Pin It

Fibrele textile reprezintă unitatea de bază a produsului textil, fiind definite drept materiale solide, filiforme, de natura animala, vegetala, minerala sau de provenienţă chimică avand drept caracteristica principala lungimea (exprimată în centimetri) mult mai mare decat diametrul (exprimat în  micrometri).

Clasificarea fibrelor textile se poate realiza după mai multe criterii, cel mai utilizat fiind bazat pe provenienţă, mod de obţinere, natură şi compoziţie chimică:

  • fibre naturale:

      - vegetale (celulozice) -  bumbac, in cânepă, iută, manila, etc.;

  • animale (proteice) - lână, mătase;
  • minerale (fibre de azbest);
  • fibre chimice:
  • din polimeri naturali (fibre celulozice, fibre proteice, fibre din hidrocarburi);
  • din polimeri sintetici (fibre obţinute prin polimerizare, policondensare, poliadiţie);
  • alte fibre industriale: fibre din sticlă, fibre metalice, fibre carbon, etc.

       Marea diversitate a fibrelor textile întâlnite în practică a condus la utilizarea unor simboluri valabile pe plan internaţional (conform DIN6001/1970), facilitându-se astfel recunoaşterea provenienţei şi utilizarea acestora (de exemplu, pentru bumbac - Co, in - Ln, lănă - Wo, fibre vâscoză - CV, fibre poliamilice -PA, etc.).

       Proprietăţile generale ale fibrelor sunt datorate materiei prime de provenienţă şi procesului tehnologic de obţinere.

       Aprecierea calităţii fibrelor textile se realizează prin verificarea proprietăţilor fizice (masă specifică, culoare, luciu, lungime, fineţe sau densitate de lungime, rezistenţă specifică, alungire la rupere, higroscopicitatea); proprietăţilor chimice (comportarea la agenţi chimici), proprietăţilor termice (conductibilitate, stabilitate termică, comportare la flacără, comportare la acţiunea luminii, etc.); proprietăţilor tehnologice.

Prin intermediul analizelor senzoriale şi analizelor fizico-chimice se poate identifica natura fibrelor textile (ca element de bază al mărfurilor textile) cât şi calitatea acestora.

Examinarea senzorială a principalelor caracteristici specifice fibrelor textile (culoare, aspect, tuşeu, lungime, ondulaţii, etc.) poate oferi informaţii referitoare la originea acestor produse. O analiză senzorială specifică acestei grupe de mărfuri o constituie studiul comportării la acţiunea căldurii şi a focului. Pentru rezultate mai exacte aceste analize vor fi completate cu metode de laborator. Astfel, utilizarea microscopului la examinarea aspectului şi structurii fibrelor textile în secţiune longitudinală şi transversală poate constitui o metodă de identificare a provenienţei. Analizele se fac asupra unor preparate microscopice uscate şi umede. Pentru a căpăta informaţii suplimentare referitoare la natura fibrelor analizate, acestea se vor trata ulterior cu diferite substanţe chimice (acizi minerali, baze, reactivi specifici).