Riscul datei dobânzii
Pentru a proteja împotriva riscului ratei dobânzii, Banca stabileşte rate ale dobânzii variabile pe termen scurt pentru împrumuturile pe care le acordă.
Riscul de piaţă
Economia românească este într-un stadiu incipient de dezvoltare şi există un grad considerabil de incertitudine în ceea ce priveşte viitoarea direcţie probabilă a politicii economice interne şi a dezvoltării politice. Administratorii nu sunt în măsură de a prognoza eventualele schimbări în condiţiile din România şi efectul pe care acestea le-ar putea avea asupra situaţiei financiare, rezultatelor şi fluxurilor de trezorerie ale Băncii. Banca a stabilit limite ale operaţiunilor sale comerciale.
Riscul lichidităţii
Politica Băncii asupra lichidităţilor este de a menţine resurse lichide suficiente pentru a face obligaţiilor sale, pe măsura ajungerii lor la scadenţă.
Riscul valutar
Banca operează într-o economie în curs de dezvoltare. România cunoaşte rate ridicate ale inflaţiei şi o devalorizare semnificativă a monedei naţionale. Există în consecinţă un risc de pierdere de valoare în ceea ce priveşte activele monetare în ROL. Pentru a se proteja împotriva riscului valutar, politica Băncii este de a menţine o poziţie valutară lungă (adică activele în valută să depăşească pasivele în valută).
Concentrarea riscului de credit
În acordarea facilităţilor şi împrumuturilor, Banca îşi asumă un risc de credit, adică riscul nerecuperării creanţei asupra debitorului. Acesta este legat de posturi bilanţiere precum: disponibilităţile, împrumuturile acordate, titlurile de valoare purtătoare de dobândă sau elementele extrabilanţiere. Concentrarea riscului de credit ar putea să rezulte într-o pierdere materială pentru Bancă dacă o schimbare în circumstanţele economice, ar afecta o industrie întreagă sau întreaga ţară. Banca minimizează riscul de credit prin: evaluarea atentă a solicitanţilor de credite, stabilirea unor limite de expunere şi aplicarea unei politici prudente de provizionare atunci când riscul de pierdere pentru Bancă devine posibil.
Riscul fiscal
Regimul fiscal din România este subiectul unor variante întreprinderi şi constante schimbări, care ar putea fi retroactive. În anumite împrejurări, autorităţile fiscale pot fi agresive şi arbitrare în calcularea majorărilor şi penalităţilor. Deşi impozitul prezent datorat pentru o tranzacţie poate avea o valoare minimă, penalităţile pot fi semnificative dat fiind că sunt calculate pe baza valorii tranzacţiei şi se pot ridica la 0,25% pe zi. În România perioada pentru prescrierea datoriilor fiscale este de 5 ani.
Angajamente şi situaţii neprevăzute
Banca emite garanţii şi acreditive în favoarea clienţilor săi, riscul de credit aferent garanţiilor este similar cu acela generat de acordarea de împrumuturi. În cazul unei pretenţii faţă de bancă, rezultată din neplata de către client a unei sume garantate, aceste instrumente prezintă de asemenea, un grad de risc al lichidităţii pentru Bancă. Toate acreditivele emise de către Bancă sunt garantate. La 31 decembrie 1998, probabilitatea unor pierderi materiale legate de acreditivele emise este considerată a fi nesemnificativă neconstituindu-se, în consecinţă nici un provizion.
Angajamente legate de credite
Scopul principal al acestor instrumente este de a asigura disponibilitatea care să răspundă solicitărilor clienţilor. Scrisorile de garanţie şi acreditivele stand-by, care reprezintă asigurări irevocabile că Banca va proceda la efectuarea de plăţi în care clientul nu poate face faţă obligaţiilor sale către terţi, prezintă acelaşi risc de credit ca şi împrumuturile.
Scrisorile de credit şi acreditivele documentare, reprezentând angajamente scrise ale băncii în beneficiul unui client şi autorizând o terţă parte să tragă trate asupra băncii în limita unei sume stipulate şi în condiţii şi termene specifice sunt garantate prin transporturi de bunuri la care se referă, prezentând în consecinţă, un risc considerabil mai scăzut.
Nevoia de lichidităţi în cazul scrisorilor de garanţie şi a acreditivelor stand-by, este sensibil mai scăzută decât volumul angajamentelor, deoarece, în general, Banca nu se aşteaptă ca terţa parte să tragă fonduri pe durata contractului. Angajamentele de extindere ale creditului, reprezintă segmente neutilizate de autorizări de extindere a creditului sub formă de împrumuturi, scrisori de garanţie şi acreditive. Privitor la riscul de credit aferent angajamentelor de extindere a creditului, Banca este în mod potenţial expusă la o pierdere egală cu suma, cu totalul angajamentelor neutilizate. Totuşi, volumul probabil al pierderii, deşi dificil de cuantificat, este considerabil mai mic decât totalul angajamentelor neutilizate, din moment ce majoritatea angajamentelor de extindere a creditului sunt condiţionate de respectarea de către clienţi a unor anumite standarde specifice de credit
Deşi există un anumit risc de credit asociat segmentelor neutilizate de angajamente, acest risc este considerat modest, dat fiind că, în primul rând, rezultă din posibilitatea ca clientul să uzeze de segmentul neutilizat de autorizare a împrumutului, şi în al doilea rând, depinde de probabilitatea ca tragerile respective să nu fie rambursate la timp.
Banca monitorizează scadenţele angajamentelor de credit pentru că, în general, angajamentele pe termen lung prezintă un grad mai ridicat de risc de credit decât angajamentele de credit pe termen scurt. Suma contractuală totală a expunerii din angajamente de extindere a creditului nu corespunde în mod necesar nevii viitoare de lichidităţi, în condiţiile în care multe dintre angajamentele respective vor expira înainte de a fi efectuate trageri.