Studiile statistice in care se analizează datele pieţei globale sau bugetele de familie scot în evidenţă modificarea diferiră a cheltuielilor în funcţie de schimbarea venitului si preţului
Modificările cererii nu sunt proporţionale cu schimbarea veniturilor şi preţurilor şi aceasta pentru că. între factorii formativi ai cererii şi manifestările acesteia, nu se realizează o proporţie mecanică. Dacă veniturile cresc cu 10%, diferitele cheltuieli ale unei familii nu cresc cu 10%, ci cresc diferit, unele mai mult, altele mai puţin: fiecare fel de cerere are altă sensibilitate sau elasticitate la modificarea veniturilor sau a preţurilor.
Această elasticitate variază în timp, fiind mai mare la apariţia unui produs şi mai mică, atunci când consumul acestuia se lărgeşte; ea variază in spaţiu, fiind mai mare la sate decât la oraşe, şi de asemenea mai mare in ţările slab dezvoltate decât în cele dezvoltate. Elasticitatea variază şi în funcţie de vârsta consumatorului: pentru cererea faţă de diverse mărfuri, creşterea venitului sau reducerea preţurilor, constituie un stimulent diferit, după cum consumatorul este în vârstă sau tânăr.
Dezvoltarea continuă a ofertei de mărfuri pune mereu pe consumator în situaţii noi, ceea ce imprimă cererii un caracter istoric ireversibil.
Prima abordare a elasticităţii în ţara noastră a aparţinut profesorului Roman Moldovan care a arătat că la o variaţie (+ sau -) de 1% a cheltuielilor totale de consum, se poate adopta o clasificare dichotomică a consumului în:
- consum rigid (hrană, încălzit, lumină, îngrijirea sănătăţii etc);
- consumul elastic (îmbrăcăminte, mobilă, obiecte casnice, prestări de servicii personale etc).