Globalizarea presupune:
- pieţe noi, adică pieţele de capital şi comerţ exterior sunt conectate la nivel global şi operează continuu, datorită noilor tehnologii ale informaţiilor şi telecomunicaţiilor;
- instrumente noi: internet, telefoane celulare, reţele multimedia;
- activităţi noi: OMC cu autoritate recunoscută asupra guvernelor naţionale, societăţi transnaţionale multe având o putere economică mai mare decât a multor state, ONG-urile;
- reguli noi, adică acorduri multilaterale asupra comerţului, asupra dreptului (intelectuală şi industrială) care sunt mai puternice chiar decât multe politici naţionale.
În prezent globalizarea poate fi cel mai lejer percepută prin tendinţele de dereglementare şi liberalizare, care au loc în societate, adică deschiderea către lume şi înlăturarea barierelor sunt rezultatul direct al faptului că statele nu mai pot ele singure să realizeze totul, anarhia rămânând de domeniul trecutului.
Lărgirea sferei de acţiune a OMC, de la comerţul cu produse tangibile la cel cu servicii şi mişcări de capital, se datorează faptului că în lumea contemporană este imposibil să faci schimb liber de mărfuri, dacă nu există schimbul liber de servicii sau mişcări libere de capitaluri.
Beneficiile evidente ale globalizării:
- noi oportunităţi pentru dezvoltare;
- o mai bună alocare a resurselor;
- rată mai înaltă a profitabilităţii şi a productivităţii;
- o mai rapidă difuzie a inovării;
- acces mai uşor la pieţele de capital.
Ţările cu beneficii mari de pe urma globalizării sunt tările industrializate, bogate, al căror venit pe locuitor este cel mai mare din lume, iar acestea controlează 86% din PIB-ul mondial, 60% din ISD pe plan mondial, 80% din pieţele de export, 74% din reţeaua telefonică mondială şi deţin 97% din .............. din întreaga lume.
Cu toate progresele înregistrate inegalităţile dintre ţări sporesc. Ultimele decenii au demonstrat această tendinţă de dezvoltare a avuţiei la nivelul unor ţări, corporaţii (cei mai bogaţi 200 de oameni ai globului în ultimii 4 ani şi-au dublat averea, ajungând la mai mult de 1000 miliarde de dolari); averile (activele) primilor 3 miliardari sunt mai mari decât PIB-ul celor mai sărace ţări şi ale celor 600 de milioane de locuitori ai loc; până în anul 2000 primele 10 corporaţii în domeniul comunicaţiilor controlau 86% din piaţa mondială.
Pericolele globalizării:
- inegalităţi economice şi sociale la nivel de ţări şi continente;
- o creştere accentuată a marginalizării;
- noi ameninţări privind securitatea individuală:
- insecuritatea economică şi financiară, manifestată prin crize economice şi financiare extinse, datorate legăturilor dintre pieţe (exemplu: criza din Argentina);
- insecuritatea locului de muncă şi a veniturilor, datorită restructurării continue a economiei, a companiilor şi a instituţiilor de protecţie socială (atât în ţările bogate, cât şi în cele sărace, conpetiţia globală a condus angajatorii la adoptarea unor politici în domeniul forţei de muncă mult mai flexibile şi a unor angajamente privind angajarea mult mai rezervate;
- insecuritatea sănătăţii datorată în special insecurităţii pe piaţa muncii, dat şi a turismului care a permis răspândirea virusului HIV, dar şi a altor boli grave. În 1999 mai mult de 34 de milioane de oameni trăiau infestaţi cu virusul HIV, din care 6 milioane se infectaseră chiar în acel an. Pentru 9 ţări din Africa se prevede o reducere cu 17 ani a speranţei de viaţă până în 2010, ceea ce presupune revenirea la nivelul anilor 60;
- insecuritatea culturală datorată extinderii reţelelor globale şi a dominării unor produse de firmă pe piaţa globală. Fluxurile culturale sunt unidirecţionate de la ţările bogate către ţările sărace; este necesară o susţinere a culturii naţionale pentru a putea supravieţui alături de cea străină;
- insecuritatea personală determinată de utilizarea noilor tehnologii în mod fraudulos pentru trafic de droguri, comerţ cu arme, spălare de bani, crima organizată. Astăzi traficul cu carne vie reprezintă o afacere de 11 miliarde de dolari, comerţul internaţional de droguri reprezintă 12% din comerţul mondial, iar crima organizată realizează venituri estimate la 1,5 bilionae pe an, rivalizând cu cele mai mari corporaţii din lume;
- insecuritatea mediului datorită degradărilor produse de industrie şi exploatarea iraţională a resurselor naturii. Globaliştii îşi transferă capacităţile de producţie învechite şi poluante către ţările lumii a treia, unde mâna de lucru este ieftină şi legislaţia mai permisivă. Consecinţele pentru mediu şi oameni sunt catastrofale, resursele naturii sunt consumate fără discernemânt, iar deşeutile în exces poluează tot;
- insecuritatea politică datorată conflictelor armate în diferite zone ale globului, dar şi comerţului ilicit de arme.
Globalizarea trebuie să se bazeze pe următoarele principii:
- echitate- reducerea disparităţilor internaţionale şi între naţiuni;
- etică – prevenirea violării drepturilor omului;
- securitatea umană – redicerea instabilităţii societăţilor şi a vulnerabilităţii indivizilor;
- durabilitate – reducerea distrugerilor mediului înconjurător.