INTRODUCERE
Într-o economie naţională piaţa nu poate îndeplini toate funcţiile necesare pentru a ajunge la o alocare optimă ( eficienţă ) şi echitabilă a resurselor .De aceea ,există numeroase motive pentru care este nevoie de un sector public .
Sectorul public reprezintă acea parte a economiei naţionale de care guvernul este direct responsabil ,el include atât administraţiile centrale şi locale ,cât şi intreprinderiile de stat şi alte activităţi publice.
Administraţia publică în unităţiile administrativ –teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale ,descentralizării serviciilor ,legalităţii şi consultării cetăţeniilor în soluţionare problemelor locale de interes deosebit .
Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor publice locale de a soluţiona şi de a gestiona ,în numele şi interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă .drepturile publice în condiţiile legii .Autonomia locală priveşte organizarea ,funcţionarea ,competenţele şi atribuţiile ,precum şi gestionarea resurselor care,potrivit legii ,aparţin oraşului, judeţului sau comunei .Exercitarea competenţelor şi atribuţiilor stabilite prin lege revine autorităţilor administraţiei publice locale care se găsesc cel mai aproape de cetăţean .
Autorităţile administraţiei publice centrale nu pot stabili sau impune nici un fel de responsabilităţi administraţiei publice locale în procesul de descentralizare a unor servicii publice ori creării de noi servicii publice ,fără asigurarea mijloacelor corespunzătoare pentru realizarea respectivelor responsabilităţi .autorităţile administraţiei publice centrale vor consulta ,înainte de adoptarea oricărei decizii ,structurile asociative ale administraţiei publice locale ,în toate problemele care le privesc în mod direct .
Descentralizarea serviciilor publice în mod corespunzător al resurselor financiare necesare producerii acestora nu este fenomen trecător ,ci o necesitate având la bază raţiuni de echitate economică.Descentralizarea asigură condiţii pentru o repartizare mai echitabilă a resurselor financiare,care pot fi astfel diferenţiate în funcţie de nivelul şi calitatea serviciilor de care beneficiază o anumită colectivitate locală .
ANALIZA CHELTUIELILOR BUGETARE
- Conţinutul cheltuielilor bugetare
Bugetele locale şi judeţene se întocmesc în condiţii de autonomie locală.
Astfel, autorităţile publice locale şi judeţene au dreptul de a dimensiona prevederile bugetare de cheltuieli în raport de nevoile proprii, în corelaţie cu resursele bugetare.
Referindu-ne la cheltuieli, am dori să arătăm că este necesară realizarea distincţiei între noţiunea de cheltuieli publice şi cheltuieli bugetare. În timp ce cheltuielile publice privesc totalitatea cheltuielilor efectuate în sectorul public, prin intermediul instituţiilor publice şi care se acoperă fie de la buget, atât pe plan central, cât şi pe plan local, fie din bugetele proprii, pe seama veniturilor obţinute, cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli reprezentând creditele bugetare, nu pot fi depăşite.
Angajarea cheltuielilor din bugetele locale se poate face numai în limita creditelor bugetare anume aprobate, iar cheltuirea acestora în alte scopuri atrage răspunderea celor vinovaţi.
Cheltuielile publice sunt influenţate de condiţiile politice concrete în care se efectuează, de forma de proprietate predominantă în economie, de gradul de dezvoltare al economiei .
Complexitatea funcţiilor statului contemporan, creşterea rolului intervenţionist al acestuia în economie influenţează legătura tot mai strânsă dintre cheltuielile publice şi viaţa economică a fiecărui stat.
În prezent cheltuielile publice sunt extrem de diversificate. Fiind folosite din ce în ce mai mult ca instrumente de intervenţie, cheltuielile publice trebuie analizate nu numai prin prisma domeniului în care sunt efectuate, ci şi din punctul de vedere al influenţei pe care o pot avea asupra procesului general al reproducţiei sociale.
Cheltuielile publice înglobează:
- a) cheltuieli publice efectuate de administraţiile centrale de stat, din fondurile bugetare şi extrabugetare;
- b) cheltuielile colectivităţi lor locale ( ale unităţilor administrativ-teritoriale);
- c) cheltuieli finanţate din fondul asigurărilor sociale de stat;
- d) cheltuielile administraţiilor internaţionale, din resursele publice prelevate de membrii acestora.
Nivelul cheltuielilor publice este influenþat de o serie de factori:
- a) factori demografici, care se referă la creşterea populaţiei şi modificarea structurii acesteia pe vârste şi pe categorii socio-profesionale. O astfel de evoluţie determină creşterea cheltuielilor publice legate de plata salariilor funcţionarilor publici, a celor cu caracter socio-cultural, precum şi a celor legate de sporirea numărului de locuri de muncă în sectorul public;
- b) factori economici, referitori la dezvoltarea economiei şi modemizarea acesteia pe baza cererii ştiinţifice, a noilor cerinţe ale utilizãrii resurselor şi ale creării de bunuri materiale şi servicii;
- c) factori sociali. Creşterea venitului mediu pe locuitor în societate antrenează preocuparea statului ca, prin efort financiar, să aloce resurse pentru armonizarea veniturilor categoriilor sociale cuprinse în sectorul public, inclusiv a persoanelor în vârstă sau care necesită asistenţa socială;
- d) urbanizarea. Aceasta reprezintă un factor de creştere a cheltuielilor publice, antrenând resurse financiare atât pentru creearea şi dezvoltarea centrelor urbane, cât şi pentru dezvoltarea unor unităţi publice caracteristice mediului respectiv;
- e) factori de ordin istoric, care acţionează prin transmiterea de la o perioadă la alta a nevoilor sporite de cheltuieli şi de suportare a poverii celor făcute în anii anteriori, prin împrumuturi publice;
- f) factori politici , care se reflectă la sistemul de concurenţă în care se găsesc partidele şi grupările politice, sistem care conduce la o suprasolicitare a prestaţiilor pe care statul le poate acorda, fiind mult mai popular să transfere în sarcina autorităţilor locale noi activităţi publice, în special de protecþie socială, decât să le restrângă sau să propună soluţii reale de creştere a nivelului de trai.
1.2 CLASIFICAREA ŞI FUNDAMENTAREA CHELTUIELILOR BUGETARE
CLASIFICAREA CHELTUIELILOR. Abordarea structurii cheltuielilor cuprinse în bugetele locale necesită utilizarea a două criterii de grupare: funcţională şi economică.
Necesitatea cunoaşterii structurii cheltuielilor bugetare locale derivă din faptul că acestea ilustrează modul în care sunt orientate resursele băneşti ale comunităţii locale spre anume obiective.
Clasificaţia cheltuielilor constituie un suport pentru urmărirea disciplinei bugetare prin compararea permanentă a cererilor de cheltuieli cu prevederile aprobate.
Clasificaţia funcţională indică destinaţia creditelor bugetare pe domeniile, ramurile şi sectoarea spre care sunt dirijate resursele financiare publice şi alte destinaţii ale cheltuielilor legate de efectuarea unor transferuri între nivele ale administraţiilor publice, plata dobânzilor şi datoria publică sau construirea de rezerve la dispoziţia autorităţilor executive.
Prin legea anuală a bugetului sunt prevăzute în anexă cheltuieli ce se prevăd anual în bugetele locale, acestea fiind grupate conform clasificaţiei bugetare elaborată de Ministerul Finanţelor Publice în : părţi, capitole, subcapitole, titluri şi articole precum şi aliniate, după caz.
Principalele capitole de cheltuieli finanţate din bugetele locale sunt:
- Cheltuieli de funcţionare a autorităţilor locale;
- Cheltuieli pentru învăţământ;
3, Cheltuieli pentru sănătate;
- Cheltuieli pentru cultură şi sănătate;
- Cheltuieli pentru asistenţa socială, alocaţii, ajutoare şi indemnizaţii;
- Cheltuieli pentru servicii şi dezvoltarea publică, locuinţe, mediu şi apă;
- Cheltuieli pentru agricultură;
- Cheltuieli cu transporturile;
- Cheltuieli pentru acţiuni de combatere a inundaţiilor şi calamităţilor naturale;
- Cheltuieli cu dobânzile şi împrumuturile contractate;
- Cheltuieli cu destinaţie specială;
- Cheltuieli din fonduri de drumuri publice;
- Cheltuieli de investiţii;
- Cheltuieli din donaţii;
- Cheltuieli din sume acordate de persoane fizice şi juridice pentru activităţi de cofinanţare.
Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor bugetare locale pe destinaţii se efctuează în concordanţă cu atribuţiile ce revin autorităţilor locale şi cu priorităţile stabilite de acestea, în vederea funcţionării lor şi în interesul comunităţii locale
Clasificaţia economică. Spre deosebire de clasificaţia funcţională a cheltuielilor, care indică destinaţia creditelor bugetare pe acţiuni şi categorii de instituţii publice, clasificaţia economică indică felul cheltuielilor efectuate de către instituţiile publice. Astfel, cheltuielile se aprobă în următoarea structură economică:
- CHELTUIELI CURENTE din care:
Titlul 1 - cheltuieli de personal
Titlul II- cheltuieli materiale şi servicii
Titlul III- subvenţii
Titlul IV-prime
Titlul V – transferuri
Titlul VI – dobânzi
- CHELTUIELI DE CAPITAL din care:
Titlul· VII - cheltuieli de capital
- OPERAŢIUNI FINANCIARE
Titlul VIII - împrumuturi acordate
Titlul IX - rambursări de credite, plăţi de dobânzi şi comisioane
- REZERVE, EXCEDENT/DEFICIT
Titlul X - rezerve, excedent/deficit