Economie

Mobila din lemn. În general mobilierul este definit drept un ansamblu de piese destinat să înzestreze interiorul încăperilor, cu rol utilitar şi estetic. Mobilierul este format dintr-o serie de elemente şi complexe care diferă de la un stil de mobilă la altul. Datorită combinaţiilor multiple dintre aceste părţi se obţine o mare diversitate în construcţia de mobilier.

Clasificarea mobilierului se poate realiza după mai multe criterii (Redeş şi colaboratorii, 1999):

• natura materiei prime: mobilier din lemn masiv, mobilier din semifabricate din lemn ameliorat şi înnobilat, mobilier din rame placate (cu placaj, PAL, PFL), mobilier din materiale lemnoase combinate, mobilier din materiale diverse (lemn, metal, mase plastice, piele, mase plastice, sticlă, materiale textile, etc.).
• finisarea suprafeţei: mobilier cu suprafaţă şlefuită, băiţuită, ceruită, uleiată, plăcuită, etc.
• stil: mobilier modern, mobilier în stil clasic, mobilier în stil rustic, mobilier naturist, etc.
• după variante de comercializare: piese separate, garnitură de mobilier, program de mobilier.
• modul de asamblare: mobilier demontabil, mobilier fix, mobilier mixt.
• calitatea materiei prime, execuţiei şi formei: mobilier comun, fin, de artă, etc.
• destinaţie: mobilier pentru uz casnic, mobilier pentru uz colectiv (comercial, hotelier, şcolar, industrial, spital, etc.)

Alături de calitatea materiilor prime şi a materialelor, procesul tehnologic de fabricare îşi pune decisiv amprenta asupra calităţii produselor finite de mobilier.

Principalele faze ale procesului tehnologic de fabricare a mobilei pot fi împărţite în trei mari grupe: obţinerea elementelor masive, finisarea şi montarea.

Principalele faze specifice  procesului tehnologic de fabricare a mobilei sunt:

• Obţinerea elementelor masive: uscarea cherestelei; croirea brută (debitarea) cherestelei, a furnirului şi a celorlalte semifabricate; tivirea, rindeluirea, retezarea, frezarea; furniruirea panourilor; consolidarea canturilor şi asamblarea ramelor.
• Finisarea pieselor componente: şlefuirea, chituirea, băiţuirea şi colorarea (pictarea) suprafeţelor lemnoase; lăcuirea; lustruirea.
• Montarea şi asamblarea pieselor de mobilier
• Finisarea finală , realizată manual.

Din cadrul primei grupe, de obţinere a elementelor masive, fac parte următoarele operaţii:

- uscarea cherestelei. Unul dintre indicii de calitate ai cherestelei este umiditatea, care influenţează atât proprietăţile fizico-mecanice ale lemnului neprelucrat cât şi pe cele ale produselor finite. Lemnul recent tăiat conţine o cantitate apreciabilă de apă, cuprinsă între 33 şi peste 50% din masa totală. Uscarea lemnului înainte de a fi debitat în cherestea este necesară din mai multe motive: lemnul uscat devine mai rezistent la putrezire decât cel umed; este mult mai uşor şi deci mai simplu de livrat şi prin uscare, contractându-se, îşi schimbă forma, stabilitatea devenind definitivă înainte de debitare.

La fabricarea mobilei, uscarea lemnului trebuie să se facă până la o umiditate de 8%. Uscarea se poate face atât pe cale naturală, prin expunere la aer (este un proces îndelungat care durează câteva luni) cât şi în cuptoare de uscare (proces care durează numai câteva zile). În ambele cazuri, uscarea trebuie controlată pentru a se ajunge la umiditatea optimă şi pentru a se preveni deformările;

- croirea brută (debitarea) cherestelei, a furnirului şi a celorlalte semifabricate (panel, placaj, PAL, PFL etc.) în piese cu forme geometrice regulate şi fără defecte naturale (noduri, crăpături etc.) sau de fabricaţie. Debitarea semifabricatelor se poate face în forme independente sau în pachet. Nerespectarea strictă a dimensiunilor conduce la apariţia defectelor de asamblare sau la imposibilitatea asamblării lor;

- tivirea, rindeluirea, retezarea şi frezarea se execută pentru: obţinerea unor grosimi dorite, tăierea capetelor, înlăturarea marginilor, efectuarea profilelor de îmbinare (găuri şi cep, cozi de rândunică etc.) sau a diferitelor profile decorative. De asemenea, se mai poate aplica o eroziune mecanică (prin aşchieri controlate ale suprafeţei lemnului, cu ajutorul unor particule abrazive) în vederea obţinerii unor ornamente în relief. Independent, se execută şi o serie de elemente decorative în relief, care vor fi aplicate ulterior pe suprafaţa mobilei. Aceste elemente se pot obţine prin dăltuire mecanică sau prin deformarea lemnului într-o formă sau într-o matriţă metalică, la cald (presare) şi în condiţii de umiditat;

- furniruirea panourilor. Anterior furniruirii propriu-zise, furnirurile sunt sortate după textură, nuanţă şi desen, în vederea obţinerii prin îmbinare a efectelor dorite iar suprafeţele pe care vor fi dispuse sunt şlefuite, pentru o mai bună aderenţă. Apoi, plăcile de furnir se îmbină între ele cu hârtie adezivă şi sunt lipite pe suprafaţa dorită prin intermediul unor cleiuri cu nuanţă similară furnirului respectiv;

- consolidarea canturilor şi asamblarea ramelor cuprinde operaţiile de formare a ramelor sau a panourilor, aplicarea bordurilor pe conturul plăcilor şi condiţionarea după încleiere. Aceste operaţii se execută prin presare, la o temperatură de 30-35°C.

A doua mare grupă de operaţii tehnologice cuprinde operaţiile de finisare, care sunt următoarele:

- şlefuirea, chituirea, băiţuirea şi colorarea suprafeţelor lemnoase. Şlefuirea şi chituirea se efectuează pentru corectarea denivelărilor şi a asperităţilor existente, în vederea absorbţiei uniforme a baiţului (în cazul unor suprafeţe necorectate, baiţul este asborbit neuniform, fapt ce conduce la apariţia unor pete). Băiţuirea se realizează cu soluţii proaspete (cu o vechime de maxim 3 zile din momentul preparării lor) de baiţuri organice în apă distilată. Folosirea unor baiţuri mai vechi conduce la apariţia de pete pe suprafeţele lemnoase. Colorarea sau pictarea se poate face prin pulverizare (totală, a întregii suprafeţe sau a anumitor zone, prin utilizarea de şabloane) serigrafie, pictură manuală, prin tehnica tipografiei etc;

- lăcuirea necesită o pregătire anterioară a suprafeţelor, prin îndepărtarea prafului. Lăcuirea propriu-zisă se execută cu lacuri pe bază de nitroceluloză, poliesterice sau cu lacuri mate. În funcţie de tipul de lac utilizat, suprafeţele vor deveni: lucioase, tranparente, semi-mate, mate, cu luciu înalt, opac etc.;

- lustruirea se realizează cu paste şi lichide speciale de lustruire (suspensii de material abraziv în emulsii de substanţe uleioase în apă) sau cu materiale abrazive.

Ultima operaţie a procesului tehnologic o reprezintă montarea şi asamblarea mobilei, care constă în îmbinarea elementelor constructive, a ansamblurilor şi subansamblurilor pentru obţinerea unor corpuri rezistente şi cu dimensiuni stabile. Montarea se realizează cu cepuri rotunde, cu şuruburi sau prin încleiere. Tot în această fază are loc şi tapisarea, care poate fi clasică (cu arcuri, chingi şi cu materiale de umplutură clasice: iarbă de mare, fibre vegetale) sau modernă (cu materiale de umplutură pe bază de polimeri, poliuretan etc.).

Calitatea corespunzătoare a pieselor de mobilier este determinată nu numai de calitatea materiilor prime şi a materialelor auxiliare, ci şi de respectarea condiţiilor de calitate impuse la nivelul fiecărei faze a procesului tehnologic de fabricaţie. Aceste condiţii se referă la: prescripţii constructive, prelucrări mecanice, asamblare, încleiere, finisare, tapiserie şi planitate a panourilor libere sau montate în mobilă.

Prescripţiile constructive impuse produsului finit de mobilier sunt următoarele:

• părţile frontale perechi (uşi, sertare) la piesele de mobilă luate separat trebuie să prezinte acceaşi textură şi culoare de furnir, iar restul panourilor să prezinte texturi asemănătoare;
• canturile vizibile ale panourilor din lemn masiv trebuie să prezinte culori apropiate de culoarea suprafeţelor exterioare iar la cele protejate cu furnir, furnirul trebuie să fie din aceeaşi specie ca cel folosit pentru suprafeţele exterioare;
• în zonele de montare a accesoriilor supuse la solicitări mecanice mari (balamale, limitatori etc.) trebuie prevăzut adaosuri de lemn masiv;
• pe suprafeţele frontale trebuie evitate denivelări pronunţate sau unghiuri ascuţite pentru a se preîntâmpina agăţarea hainelor sau eventualele răniri ale utilizatorilor;
• piesele de mobilă cu dimensiuni de gabarit mare (dulapuri cu 3 uşi etc.) vor fi executate, de preferinţă, demontabile.

Prelucrările mecanice trebuie să se facă îngrijit, să respecte condiţiile de formă a pieselor, toleranţele şi ajustajele de îmbinări şi asamblări prevăzute în standarde. Ele trebuie să fie executate după forma şi dimensiunile accesoriilor, iar uşile şi sertarele să fie bine ajustate şi asamblate pentru a rezista la solicitări repetate de deschidere şi închidere şi pentru a asigura o funcţionare uşoară.

Asamblarea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

• să fie executată fără joc, pentru a se asigura soliditatea ansamblului şi pentru a se evita apariţia de zgomote în timpul exploatării;
• mânerele, butonii, opritorii şi limitatorii de la uşi trebuie fixate solid prin cepuri rotunde sau prin şuruburi;
• balamalele şi broaştele trebuie fixate solid prin şuruburi pentru lemn;
• uşile trebuie montate astfel ca la deschidere sau închidere să nu se producă smulgerea balamalelor din şuruburi şi să rămână închise fără intervenţia broaştei sau a opritorului;
• capetele şuruburilor, în special cele aparente şi decorative, nu trebuie să prezinte urme de şurubelniţă iar crestăturile capetelor trebuie orientate într-un singur sens;
• capetele şuruburilor sau ale altor organe de asamblare care rămân vizibile şi care prezintă pericol de accidentare trebuie acoperite corespunzător.

Încleierea trebuie efectuată cu respectarea regimului de condiţionare impus de natura adezivului, pentru a se evita curbarea panourilor. Încleierea trebuie făcută fără prelingeri de adeziv, cu o presiune corespunzătoare naturii adezivului şi structurii lemnului, astfel încât la desprinderea forţată, suprafeţele încleiate să prezinte urme de rupere a fibrelor lemnului.

Adezivul trebuie aplicat uniform, neadmiţîndu-se zone neîncleiate, pete de la pătrunderea adezivului la suprafaţă, suprapuneri sau rosturi la îmbinarea foilor de furnir.

Abaterea admisibilă de la planitate a panourilor libere sau montate în mobilă este de 2 mm (pentru panouri cu dimensiunea cea mai mare de maxim 1000 mm) şi 2‰ din dimensiunea cea mai mare care depăşeşte 1000 mm.

Calitatea mobilierului din lemn este influenţată de calitatea materiei prime şi auxiliare, calitatea execuţiei, condiţiile de ambalare, depozitare şi transport. În general mobilierul trebuie să îndeplinească o serie de condiţii funcţionale, tehnice, economice, ecologice.

Evaluarea calităţii mobilierului se face din punct de vedere al aspectului şi din punct de vedere al calităţii execuţiei. Verificarea aspectului se realizează vizual şi are drept scop principal depistarea defectelor de suprafaţă, urmărindu-se uniformitatea culorii sau nuanţei, prezenţa urmelor de clei, luciul peliculei de lac, netezimea suprafeţelor, prezenţa zgârieturilor şi a loviturilor, calitatea accesoriilor, etc.

Verificarea calităţii execuţiei se realizează atât prin analiză senzorială cât şi prin metode de laborator.

Prin analiză senzorială se urmăresc aspectul şi corectitudinea execuţiei diferitelor piese, simetria furniruirii panourilor cu furnir de aceeaşi textură, respectarea dimensiunilor pieselor de mobilier conform normelor interne, execuţia faţă de planul orizontal, corectitudinea îmbinării şi încleierii elementelor şi complexelor, planeitatea, uşurinţa închiderii şi deschiderii uşilor, culisării sertarelor, montarea corectă a accesoriilor. Efectuată de experţi în domeniul mobilei poate conduce şi la depistarea unor falsuri, posibile în ţara noastră şi destul de frecvente în ţările occidentale, mai ales în domeniul mobilierului artistic de epocă sau chiar şi a celui contemporar (contrafacerea prin copiere sau imitare, înnobilarea mobilei simple, folosirea unui finisaj de imitaţie, comercializarea unui mobilier cu defecte neadmise sau peste valoarea din standarde, comercializarea produselor second-hand necorespunzătoare calitativ, etc.) (27).

Prin analize de laborator se verifică principalele caracteristici ale peliculei de lac (rezistenţă la apă, grăsimi, alcool, cafea, acetonă, şocuri termice, zgâriere, imprimare, etc.) conform specificaţiilor din standarde, precum şi indicatorii fizico-mecanici specifici mobilierului (indicatori pentru solicitări fizice, indicatori pentru solicitări mecanice, comportarea în timpul utilizării, etc.).

Ambalarea mobilei se realizează cu ajutorul unor materiale care să protejeze produsele împotriva solicitărilor mecanice, împotriva umidităţii, a prafului sau altor agenţi atmosferici. Sistemul de ambalare este ales în funcţie de mobilierul ambalat, de condiţiile de transport şi depozitare.

Depozitarea mobilei pentru o perioadă de peste 15 zile se va realiza în spaţii curate, aerisite, fără variaţii mari de temperatură sau umiditate, fără praf, curenţi puternici de aer, acţiunea directă a razelor solare, la o umiditatea relativă a aerului 40-47% (±5%) şi la o temperatură de 10-30^oC.

Marcarea mobilei - fiecare piesă de mobilier sau ambalaj va avea o etichetă cu menţiunile: denumirea produsului (model, tip, etc.), denumirea producătorului, semnul controlului de calitate, anul fabricaţiei şi numărul normei interne sau standardului. La produsele destinate pieţei interne se întâlneşte destul de rar sistemul de codificare EAN. Pentru produsele exportate, în special pe piaţa UE se vor respecta anumite reglementări referitoare la marcare şi etichetare, evitându-se astfel falsurile şi fraudele în comerţul cu mobilă.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorului (ANPC) recomandă verificarea următoarelor elemente la achiziţionarea mobilei:

• reperele din lemn masiv (picioare, şipci profilate, omamente, traverse, lonjeroane etc.) să nu prezinte crăpături, găuri de insecte, noduri căzătoare, zone cu coajă sau putregai, zone imbibate cu răşină;
• furnirele de pe panouri şi de pe canturi să nu fie deslipite, rupte, să nu prezinte crăpături, şlefuiri penetrante, asperităţi, pătrunderi de adeziv, suprapuneri sau îmbinări deschise;
• furnirele aplicate pe suprafeţele frontale (uşi, sertare etc.) să fie sortate după specie, textură şi culoare;
• produsele acoperite cu înlocuitoare de furnire să fie cu suprafeţele fără deslipiri, rupturi, zgârieturi, pete, discontinuităţi de textura si colorare neuniformă;
• piesele componente ale unei garnituri de mobilă să aibă culoare, textura şi luciu uniforme, atât pentru suprafeţele furniruite cât şi pentru cele din lemn masiv;
• uşile şi sertarele să nu frece în timpul închiderii sau deschiderii, să aibă montate corect broaştele, balamalele sau opritoarele pentru a permite o funcţionare uşoară;
• feroneria să nu fie oxidată, broaştele să nu se blocheze la închidere, să nu se rupă limba cheilor, oglinzile să nu prezinte pete sau denivelări care deformează imaginea;
• canturile geamurilor utilizate pentru uşi, poliţe şi plăci (mese, masute etc.) să fie şlefuite, iar muchiile şi colţurile să nu fie ascuţite;
• suprafeţele vizibile să nu fie zgăriate, lovite sau pătate;
• piesele tapiţate să prezinte umplutură uniformă, stofă curată, fără diferenţe de culori, desen sau defecte de ţesătură, aţa utilizată să fie asortată la culoare cu stofa, iar cusăturile să fie drepte;
• piesele care se livrează demontate să fie însoţite de instrucţiuni de montaj (în limba română) şi să aibă toate accesoriile necesare;
• canturile ce vin în contact cu pardoseală să aibă borduri din lemn masiv, iar la mobilierul pentru bucătării şi băi să aibă papuc din metal sau plastic cu înălţimea de minim 10 mm;
• fiecare piesă de mobilier să fie marcată sau etichetată şi să menţioneze: denumirea produsului, producătorul şi adresa, preţul;
• piesa (garnitura) să fie însoţita de certificat de garanţie şi instrucţiuni de folosire şi întreţinere (sursa www.anpc.ro).