Este vorba, în primul rând, despre un aşa-numit efect direct care constă în creşterea veniturilor în sectorul turistic (salarii, profituri ale hotelurilor, restaurantelor, agenţiilor tour-operatoare), ca urmare a cheltuielilor diverse efectuate de turişti în decursul unei anumite perioade de timp, de obicei un an.
În al doilea rând, avem în vedere efectul indirect care vizează impactul creşterii cheltuielilor pentru serviciile turistice asupra ramurilor producătoare de bunuri de consum la care firmele turistice apelează în mod inevitabil pentru a-şi susţine oferta turistică la parametri competitivi. În fine, în al treilea rând, poate fi urmărit şi un efect indus asupra întregii economii naţionale, deoarece atât veniturile celor ce lucrează nemijlocit în turism, cât şi cele ce revin sectorului producător de bunuri de consum sunt reinvestite în vederea procurării altor mărfuri şi servicii de care au nevoie. Asistăm astfel la un proces de multiplicare a cererii agregate la scară macroeconomică.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Turismului efectul multiplicator poate fi definit ca volumul suplimentar de venituri realizat de o unitate de cheltuieli a turistului, care va fi utilizat în economie.
Pornind de la modelul keynesian al multiplicatorului investiţiilor, în literatura de specialitate se indică o fomulă de calcul a multiplicatorului turistic astfel:
R = 1 / 1 − c’
R = multiplicatorul turistic care arată de câte ori se multiplică în economia naţională fiecare unitate monetară cheltuită de turist
c’ = înclinaţia marginală spre consum turistic care arată cu cât creşte cheltuiala pentru consumul turistic la creşterea cu o unitate monetară a veniturilor din turism