Pin It

Evaluarea şi finanţarea investiţiilor în corporaţii sau întreprinderi mari ridică cele mai complexe probleme, dar are şi cele mai multe abordări în literatura economică. Practic, se apreciază că finanţele corporatiste sunt cele mai importante în economie şi de aceea sunt şi cele mai bine studiate.

►Ţinând seama de originea lor, factorii determinanţi ai valorii firmei se împart în:

  • factori interni;
  • factori externi.

Influenţa acestor factori este, adesea, contradictorie, fiind posibil ca, prin aplicarea unei metode de evaluare, un factor să aibă o influenţă pozitivă, iar, prin aplicarea altei metode, să aibă o influenţă negativă.

Factorii interni care au o influenţă semnificativă asupra valorii unei întreprinderi sunt:

1.cifra de afaceri – reflectă puterea sau poziţia firmei pe piaţă, fiind un factor determinant utilizat de multe metode de evaluare. Cu cât este mai mare nivelul său, cu atât valoarea firmei este mai mare.

2.profitul – de regulă, între nivelul profitului (apreciat prin profitul brut, net, curent, de exploatare etc.) şi valoarea firmei este o corelaţie directă. Totuşi, anumite modele bancare de evaluare consideră că, într-o economie de piaţă funcţională, un nivel exagerat al profitului constituie un element negativ, existând anumite suspiciuni în legătură cu căile care au condus la obţinerea unui profit ridicat. Se are, astfel, în vedere că managementul a întreprins măsuri pentru creşterea artificială a profitului pe termen scurt (prin scăderea cheltuielilor salariale, cu cercetarea-dezvoltarea, cu activităţile promoţionale etc.) în defavoarea rentabilităţii pe termen lung.

3.activul total – este un element important în stabilirea valorii firmei, indiferent de metoda de evaluare folosită;

4.capitalurile proprii – arată capacitatea firmei de a face faţă unor eventuale dificultăţi legate de rambursarea datoriilor, constituind o măsură a solvabilităţii;

5.datoriile – de regulă, un nivel ridicat determină scăderea valorii firmei. Gradul de îndatorare este un indicator important în procesul de evaluare atunci când se decide achiziţia unei firme, un nivel scăzut al acestuia semnificând oportunităţi de creştere prin apelarea la surse bancare de finanţare. În practică, însă, băncile acceptă un grad mai mare de îndatorare atunci când o firmă prezintă indicatori de performanţă corespunzători, un nivel ridicat al acestora constituind o garanţie a plăţii ratelor scadente şi a dobânzilor. Totuşi, anumite concepţii (precum modelul lui Modigliani şi Miller) consideră că structura financiară nu are incidenţă asupra valorii firmei.

6.politica de dividend – constituie tot un factor controversat, teoria financiară neajungând la o concepţie unitară cu privire la rata optimă de distribuire a profitului care să maximizeze valoarea firmei. În această privinţă, există trei curente majore legate de repartizarea profitului, care susţin orientarea cu preponderenţă a profitului către investiţii, către acţionari sau care consideră că politica de reinvestire sau de distribuire de dividende este indiferentă.

Printre factorii externi care au un impact deosebit asupra valorii firmei se numără:

1.creşterea economică – constituie un nivel de referinţă la care se raportează performanţele firmei. Dacă întreprinderea are o rentabilitate mai mică decât media pe economie sau pe sectorul de activitate în care activează, acest lucru constituie un semnal negativ pentru investitori, aceştia orientându-se către alte firme, cu performanţe superioare. Pentru firmele cotate la bursă, creşterea economică este apreciată, de regulă, pe baza evoluţiei valorii bursiere în comparaţie cu indicele bursier.

2.evoluţia la nivel de ramură – poate constitui un factor pozitiv de influenţă, determinând o sporire a valorii firmei datorită creşterii interesului investitorilor pentru întreprinderile din domenii de activitate cu rate ridicate de creştere şi considerate mai atractive. Sunt, însă, situaţii, când îmbunătăţirea performanţelor dintr-o anumită ramură este apreciată ca un semnal pentru intensificarea în viitor a concurenţei, care poate conduce la o înrăutăţire a situaţiei.

3.rata dobânzii – reprezintă, de asemenea, un reper important la care se raportează performanţele întreprinderii. Scăderea rentabilităţii financiare sub rata medie a dobânzii la depozite reflectă o pierdere pentru acţionari şi determină o reducere a valorii firmei. În acelaşi timp, un nivel al rentabilităţii economice situat sub rata medie a dobânzii la credite determină un efect de levier financiar negativ şi, implicit, o influenţă negativă a îndatorării asupra rentabilităţii financiare.

4.rata inflaţiei – constituie un etalon la care se raportează, în special, firmele aflate în dificultate, care nu reuşesc să asigure o rentabilitate financiară pentru acţionari nici măcar la nivelul ratei medii a dobânzii bancare. Totodată, un nivel ridicat al ratei inflaţiei determină o subevaluare a posturilor de activ, precum şi a contului de profit şi pierderi, ignorarea acesteia având un impact negativ asupra evaluării firmei.

Principii de evaluare a întreprinderii

1.valoarea întreprinderii este echivalentă cu valoarea prezentă a tuturor fluxurilor viitoare generate de dreptul de proprietate asupra bunului evaluat. Investitorii analizează întreprinderile pe baza capacităţii de a genera fluxuri de disponibilităţi băneşti, iar cu cât sunt mai mari câştigurile aşteptate, cu atât este mai mare valoarea firmei. Conform acestui principiu, valoarea are două componente: una comercială (transferabilă) şi una necomercială (pentru proprietar). În aceste condiţii, evaluatorul trebuie să determine valoarea netransferabilă care aparţine proprietarului şi să includă în valoarea de piaţă numai valoarea comercială.

2.valoarea este estimată la un anumit moment de timp şi este valabilă numai la acel moment de timp. Valoarea unei firme este în continuă evoluţie ca urmare a derulării continue a activităţii sale de exploatare, a vânzării şi cumpărării de active, a schimbării personalului, managementului, structurii financiare etc.

3.piaţa determină rata de fructificare a capitalului aşteptată de investitor. Rata de fructificare a capitalului are un rol important în estimarea valorii firmei, iar nivelul său este influenţat de rata medie a dobânzii la credite, de raportul dintre cerere şi ofertă pe piaţa investiţiilor etc.

4.valoarea întreprinderii depinde direct de capacitatea ei de a genera în viitor fluxuri de disponibilităţi băneşti, cu excepţia cazului în care lichidarea firmei determină o valoare mai mare. Considerând că firma îşi va continua activitatea, valoarea sa va fi dată de fluxurile financiare nete generate şi de rata de actualizare, respectiv rata de fructificare a capitalului. Întrucât aceasta din urmă este influenţată, în mare parte, de către piaţă şi are un interval redus de variaţie, înseamnă că valoarea firmei depinde, în mod hotărâtor, de performanţele ei viitoare.

5.cu cât este mai mare valoarea activelor tangibile, cu atât este mai mare valoarea întreprinderii. Indiferent că firma este evaluată în optica continuării activităţii sau încetării acesteia şi lichidării, o valoare ridicată de utilizare sau de lichidare a activului va determina o valoare sporită pentru întreprindere.

6.în majoritatea cazurilor, participaţia de control are o valoare unitară mai mare decât participaţia minoritară, atunci când acestea sunt estimate separat. Controlul deţinut de un acţionar sau de un grup de acţionari le permite acestora alegerea membrilor consiliului de administraţie şi, prin aceasta, controlul operaţiunilor firmei şi al strategiei acesteia. Un acţionar minoritar nu va putea influenţa procesul decizional şi, ca urmare, valoarea unitară a participaţiei sale este inferioară faţă de cea a participaţiei majoritare.