Ca replică la Planul Marshall, în 1949 s-a înfiinţat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), membrii fondatori fiind: Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România, Ungaria şi U.R.S.S. Apoi s-au adăugat: Albania, R.D.Germania, Mongolia, Cuba, Vietnam.
CAER a înfiinţat în anul 1964 Banca Internaţională de Colaborare Economică (BICE) şi în anul 1970 Banca Internaţională de Investiţii (BII).
Economia acestor ţări era condusă centralizat de către stat, care deţinea monopolul comerţului exterior şi al rezervelor valutare. S-a urmărit elaborarea unui plan unic de dezvoltare, crearea unor uniuni tehnico-productive interstatale pe ramuri economice, crearea unor întreprinderi în proprietatea comună a mai multor ţări membre, fixarea în comun a cantităţilor exportate şi a pieţelor de desfacere.
După anul 1985 s-a observat o liberalizare a relaţiilor dintre membrii CAER şi ţările CEE.
În anul 1990, 42 de state au semnat statutul Băncii Europene de econstrucţie şi Dezvoltare (BERD), care avea ca obiective: promovarea investiţiilor în Europa Centrală şi de Est, reducerea riscurilor de finanţare, facilitarea tranziţiei spre economia de piaţă şi accelerarea transformărilor structurale.