Tipurile de companii pe care le intalnim pe piata in calitate de asiguratori si reasiguratori sunt:companii de asigurari, companii captive de asigurari si reasigurari, asociatii mutuale, companii de reasigurari, sindicate Lloyd’s, pool-uri de subscriitori.
Companiile captive de asigurari si reasigurari constituie o categorie aparte a asiguratorilor si, in acelasi timp, a reasiguratorilor, cunoscand o dezvoltare deosebita in perioada postbelica, strâns legata de formarea marilor companii industriale şi comerciale.
Dictionarul Webster le defineste astfel:”companie detinuta sau controlata de o alta intreprindere al carei obiect de activitate, este, in primul rand acoperirea necesarului de asigurari si , in al doilea rand, efectuare de operatiuni pe piata”. Alţi autori le considera ca o forma de „autoasigurare oficializată” sau „companii de asigurari sau reasigurari detinute sau controlate de o societate, cu alta activitate decat de asigurari, create in principal pentru a asigura sau reasigura riscurile sociietatii mama sau ale filialelor acesteia.
Ele au aparut in perioada anilor 1920-1930 din necesitatea contracararii unor dificultati ivite in plasarea riscurilor mari de pe pietele conventionale de asigurari directe.Ulterior, companiile industriale si comerciale, devenind tot mai interesate in controlare costurilor cu asigurarile, au solicitat si alte forme de asigurari partiale si cu scheme de plata a primelor mai flexibile.
În acelasi timp, deoarece un asigurat nu are acces direct si in mod normalal la reasigurare, companiile captive devin un mijloc, o modalitate eficienta pentru societatea fondatoare de a profita de resursele, preturile si competentele tehnice disponibile pe piata reasigurarilor. Inafara acestora considerente, la baza extinderii companiilor captive se afla si motivatii de altă natură , precum: controlul direct al pragului de asigurare, extinderea protectie prin asigurare, imbunatatirea miscarii fondurilor si a eficientei investitiilor(in special pentru companiile captive din strainatate), posibilitatea cresterii investitiilor, evitarea restrictiilor monetare, plata unor impozite mai mici si altele.
Societatile de leasing captive, apartinand producatorilor si dealerilor auto, si subsidiarele bancilor vor domina piata de leasing auto in urmatorii ani, apreciaza specialistii din domeniu.
Societăţile captive, împreună cu cele subsidiare bancare, vor deţine aproximativ 80% din piaţa de leasing.
Reprezentanţii firmelor de leasing spun ca piaţa se va împărţi strategic pe cele trei categorii de societăţi (captive, independente si subsidiare bancare), avand tendinte clare de concentrare. Cea mai mare parte a volumului de leasing pentru autovehicule va tinde sa se concentreze catre societăţile captive, a căror dezvoltare este strans legata de volumele de vanzari ale societatilor-mama, si catre societatile subsidiare bancilor, capabile sa ofere soliditate si conditii financiare atractive.
In literatura de specialitate, se apreciaza ca adevaratul motor al actualei dezvoltari a companiilor captive de asigurari l-a constituit complexitatea crescanda a tehnicilor de management al riscului. Ele reprezinta o metoda frecventa in cazul societatilor care au un management al riscului adecvat, istoricul daunelor s-a dovedit a fi bun, iar capacitatea financiara proprie a detinatorului companiei captive este ridicata.
Practic, termenul de „captiv” a inceput sa fie folosit de abia acum patruzeci de ani, odata cu cresterea numarului companiilor create in mod expres pentru furnizarea serviciilor de gestiune societatilor captive implantate in insulele Bermude.Acestea permiteau economii considerabile, motiv pentru care numeroase societati transnationale si-au creat propriile lor companii captive pentru a beneficia de reglementari mai suple si de concesii fiscale.
Se estimeaza ca, in prezent, in lume functioneaza circa 2000 de astfel de companii apartinand firmelor din tari dezvoltate( mai ales din S.U.A. si Marea Britanie) a caror activitate se desfasoara in principal, in tarile ce atrag investitori straini prin „paradisul” fiscal.
În optica nord-americană, „raţiunea de a fi” a companiilor captive este „folosirea lor ca un canal de reasigurare”.
Totuşi, cea mai mare parte a operaţiunilor se concentrează în ţările dezvoltate.
Recurgerea la companii de asigurari captive este mai frecvent intalnita in sectoare ca:petrochimie, siderurgie, energetice, industrie farmaceutica, materiale de constructii, industrie alimentara, industrie extractiva, transporturi, si mai putin in domeniul bunurilor de consum si industriale, constructii.Obiectul lor de activitate se rezuma , mai ales, la saigurarile si reasigurarile de bunuri.
Companiile captive au configuratii si dimensiuni diferite.Unele sunt organizate sub forma asociatiilor mutuale (reciproce), altele sub forma societatilor pe actiuni.Cele mai multe companii captive au toate caracteristicile unei companii clasice de asigurari, dar sunt administrate independent de societate mama.