Analiza istorica a evolutiei conceptului relatiilor financiare releva faptul ca acestea s-au format in legatura cu aparitia, existenta si functionarea statului ca institutie politica de organizare si conducere a societatii, care indeplineste si rolul de a mobiliza resurse banesti la dispozitia sa, in vederea asigurarii intereselor publice.
In societatile moderne au fost promovate principii noi de organizare a vietii sociale, statului conferindu-i-se roluri diferite fata de cele recunoscute in mod traditional. Astfel, prin aplicarea descentralizarii administrative, statul a recunoscut dreptul autoritatilor locale de a se ocupa de satisfacerea unor nevoi publice locale si de a asigura prestarea de servicii publice in interesul comunitatii respective. Aceasta a dus la aparitia unor noi subiecte in raporturile de mobilizare a resurselor publice si la aparitia unei noi sfere a relatiilor financiare denumita finantele publice locale.
Finantele publice locale cunosc permanent o evolutie mai mult sau mai putin autonoma fata de cea a finantelor statului, si are o structura de venituri si cheltuieli coordonate prin bugetele locale, ale unitatilor administrativ-teritoriale.
In doctrina contemporana cei mai multi autori recunosc drept componente structurale ale relatiilor financiare ca fiind: bugetul public(de stat, asigurari sociale de stat si local), veniturile publice, cheltuielile publice, imprumutul de stat, finantele locale si controlul financiar. In acelasi timp, se considera ca nu fac parte din structura relatiilor financiare: circulatia baneasca-monetara, circulatia valutara, precum si relatiile banesti stabilite de agentii economici cu capital de stat in derularea obiectului lor de activitate.
O componenta structurala specifica a relatiilor financiare din tara noastra este reprezentata si de finantele institutiilor publice si ale fondurilor speciale.