Aplicarea marketingului, potrivit principiului universalităţii, este posibilă şi necesară în toate economiile ţârilor cu un nivel diferit de dezvoltare şi organizare.
După direcţia de specializare, specialiştii apreciază că în activitatea industrială marketingul este util, în agricultură şi industria alimentară este necesar, iar în comerţ este indispensabil.
Dezvoltarea marketingului poate înregistra ritmuri şi proporţii diferite, în funcţie de influenţa unor factori specifici: extensiv şi intensiv.
Direcţia extensivă presupune extinderea ariei de aplicare la domenii noi şi cuprinderea unui număr cât mai mare de firme.
Direcţia intensivă are în vedere perfecţionarea şi maturizarea marketingului ca ştiinţă.
Domeniile de aplicare a marketingului sunt diverse:
- cercetarea produsului şi a posibilităţilor interne de producţie;
- măsurarea dimensiunilor cantitative ale pieţei (cote de import, vămi, taxe de import, impozite interne, etc);
- evaluarea cererii de consum (mărime, evoluţie. în perspectivă, etc);
- preţurile şi condiţiile de plată;
- canalele de marketing;
- promovarea produselor şi serviciilor;
- prospectarea consumului, identificarea nevoilor de consum şi orientarea acestora;
- cercetarea preferinţelor consumatorilor, a motivaţiei acestor preferinţe şi modul de manifestare a cererii de consum pe piaţă;
- luarea deciziei de producere a bunurilor cerute pe piaţa internă si externă şi de efectuare a investiţiilor necesare pentru realizarea acestor mărfuri;
- proiectarea viitorului produs sau a unei game de produse noi pentru satisfacerea nevoilor şi preferinţelor consumatorilor;
- testarea în rândul viitorilor consumatori a noilor produse si introducerea în producţia de serie;
- stabilirea preţurilor produselor, atât la lansare, cât şi în diferitele etape ale ciclului de viaţă a acestora;
- pregătirea pieţei pentru acceptarea produsului, lansarea acestuia şi menţinerea atenţiei cumpărătorilor asupra produsului respectiv: distribuţia produsului de la producător la consumator, astfel încât consumatorul să poată găsi marfa potrivită în locul potrivit si la timpul potrivit, în cantitatea şi la preţul corespunzător puterii lui de cumpărare;
- organizarea şi impulsionarea vânzării, asocierea produselor în vânzare şi organizarea de prestări de servicii în favoarea consumatorilor în vederea satisfacerii complete a unor nevoi:
- urmărirea comportării produsului în consum, studierea gradului de satisfacere a nevoilor de consum, a atitudinii consumatorilor si stabilirea posibilităţilor de îmbunătăţire a produsului sau de înlocuire a acestuia cu un nou produs.
Marketingul se ocupă cu identificarea cererii efective şi potenţiale, cu stimularea acesteia prin varietatea produselor şi a serviciilor, cât şi prin cele mai potrivite căi de distribuţie.
In economiile de piaţă liberă, orice firmă modernă cu activitate orientată spre marketing, trebuie să se caracterizeze prin câteva trăsături specifice:
- receptivitate faţă de cerinţele societăţii, ale pieţei;
- cunoaşterea riguroasă a cerinţelor, urmărirea sistematică si chiar anticiparea lor;
- înaltă capacitate de adaptare a activităţii la evoluţia cerinţelor de consum, la dinamica pieţei;
- flexibilitate în mecanismul de funcţionare a unităţilor economice;
- inventivitate, spirit creator, preocupări permanente pentru înnoire şi modernizare (produs, servicii, forme de distribuţie, metode de promovare, relaţiile unităţii cu piaţa);
- viziune unitară asupra întregului set de activităţi, pe întregul lanţ economic (de la proiectarea produsului până la intrarea efectivă în consum);
- eficienţa maximă, ca rezultat al orientării activităţii economice către nevoile reale de consum, către cerinţele pieţei, ale mediului său înconjurător.
Dezvoltarea marketingului a condus la un proces de delimitare si specializare, bazat pe o serie de criterii, cum ar fi:
> natura domeniului economic;
> cadrul teritorial;
> nivelul de organizare a activităţii economice.
Domeniile aplicării marketingului pot fi analizate şi în funcţie de alte criterii şi anume:
- a) după criteriul teritorial (natura pieţei căreia i se adresează) deosebim:
- marketing intern;
- marketing internaţional, iar în cadrul marketingului internaţional distingem marketingul de import şi marketingul de export.
- b) după nivelul specializării economice întâlnim:
- macromarketingul (ce se aplică la nivelul unei ramuri sau la scara întregii economii naţionale);
- micromarketingul (când se aplică la nivelul firmelor).
- c) după natura activităţii economice (a producţiei), putem deosebi:
- marketingul bunurilor destinate consumului productiv ;
- marketingul bunurilor de consum individual al populaţiei (carne, lapte, ouă, fructe, struguri, etc).
- d) după ramura economică la care se referă deosebim:
- marketingul agricol (agromarketingul)
- marketingul industrial;
- marketingul comercial;
- marketingul serviciilor (turistic, bancar, al transpoturilor etc.)
- e) după grupa de produse distingem :
- marketingul cărnii;
- marketingul laptelui şi al derivatelor din lapte
- marketingul cerealelor;
- marketingul fructelor şi legumelor, etc . care împreună cu alte produse agricole şi agroalimentare formează marketingul agroalimentar.