loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În Al Doilea Război Mondial au fost implicate 61 de state, care au participat cu un efectiv de 110 milioane combatanţi. Cele mai mari pierderi militare şi civile au fost suferite de U.R.S.S., urmată de Germania, China, Polonia, Japonia şi Iugoslavia.

Franţa a avut pierderi imense, fiind afectate în special transporturile, instalaţiile industriale, suprafeţele agricole, în mod deosebit în partea de nord a ţării. Pierderile suferite au fost deosebit de importante, iar refacerea economiei a fost încetinită valoarea ridicată a deficitului bugetar, care a constituit unul dintre factorii principali ai agravării inflaţiei în perioada imediat următoare.

În Marea Britanie au fost afectate în special flota comercială, fondul de locuinţe şi piaţa financiară. În schimb, forţa de muncă activă şi potenţialul industrial depăşeau nivelul antebelic. Moneda naţională s-a depreciat semnificativ, s-au redus rezervele statului, ceea ce a condus la creşterea considerabilă a datoriei externe şi a inflaţiei.

În Germania cele mai mari pierderi s-au înregistrat în domeniul infrastructurii şi în cel edilitar. Capacităţile de producţie din industrie s-au menţinut, totuşi, la 70% din nivelul anterior.

Japonia a fost afectată în domeniul industriei siderurgice, textile şi al căilor de transport.

S.U.A. nu au avut pierderi materiale pe teritoriul propriu, iar la sfârşitul războiului aveau o situaţie economică foarte bună, fiind într-o perioadă de avânt economic. Faţă de anul 1940, în anul 1945 producţia şi venitul naţional s-au dublat, a crescut semnificativ puterea financiară, moneda naţională nu s-a depreciat, bugetul de stat a fost echilibrat. La sfârşitul războiului, S.U.A. deţineau 2/3 din rezervele mondiale de aur, devenind cea mai importantă putere economică şi politică la nivel mondial.

Încheierea celui de-al doilea război mondial în septembrie 1945 a însemnat o nouă ordine economică şi politică mondială. Perioada imediat următoare a fost marcată de eforturile pentru trecerea la “economia de pace”, pentru refacerea economiilor naţionale, ceea ce a impus amplificarea relaţiilor economice dintre ţări în scopul accelerării dezvoltării economico-sociale. S-a constatat o tendinţă de accentuare a preocupărilor pentru crearea unor instituţii şi organizaţii internaţionale, care să urmărească îndeplinirea acestor deziderate.

Loading...