp, întrările anuale de capital înregistrate în Moldova au fost destul de modeste, dacă luăm în consideraţie decalajul enorm dintre influxurile similare de investiţii străine înregistrate în statele europene şi volumul mediu anual al întrărilor ISD în economia naţională (vezi tabelul 6).

• Dinamica întrărilor de capital (mil. dolari S.U.A )

Surse: UNCTAD, FDI/TNC database (www. unctad. org./fdistatistics); World Development Indicators database, World Bank, September 2004 şi calculele noastre.

În stocul total al investiţiilor străine, statele Uniunii Europene sunt reprezentate cu 40%, iar ţările CSI şi statele Europei Centrale şi de Sud Est cu 24% şi 4%, respectiv. În anul 2003, statelor din aceste zone geografice le revenea 18%, 6% şi, respectiv, 24% din influxul investiţional anual. Pe ţări, principalii investitori în economia naţională sunt Federaţia Rusă, Spania şi SUA. Volumul investiţiilor directe efectuate de întreprinderile cu capital din aceste trei state constituie 65% din totalul investiţiilor sau 362, 2 milioane USD. Principalele companii, care asigură această pondere a întrărilor de capital din Federaţia Rusă, Spania şi SUA în stocul total al ISD sunt:

• Federaţia Rusă - “Moldovagaz”(sectorul energetic), “Green Hills Market” (servicii şi comerţ);
• Spania - “Union Fenosa” (sectorul energetic), Glass Container Company (industrie);

• SUA - “Mobiasbancă” (sectorul bancar), “Moldova Agroindbank” (sectorul bancar), “Dionysos Mereni” (industria vinicolă), SA“Cricova Acorex” (industria vinicolă), „Fabrica de Produse Lactate din Hîncesti (Alba)”(industria alimentară), “Sun Communications” (servicii TV şi comunicaţii), “Jolly Allon” (servicii hoteliere);

Cea mai mare pondere în repartizarea investiţiilor străine în capitalul social al întreprinderilor cu capital străin în 2003 revenea SUA (26,7%), România (20,2%), Elveţia (13,5%), Germania (5,5%), Federaţia Rusă (3,6%), Belgia (3,6%).

În 2002 mai mult de 80% din investiţiile străine vărsate în capitalul social au fost asigurate de trei state-Olanda (59%), Germania (10%) şi SUA (9%).

La 1 ianuarie 2004 pe teritoriul Republicii Moldova erau înregistrate 3184 de întreprinderi cu participarea capitalului străin, din care 393 au fost create în ultimul an, caracterizat printr-o creştere mai accentuată a numărului de întreprinderi cu capital străin întrate pe piaţă în raport cu anii precedenţi. Însă aceste rezultate la prima vedere promiţătoare nu alimentează optimism, deoarece majorarea numărului de întreprinderi noi nu a influenţat pozitiv asupra volumului întrărilor de capital în R. Moldova. Din contra, influxurile de ISD s-au redus esenţial, ceia ce înseamnă, că aportul investitorilor în majorarea capitalului întrat în ţară a fost cu mult mai modest decât în anii precedenţi, datorită reevaluării internaţionale a pieţei de capital moldoveneşti aflate în stagnare, ca urmare a stopării procesului de privatizare şi a turbulenţelor declanşate de renaţionalizarea proprietăţilor aflate în posesia întreprinderilor cu capital străin.

Pe parcursul anului 2003, ponderea mărfurilor şi serviciilor exportate de întreprinderile cu capital străin în totalul exporturilor a constituit 29,8%. Întreprinderile cu capital străin au exportat mărfuri şi servicii în valoare de 235,2 milioane dolari S.U.A, exporturile majorându-se cu 53 milioane USD şi 103,5 milioane USD în raport cu anii 2002 şi 2001. Tendinţa de creştere moderată a exporturilor efectuate de întreprinderile mixte şi străine se profilează pe fundalul unei uşoare descreşteri a cotei exporturilor efectuate de întreprinderile publice, private şi mixte (publică şi privată).

Structura geografică a operaţiilor comerciale de export realizate de întreprinderile cu capital străin are o configuraţie stabilă şi este orientată preponderent spre pieţele de desfacere a statelor CSI. În anul 2003, circa 53% din volumul exporturilor înregistrat de aceşti agenţi economici a revenit ţărilor din Comunitatea Statelor Independente şi numai 29% statelor din Uniunea Europeană. În ultimii trei ani sunt înregistrate tendinţe de creştere a exporturilor în UE.

Originea geografică a produselor şi serviciilor importate de companiile cu capital străin este următoarea: 28% din statele CSI, 33% din UE şi 38% din alte ţări. Valoarea tranzacţiilor de import în anul 2003, a constituit 320,9 milioane dolari S.U.A sau 22,9% din totalul importurilor şi a reprezentat o creştere cu 65,8 milioane dolari USA faţă de anul 2002 şi cu 84 milioane dolari USA faţă de anul 2001. Ponderea importurilor realizate de întreprinderile străine şi mixte (cu participarea capitalului străin) în totalul importurilor sa diminuat nesemnificativ pe parcursul anilor 2001-2003.

În anul 2002, numărul total de angajaţi la întreprinderile mixte constituia 38515 persoane sau 2,6 % din totalul salariaţilor economiei naţionale şi este în prezent în continue creştere. În aceiaşi perioadă volumul bunurilor produse în cadrul acestor întreprinderi în preţuri curente a alcătuit 3250.7 milioane lei ce constituie o creştere cu 663 milioane lei faţă de anul 2001 şi cu 1642,2 milioane lei în raport cu anul 2000. Ponderea producţiei industriale în volumul total al mărfurilor similare produsă de întreprinderile mixte alcătuia în anul 2002 - 33,4%, ce constituie o creştere cu 9,5% şi 15% mai mult decât în anii 2001 şi 2002 corespunzător.

• Indicatorii principali ai activităţii întreprinderilor mixte

Sursă: Mida - Explore Investment Opportunities in Moldova

Concluzia, care poate fi trasă din analiza dinamicii procesului investiţional este că investiţiile finanţate din resursele interne sunt cu mult sub potenţial.

Capitolul II. Analiza cadrului legislativ

a. Aspecte legale favorabile investiţiilor

Remarci generale

Sistemul legal al Republicii Moldova a cunoscut o dezvoltare relativ bună pe parcursul ultimului deceniu. Moldova s-a apropiat de standardele ţărilor europene şi ale organizaţiilor internaţionale la care a aderat (cum ar fi Organizaţia Mondială a Comerţului), deşi îi mai rămâne o cale lungă de parcurs până la armonizarea deplină a legislaţiei (vezi boxa 1). În conformitate cu estimările BERD efectuate între 1997 şi 2002, extinderea şi eficacitatea legislaţiei comerciale a Moldovei s-a îmbunătăţit în perioada 2000-2002, dar implementarea practică a legii rămâne a fi o problemă majoră[14]. În cele ce urmează sunt punctate cele mai importante aspecte pozitive ale legislaţiei moldoveneşti menite să încurajeze investitorii atât locali, cât şi cei străini.

Boxa nr.1. Sistemul legal al Republicii Moldova – sistem continental

În pofida unor restanţe indiscutabile pe care Moldova le are la capitolul reformă legislativă, este falsă opinia împărtăşită de unele agenţii de evaluare străine precum că actualul sistem legal al Republicii Moldova ar fi unul de origine socialistă[15]. Pe parcursul perioadei de tranziţie noua legislaţie a Moldovei a preluat foarte multe elemente din legislaţia franceză, română, rusă, germană, întrunind în prezent toate caracteristicile unui sistem de drept continental. În perioada reformelor economice în 1992-2004 au intrat în vigoare noi coduri fiscal, vamal, civil, penal, al muncii şi alte acte legislative de importanţă fundamentală pentru economie. Majoritatea acestor documente au fost avizate pozitiv de organisme de specialitate internaţionale. Nici un domeniu important din activitatea economică nu mai este reglementat de acte legislative moştenite din perioada socialistă. Prin urmare, afirmaţia că sistemul legal moldovenesc este de origine socialistă este fundamental greşită.

Se poate afirma chiar că cadrul legal, care reglementează activitatea economică în Republica Moldova a fost conceput ca unul liberal, respectând principiul liberal clasic „este permisă orice activitate, care nu este interzisă în mod expres”. Expresie a faptului că sistemul legal este unul de origine liberală este articolul 10, punctul 1 al Legii Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, care stipulează că „întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor interzise de lege”. Excepţiile, care prevăd genurile de activitate permise exclusiv întreprinderilor de stat sunt de o importanţă minoră (articolul 10, punctul 3 al Legii menţionate) şi se rezumă la activităţi care ţin de asigurarea securităţii statului, producerea armelor, unele medicamente şi servicii medicale şi altele.

Cu alte cuvinte, deşi există probleme foarte complicate legate de implementarea practică a prevederilor legale, cel puţin din punct de vedere conceptual, legislaţia Moldovei este favorabilă şi încurajatoare pentru investiţii. Această afirmaţie este valabilă chiar şi în comparaţie cu sistemele legale existente în alte ţări din regiune, mai avansate decât Moldova pe calea tranziţiei şi dezvoltării economice.

Protecţia proprietăţii private

Articolul 1 al Constituţiei Republicii Moldova stipulează supremaţia principiului statului de drept. Constituţia prevede, de asemenea, că judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, această caracteristică fiind indispensabilă pentru protecţia eficientă a drepturilor de proprietate.

Statul garantează dreptul la proprietatea privată, precum şi dreptul la moştenirea proprietăţii (art.46 al Constituţiei) şi ocroteşte proprietatea cetăţenilor Republicii Moldova, străini şi apatrizi (art.126-127 ale Constituţiei). Constituţia asigură că proprietatea, atât materială, cât şi intelectuală, acumulată licit nu poate fi confiscată, caracterul licit al proprietăţii fiind prezumat. Codul Funciar al Republicii Moldova stipulează în articolul 4, că deţinătorii de terenuri agricole, indiferent de forma de proprietate sunt protejaţi de stat. Cetăţenii străini nu pot procura loturi de teren cu destinaţie agricolă, dar le pot moşteni şi vinde ulterior. În anul 2002 din Titlul V „Administrarea fiscală” al Codului Fiscal al Republicii Moldova au fost excluse o serie de articole, care contraveneau principiului de caracter intangibil al proprietăţii şi caracterului prezumat licit al proprietăţii private. Legea cu privire la privatizare[16] prevede în articolul 23 (3), că statul garantează drepturile de proprietate asupra proprietăţii privatizate, dreptul de a participa la privatizare fiind acordat în egală măsură cetăţenilor Republicii Moldova, cetăţenilor străini şi apatrizilor.

Protejarea şi promovarea investiţiilor

În conformitate cu articolul 126 al Constituţiei, statul asigură inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine. Articolul 5 al Legii cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător stabileşte, că investitorii îşi pot plasa investiţiile pe întreg teritoriul Republicii Moldova şi în toate domeniile activităţii de întreprinzător în condiţiile respectării legislaţiei antimonopol, ecologice, privind securitatea statului etc.[17] Statul asigură un regim de securitate şi protecţie deplină şi permanentă tuturor investiţiilor indiferent de forma lor. Investiţiile şi facilităţile acordate acestora nu pot fi supuse discriminării în funcţie de cetăţenie, domiciliu, loc de înregistrare etc., tuturor investitorilor fiindu-le acordate drepturi egale.

Guvernul Republicii Moldova oferă condiţii favorabile în procesul de privatizare a obiectivelor productive, inclusiv posibilităţi de achitare în rate a preţului pentru obiectivul privatizat, această facilitate fiind importantă pentru atragerea investitorilor. Dacă doreşte să lanseze o afacere total nouă şi pentru aceasta doreşte să achiziţioneze loturi de pământ aflate în proprietate publică (cu excepţia celor cu destinaţie agricolă şi silvică), investitorul trebuie să achite în primul an cel puţin 25% din preţul terenului, iar restul plăţii poate fi eşalonat pe o perioadă de 10 ani. Ultima prevedere este de 5 ani în cazul terenurilor aferente obiectivelor privatizate. Pentru a îmbunătăţi climatul de afaceri şi pentru a promova investiţiile locale şi străine, recent Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea „Cu privire la reglementarea controalelor”, în conformitate cu care toate instituţiile de stat, care exercită activităţi de control şi evaluare a conformităţii urmează să treacă printr-o „ghilotină” din care vor „scăpa vii” doar acele organe care cu adevărat exercită activităţi de control importante pentru securitatea consumatorilor, pentru interesul public, pentru securitatea statului etc. (vezi boxa 2). Credem că aceasta este o măsură foarte binevenită al cărei eficienţă va depinde integral de pregătirea organelor de control şi evaluare de a ceda „prerogativele”.

Investitorii străini

Cu unele excepţii notabile, investitorii străini se bucură de drepturi egale cu cei naţionali. Printre cele mai importante excepţii se numără imposibilitatea procurării de către străini a loturilor de pământ cu destinaţie agricolă[18] şi faptul că băncile străine nu pot presta servicii bancare pe teritoriul ţării. Moldova a încheiat acorduri bilaterale asupra investiţiilor cu circa 25 ţări, inclusiv cu ţările care sunt principalii ei parteneri comerciali sau cu ţări care au alocat importante investiţii în Republica Moldova. Ţara noastră de asemenea a încheiat 13 acorduri internaţionale cu privire la evitarea dublei impuneri fiscale[19]. Investitorii străini dispun de posibilitatea de investiţii şi control a firmelor locale, sunt protejaţi prin acorduri internaţionale pentru protejarea şi asigurarea investiţiilor. Guvernul urmează să aprobe programul naţional de promovare a investiţiilor.

Boxa 2. Beneficiile şi riscurile Programului de promovare a investiţiilor

În prezent este în proces de finalizare, după care ar urma să fie depus guvernului spre aprobare, Programul naţional de promovare a investiţiilor „ProInvest”. Responsabilă de elaborarea acest program este Organizaţia pentru Promovarea Comerţului din Moldova. După cum au declarat oficiali din cadrul OPCM, la faza pilot, Programul se va orienta în primul rând la investitorii străini şi la câteva sectoare identificate ca prioritare (printre care probabil se vor număra industria tehnologiilor informaţionale, electronica şi altele, lista urmând a fi întocmită de Guvern).

Scopul programului este de a perfecţiona procedurile de administrare a activităţii investiţionale în Republica Moldova prin eliminarea barierelor administrative, care împiedică dezvoltarea afacerilor. Programul va fi deschis în egală măsură investitorilor naţionali şi străini. OPCM consideră, că dacă va fi implementat aşa după cum este prevăzut, programul va contribui la realizarea mai eficientă a Hotărârii Guvernului Republicii Moldova „Privind reglementarea controalelor” nr.395 din 01/04/2003.

De fapt, programul ProInvest va însemna în primul rând exercitarea controlului asupra instituţiilor de control şi asupra altor instituţii de stat care se ocupă de înregistrare, licenţiere, certificare etc. În conformitate cu acest Program, Ministerul Economiei în cooperare cu Ministerele ramurale vor elabora „Cartele ale investitorului” pentru fiecare sector prioritar. În aceste cartele vor fi indicate toate procedurile administrative pe care trebuie să le parcurgă un investitor care doreşte să lanseze un proiect, precum şi mărimea legal aprobată a tarifelor pentru proceduri. În cazul în care apar anumite probleme la etapele administrative de lansare a unui proiect de investiţii, investitorul poate comunica direct guvernului despre barierele cu care se confruntă.

Asemenea programe au mai fost implementate în unele ţări în tranziţie (Ucraina, România, Ungaria). Experienţa a fost mixtă. Pe de o parte s-a înregistrat o intensificare a activităţii de investiţii în sectoarele prioritare. Pe de altă parte, dacă nu este asigurat un cadru maximal transparent, aceste scheme de interacţiune preferenţială cu businessul sunt generatoare de corupţie (mita plătindu-se pentru atribuirea unor proiecte de investiţii la sectoarele prioritare în cazurile când proiectele de fapt se referă la alte sectoare).

Până nu demult activitatea investitorilor străini în Republica Moldova cădea sub incidenţa Legii cu privire la investiţiile străine. Recent aceasta a fost abrogată, fiind adoptată în schimb Legea cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător, care stabileşte drepturi şi obligaţii egale pentru investitorii naţionali şi cei străini.

Exproprierea şi compensarea

Constituţia prevede (art.46), că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică stabilită conform legii şi cu oferirea unei drepte şi prealabile despăgubiri. Investiţiile nu pot fi expropriate ori supuse unor măsuri cu efect similar, care privează în mod direct sau indirect investitorii de titlul de proprietate sau de control asupra investiţiei. Legea privind investiţiile în activitatea de întreprinzător stipulează, că activitatea de investiţii poate fi întreruptă numai în cazul când se întrunesc trei condiţii cumulativ: întreruperea se operează din motive de utilitate publică, nu este discriminatorie şi se efectuează cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Manifestarea liberei iniţiative economice

Piaţa, iniţiativa economică şi concurenţa loială sunt identificaţi ca piloni de bază ai economiei (art.9 al Constituţiei Republicii Moldova). Guvernul Republicii Moldova, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot da dispoziţii întreprinderilor numai în limitele competenţelor lor stabilite de legislaţie (art. 8 al Legii cu privire la întreprinderi şi antreprenori). Pagubele, inclusiv profitul ratat, suportate de întreprindere ca urmare a îndeplinirii unor dispoziţii ilegale urmează a fi reparate din bugetul care finanţează respectivele autorităţi. Iniţiativa economică nu poate fi limitată sub pretextul caracterului inoportun sau inutilităţii acesteia. Contractele private se negociază în mod liber, urmând a fi înregistrate notarial pentru autentificarea lor juridică. Contractele de arendă a proprietăţilor funciare se înregistrează la organele de administraţie publică locală.

[1] În Legea Republicii Moldova cu privire la investiţii în activitatea de întreprinzător (articolul 3) investiţia este definită ca „totalitatea de bunuri (active) depuse în activitatea de întreprinzător [...] pentru a se obţine venit”. Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi (articolul 1) defineşte antreprenoriatul (activitatea de întreprinzător) ca „activate de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiilor acestora în mod independent din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri”.

[2] Mai mult chiar, poate fi întâlnită şi noţiunea de climat investiţional de afaceri (engl. business investment climate). Numele exact al legii care guvernează activitatea respectivă în Moldova este Legea Republicii Moldova „cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător”. Se mai folosesc, noţiunile de mediu de afaceri şi mediu de investiţii.

[3] Abia în 2003 numărul locurilor de muncă create (în principal de micro-întreprinderi şi întreprinderile mici) a depăşit cu 3500 unităţi numărul locurilor de muncă închise de către marile companii aflate în proces de restructurare sau lichidare.

[4] Această constatare este subiect al unor dezbateri aprinse din cauza că pe de o parte bugetul minim de consum calculat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale este exagerat de generos, iar pe de altă parte, sectorul neoficial al economiei este atât de extins, încât se poate bănui că jumătate din veniturile reale nu sunt declarate. Ultima constatare este confirmată în mod direct de faptul că venitul personal disponibil care se calculează pe baza conturilor contabilităţii naţionale este cu 60% mai mare decât cel mediu calculat pe baza Sondajelor Bugetelor Gospodăriilor Casnice efectuate trimestrial de Departamentul de Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova.

[5] Legea Republicii Moldova privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului nr.1308-XIII din 25/07/1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.147-149 din 06/12/2001. În conformitate cu legea, preţul la vânzarea terenurilor aflate în proprietate publică nu poate fi mai mic decât preţul normativ. În cazul terenurilor aflate în proprietate privată preţul tranzacţiei se stabileşte în mod liber.

[6] Vezi Global Investment Report pentru anul 2003, al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi Comerţ (UNCTAD) www.unctad.org 

[7] Vezi Global Investment Report pentru anul 2001 al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi Comerţ (UNCTAD) www.unctad.org;

[8] Noţiunea aparţine domnului Veaceslav Ioniţă, lector universitar la ASEM, expert al IDIS „Viitorul” pe probleme de finanţe publice.

[9] Legea Republicii Moldova cu privire la organizaţiile de microfinanţare nr. 280-XV din 22/07/2004, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.138-146/737 din 13/08/2004.

[10] Practica ţărilor tehnologic dezvoltate demonstrează că anume centrele universitare şi nu instituţiile ştiinţifice de stat sunt generatoarele celor mai importante descoperiri, invenţii, raţionalizări etc. Majoritatea absolută a laureaţilor premiului Nobel pentru economie au fost profesori universitari care au făcut cercetările lor fiind asistaţi de studenţi, masteranzi şi doctoranzi.

[11] Legea Republicii Moldova nr.259-XV din 15/07/2004 Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova.

[12] http://www.unctad.org .

[13] Anume această definiţie a fost utilizată în rapoartele precedente ale UNCTAD pe investiţiile directe globale şi credem că aceasta reflecta mai bine performanţele reale ale ţărilor.

[14] Legal Indicators Survey, EBRD

[15]Acest calificativ este atribuit Moldovei în baza de date Doing Business Indicators al Grupului Băncii Mondiale. Interesant este că acest calificativ este atribuit tuturor ţărilor-membre ale Comunităţii Statelor Independente.

[16] Legea Republicii Moldova „Cu privire la privatizare” nr.627-XII din 04/07/1991, republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.135-136 din 09/12/1999.

[17] Legea Republicii Moldova „ Cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător” nr. 81-XV din 18/03/2004, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.64-66 din 23/04/2004 are drept scop simplificarea legislaţiei investiţionale şi egalarea în drepturi a investitorilor străini cu cei naţionali. Dar legea nu schimbă condiţiile de activitate ale întreprinderilor cu investiţii străine înfiinţate până la adoptarea ei. Din prevederile articolului 43 a legii privind investiţiile străine (abrogată) rezultă că până în 2014 întreprinderile respective au dreptul să se conducă de legislaţia Republicii Moldova în vigoare la data înfiinţării întreprinderii. Aceste prevederi nu se extind asupra unor importante domenii cum ar fi legislaţia fiscală, vamală, creditară etc.

[18] Deşi nu face obiectul prezentei cercetări, credem că gradul redus de liberalizare a pieţei funciare, inclusiv faptul că străinii nu au dreptul să procure loturi cu destinaţie agricolă, este principala cauză a faptului că preţurile la care sunt efectuate în prezent tranzacţiile funciare sunt foarte mici. Preţurile mici ale pământului lovesc în primul rând în proprietarii din mediul rural care nu pot să utilizeze proprietatea lor în calitate de gaj pentru contractarea unor credite bancare pe termen lung şi nu pot pretinde la încasarea unor rente mari de pe urma arendării loturilor ce le aparţin de drept.

[19] La 7 octombrie 2004 Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Acordul dintre Republica Moldova şi Austria cu privire la evitarea dublei impuneri.