1. Interdependenta inflatie – preturi si spirala inflationista
Inflatia, abordata mai ales sub aspectul ei de proces al cresterii preturilor, s-a situat in prim planul dezbaterilor de teorie si politica economica din ultimele decenii. Pe de o parte, deoarece indeosebi incepand din a doua jumatate a anilor ’60 si pana in prima jumatate a anilor ’80, ritmul cresterilor de preturi a marcat o accentuare deosebita. Pe de alta parte, procesele inflationiste au devenit mai complexe si diversificate, impletindu-se, cumulandu-se si constituindu-se, totodata, in factori de ingrijorare deopotriva pentru consumatori si pentru autoritati.
Intr-o analiza teoretica a inflatiei, Maurice Flamant afirma ca etimologia nu vine deloc in sprijinul definirii acestui concept, asa cum e cazul cu altele ; inflatia vine de la "inflare" si sensul acestuia (camuflare, umflatura) nu sugereaza ca e vorba de cresterea cantitatii de bani in circulatie si nici de cresterea generala a preturilor.
Din punct de vedere al evolutiei istorice se desprinde ideea ca pe masura dezvoltarii economico-sociale, procesul inflationist a devenit mai complex, iar factorii si formele de manifestare mai diversificate.
Inflatia, ca fenomen monetar, inseamna exces de masa monetara, in raport cu cantitatea de bunuri si servicii care ii asigura acoperirea.
Inflatia este, deci, o notiune legata de masa banilor in circulatie. Atunci cand in circulatie se afla o masa de bani excesiva in raport cu nevoile circulatiei, banii se depreciaza fata de marfurile si serviciile aferente si avem de-a face cu inflatie. De aceea este esential sa fie pastrata o corelatie in timp, un raport direct intre cresterea economica si cantitatea de bani.
E evident ca fenomenul inflationist este insotit de cresterea preturilor. Dar preturile nu sunt numai un efect al inflatiei. Intre preturi si inflatie exista o interconditionare reciproca, exista raporturi complexe. Preturile pot fi atat efect cat si cauza a inflatiei.
Aparitia inflatiei este un efect si un semnal al aparitiei sau existentei unor disfunctionalitati sau dezechilibre in economie, a unei stari economice bolnave. Unul dintre cele ma importante echilibre, in orice economie, este cel dintre cerere si oferta.
Aparitia unui dezechilibru intre cerere si oferta este un prim factor de manifestare a inflatiei, mai exact, a inflatiei prin cerere, care la randul ei poate fi alimentata de alti factori, cum ar fi modul de finantare al unor investitii productive si eficienta lor redusa, stimularea exagerata a nevoilor de consum etc.
Inflatia prin cerere se poate aprecia ca atare in momentul in care oferta nu poate satisface in mod constant cererea, cand se instaleaza de fapt, penuria. Asta atrage dupa sine o crestere exploziva a preturilor care antreneaza cresterea costului vietii. In aceaste conditii se opereaza sporuri salariale si alte masuri de protectie sociale, care au doua efecte; pe de o parte restabilesc puterea de cumparare a veniturilor, iar pe de alta, au drept consecinta directa cresterea costurilor de productie (si in cele din urma a preturilor), deci au repercusiuni directe in sfera de productie, cand se poate afirma ca, inflatia a devenit un fenomen economic real.
Asta este una din cauzele inflatiei, si anume, inflatia prin costuri.
Inflatia reala s-a transformat in inflatie monetara. Deci, originea inflatiei este cresterea preturilor provocata de penurie, de dezechilibrele dintre cerere si oferta.
Momentul in care se poate aprecia ca sporirea preturilor este un fenomen inflationist, este un moment in care cresterea preturilor provocata de penurie se generalizeaza, fenomen insotit inevitabil de aspecte sociale, cum ar fi : majorari de salarii, indexari, compensari ; iar cresterea preturilor nationale devanseaza cresterea preturilor externe, acest fenomen purtand numele de "ecart inflationist". Efectul acestuia incetineste exporturile si faciliteaza importurile, proces care a amplificat peste o anumita limita, poate duce la situatia in care tara respectiva sa-si epuizeze rezervele valutare, exact cum s-a intamplat in Romania dupa revolutia din 1989.
Momentul in care cresterea preturilor a depasit granita care o demarca de inflatie, e foarte greu de apreciat, pentru ca nu orice crestere de preturi este inflationista. De asemenea, in evaluarea inflatiei si a consecintelor sale este aproape imposibil de disociat partea datorata procesului de liberalizare a preturilor de partea determinata de cauzele de fond propriu-zise ale inflatiei, de partea care reprezinta efectul altor masuri de reforma cum sunt : liberalizarea salariilor, privatizarea, unificarea cursului valutar, liberalizarea relatiilor comerciale externe, precum si consecintele disfunctionalitatilor in sistemul economic, ale lipsei de disciplina si control.
Inflatia, initial, a fost cauzata de penuria de produse (cererea mai mare decat oferta). Aceasta inflatie, in conditiile trecerii la economia de piata, a determinat cresterea preturilor, pentru restabilirea echilibrului valoric (echilibrul fizic nu se poate realiza decat prin sporirea productiei si/sau importului) intre cerere si oferta.
Deci, pana aici, cresterea preturilor a fost un efect al inflatiei si nu o cauza.
Cresterea preturilor a determinat insa o crestere a costului vietii, iar pentru a atenua acest efect (si numai partial), a fost necesara adoptarea masurilor de protectie sociala, dar care au atras dupa sine o crestere a costurilor de productie (majorarile de salarii, indexarile sau compensatiile trebuiau trecute pe costuri, la agentii economici) si a cheltuielilor bugetare (protectia sociala a pensionarilor si a salariatilor din sectorul bugetar).
Cresterea costurilor si a cheltuielilor bugetare a provocat, pe de o parte, o sporire a masei monetare in circulatie, si pe de alta parte, o crestere a preturilor, de aceasta data inflationista. Deci, aceasta crestere a preturilor este o cauza a inflatiei si se produce acum inflatia prin costuri si preturi. Pentru a proteja populatia –partial – de efectul noii cresteri a preturilor, au fost necesare alte masuri de protectie sociala care s-au "razbunat" tot pe costuri si in final pe preturi, amplificand inflatia (prin costuri si preturi). Repetarea acestui fenomen duce la asa-zisa spirala inflationista.
In literatura de specialitate se identifica 3 caractere generale ale inflatiei declansate (hiperinflatie) :
- deficitul bugetului public atinge valori ridicate. Impozitele nu acopera cheltuielile publice si se constata o pierdere a increderii in institutiile financiare si administrative, in moneda si stat ;
- cantitatea de bani creste nemasurat, imprimeria lucreaza non-stop pentru a face fata emisiunii necesare de bani ceruta de cresterea preturilor ;
- moneda nationala isi pierde valoarea in comparatie cu monedele straine.
Influenta preturilor asupra inflatiei se poate delimita la 3 niveluri organizatorice : la producatori, la consumatori (pe piata) si pe ansamblul economiei.
Astfel,
- la nivelul producatorilor, factorii de crestere a preturilor exercita, in primul rand, presiuni asupra costurilor prin cresterea preturilor materiilor prime, cresterea impozitelor si taxelor, cresterea salariilor in urma revendicarilor solicitate s.a. , in al doilea rand, ca urmare a cresterii costurilor, creste nevoia de resurse financiare ale intreprinderii, producatorii fiind siliti sa procedeze la cresterea preturilor de vanzare.
- la nivelul pietei, deci al tuturor producatorilor vis-a-vis de cumparatori, concurenta contracareaza tendinta de crestere a preturilor, provocand reducerea acestora, obligand producatorii sa-si comprime costurile si profitul. Dar, concurenta poate actiona in acest mod numai daca productia (oferta), poate satisface cererea. Altfel, lipsa de oferta anuleaza concurenta.
In functie de cererea produselor fata de oferta, se pot manifesta doua tendinte in miscarea preturilor : una de mentinere a pretului (prin cresterea profitului) si una de vanzare a unor cantitati stabile sau mai mici.
Daca cererea este in crestere, nefiind acoperita de oferta, aceasta favorizeaza cresterea preturilor, deci inflatia.
- la nivel de economie nationala, nevoia de resurse financiare a statului poate conduce la cresterea cantitatii de bani, prin emisiune baneasca, peste nevoile reale de circulatie monetara, care atrage dupa sine cresterea preturilor. Cresterea preturilor se realizeaza diferit de la un produs a altul, de la o perioada la alta, cu intensitati diferite de la o tara la Modificarile de preturi pe produse produc interdependente la scara nationala sau internationala, deoarece cresterea preturilor fiecarui produs actioneaza prin propagare si generalizare asupra tuturor celorlalte produse, prin costuri, preturile unor produse sau servicii sunt costuri pentru altele, dupa cum si elementele preturilor reprezinta venituri pentru o parte si cheltuiala pentru celalalta parte.
Cresterea productiei materiale, a volumului de activitate in economie, inseamna cresterea sumei preturilor, ca expresie a valorii nationale a productiei si activitatilor si, in acelasi timp, sporirea veniturilor totale realizate prin preturile si tarifele unitare.
In cazul inflatiei insa, are loc o crestere a preturilor, a valorii nationale a productiei si a veniturilor totale, fara ca valoarea productiei sa se modifice.
- Factorii de activare/dezactivare a inflatiei si strategii de combatere a inflatiei
Factorii care influenteaza direct inflatia prin costuri si preturi, actioneaza si exercita presiuni asupra preturilor la nivelul fiecarei unitati economice, propagand efectele asupra ansamblului economic, activand sau dezactivand spirala inflationista.
Dintre factorii de activare a inflatiei prin pret se pot mentiona :
- cresterea preturilor materiilor prime si mijloacelor fixe din import sau din produse interne;
- cresterea salariilor si a altor obligatii sociale si fiscale ale agentilor economici;
- cresterea ponderii creditului bancar si mai ales a ratei dobanzii;
- excesul de masa monetara in circulatie ca urmare a deficitului bugetar si care face ca preturile sa creasca.
Factorii de dezactivare a inflatiei sunt, in general, la fel ca cei de activare dar, facandu-i sa actioneze invers, si anume :
- reducerea preturilor la materii prime si utilaje ;
- mentinerea si reducerea costurilor si preturilor produselor prelucrate;
- folosirea eficienta a creditului bancar si practicarea unor dobanzi rationale;
- stoparea emisiunii de bani fara acoperire de marfuri.
In combaterea inflatiei se poate afirma ca intervine un paradox, in sensul ca cele mai eficiente masuri par a fi blocarea preturilor si salariilor, dar acestea vin in contradictie cu procesul de trecere la economia de piata, cu procesul de liberalizare a economiei.
Inflatia odata declansata si manifestata prin cresterea preturilor, intretine si relanseaza in viitor inflatie. De aceea se pune problema stopari spiralei inflationiste si stabilizarea preturilor. Operatiunea nu e simpla, este deosebit de dificila de realizat, si mai ales, concomitent la toate produsele.
In literatura si practica tarilor cu economie de piata, sunt intalnite si folosite mai multe strategii in lupta impotriva inflatiei, cum ar fi :
- inghetarea preturilor
- inghetarea monedei
- inghetarea salariilor
- inghetarea veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat.
Dintre acestea, inghetarea preturilor este cea mai tentanta pentru ca apare ca o manifestare directa, vizibila de stavilire a inflatiei, considerandu-se ca o ruptura a spiralei inflationiste.
In concluzie, pentru a avea efecte favorabile si durabile in timp, in lupta impotriva fenomenului inflationist, trebuie abordate cauzele profunde ale cresterii preturilor asupra carora trebuie actionat si adoptate masuri de crestere a productivitatii muncii si largirea concurentei, stiind ca o concurenta neingradita intre producatori e factorul hotarator care le impune un comportament moderat in ceea ce priveste preturile practicate.
Unii economisti au apreciat ca in tarile care au avut o economie planificata, cresterea preturilor, uneori exploziva, constituie calea unica de regasire a valorii reale a marfurilor, egala cu cea pe care ar fi avut-o in conditiile unei piete libere.
Aceasta nu e inflatie - aprecia economistul american Milton Friedman - ci scoaterea la lumina a adevarului economic care trebuie confruntat, mai devreme sau mai tarziu, prin stabilirea reala a unui nivel de pret liber.
Faza a doua, si mai importanta, este de a impiedica inflatia sa se manifeste la nivel de pret liber. Altfel spus, daca in prima faza avem de-a face cu pacatele trecutului, pe care nu-l putem schimba, in ce-a de-a doua faza avem de-a face cu prezentul si viitorul, pe care teoretic il putem controla.
BIBLIOGRAFIE
- Manual de economie politica – edit. Sansa SRL, Buc.1995
aut. Ghe. Cretoiu ; Viorel Cornescu ; Ion Bucur
( pag. 381-394 )
- Preturi si concurenta – edit. didactica si pedagogica R.A. Buc
aut. Prof.dr. Tatiana Mosteanu ; Conf.dr. Dalina
Dumitrescu ; Prof.dr. C-tin Floricel ; Lect.drd.
Felicia Alexandru
( pag. 254 – 260 )
- Preturi – edit. Economica 2000
aut. Viorel Beju
( pag. 54 – 65 )