Economie

2.1 Importanta organizatiilor sociale:

            Practic obiectivul oricarei organizatii sociale este acela de a schimba un comportament negativ sau de a convinge publicul sa adopte un comportament pozitiv.

            Chiar daca în cadrul programului sunt folosite si tactici care urmaresc cresterea gradului de informare sau de educare, focusul principal îl constituie schimbarea de comportament.

De obicei, comportamentele vizate de o campanie sunt legate de probleme grave ale societatii.

Toti suntem reticienti atunci când cineva incearca sa ne schimbe comportamentul. De aceea, pentru ca o campanie de marketing social sa fie justificata, problema abordata afecteaza un numar semnificativ de persoane iar rezolvarea ei sa fie urgenta (daca nu s-ar adopta comportamentul dorit ar exista riscuri majore).

Cele mai des întalnite probleme tin de:

• Amenintari la adresa vietii sau a sigurantei (ex. siguranta in trafic, violenta în familie, pregatirea in vederea dezastrelor naturale, prevenirea accidentelor etc.)
• Sanatate (ex. cancer la sân, tulburari de alimentatie, diabet, afectiuni ale inimii, HIV etc.)
• Mediu (ex. folosirea pesticidelor, poluarea aerului, reciclarea, protejarea rezervatiilor naturale etc.)
• Implicarea civica (ex. voluntariat, participarea la vot, donarea de sânge, prevenirea crimelor sau a infractiunilor etc.)

2.2 Piata asociatiilor non-profit

            Piata este un concept specific sferei economice. Din perspectiva marketingului clasic, piata întreprinderii se refera, în primul rând, la relatiile care iau nastere între întreprindere si clientii acesteia. Nu la fel stau lucrurile în cazul organizatiilor sociale. Acestea intra în relatii de schimb, ca si întreprinderile, cu grupurile-tinta ale caror probleme intentioneaza sa le rezolve, dar, spre deosebire de întreprinderi, sunt nevoite sa aiba relatii de schimb si cu subscriptorii (Subscriptori: sunt acele persoane fizice sau juridice, sau chiar statul si administratiile publice locale, care contribuie financiar la buna desfasurare a activitatii organizatiilor sociale), pentru a-si asigura resursele financiare necesare desfasurarii activitatii.

Figura 2.1: Piata activitatilor sociale

            Sursa: Marketing social politic. Suport de curs. Prof univ.dr. Zaharia Razvan

Semnificatia relatiilor prezentate în figura de mai sus este urmatoarea: organizatia sociala trebuie sa fie activa pe "piata" atragerii de fonduri, ea intrând în relatii cu (1) subscriptori-persoane fizice, de la care obtine donatii si carora le ofera satisfactia morala de a fi contribuit la rezolvarea unei probleme sociale, cu (2)întreprinderi, de la care primeste sponsorizari, oferindu-le posibilitatea de a-si spori notorietatea si de a-si îmbunatati imaginea, precum si cu (3) bugetul statului si ale autoritatilor locale, de la care primeste alocatii, sprijinind rezolvarea unor probleme care constituie însasi ratiunea de a exista a statului si contribuind, astfel, la stabilitatea sociala.

În acelasi timp, "obiectul de activitate" al organizatiei sociale îl reprezinta rezolvarea unor probleme cu caracter social ale anumitor grupuri-tinta. Prin analogie cu întreprinderile, aceasta este "piata principala" pe care activeaza o organizatie sociala, relatiile cu subscriptorii jucând un rol secundar

2.3 Furnizorii de servicii sociale in România.

            Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice. La rândul lor, furnizorii persoane juridice pot fi :

• publici: directia generala de asistents socials si protectia copilului la nivel judetean si local, alte servicii sociale publice specializate. Directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului de la nivel judetean si local pot externaliza activitatile altor furnizori, prin subcontractare (nu ofera direct servicii, ci platesc alti furnizori pentru a oferi aceste servicii)(www.fdsc.ro)

 sau

• privati: asociatii, fundatii, culte religioase, persoane fizice autorizate.

Serviciile sociale, indiferent de furnizor, trebuie acreditate de directiile teritoriale ale MMSSF(Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei)http://sas.mmssf.ro/

Datele culese de la autoritatile publice in luna iunie 2006 indica un numar de 677 de furnizori publici si privati acreditati, dintre care 500 sunt organizatii neguvernamentale si 177 sunt furnizori publici. Un numar de 143 de furnizori publici si privati de servicii sociale erau in curs de acreditare.

Datele existente pe site-ul MMSSF indicau la finalul anului 2006 un numar de 1164 de furnizori acreditati de servicii sociale la nivelul intregii tari. Dintre acestia 742 sunt furnizori privati si 422 publici. În majoritatea judetelor tarii numarul furnizorilor privati acreditati, respectiv asociatii sau fundatii, il depaseste pe cel al celor publici, exceptie facând judetele: Braila, Caras Severin, Calarasi, Galati, Gorj, Iasi, Mehedinti, Salaj si Teleorman.

În ultimii ani organizatiile neguvernamentale au continuat sa isi consolideze rolul de furnizori de servicii si si-au extins activitatile înspre comunitatile rurale mai mici. În societatea româneasca aflata in plin proces de tranzitie si confruntata cu o serie de probleme sociale, organizatiile neguvernamentale au indeplinit rolul de formare si dezvoltare de servicii sociale, altele decat cele oferite de stat. Astfel au fost dezvoltate servicii sociale care sa raspunda unor standarde de calitate ridicate si a fost instruit personal care sa poata realiza aceste servicii. Domeniile de activitate ale organizatiilor neguvernamentale din România, conform Catalogului asociatiilor si fundatiilor, editat de Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile, sunt: serviciile sociale, sanatatea, cultura, sport, mediu, afaceri, drepturile omului, educatie, filantropie, cooperare internationala si religie.

În mare parte organizatiile non-profit din România care asigura servicii sociale au fost sprijinite financiar de catre organizatii din strainatate.

Nivelul cheltuielilor bugetare pentru asistenta sociala a inregistrat o crestere semnificativa din 2000 pana in 2003, ajungand de la 3.829.492,60 milioane lei la 19,481.962,50 milioane lei, pentru ca in 2004 sa fie de 22668 miliarde lei. Bugetul asistentei sociale este distribuit pentru prestatiile sociale (sume de bani acordate beneficiarilor) si serviciile sociale fara a exista o separare distincta a celor doua tipuri de cheltuieli.

Figura 2.2 Nivelul alocarii bugetare pentru asistenta sociala

Sursa : Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile - mai 2007

Tabel 2.1 Interesul organizatiilor neguvernamentale de a solicita subventii de la bugetul de stat

Sursa : Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile - mai 2007

Serviciile sociale oferite de catre organizatiile neguvernamentale prezinta anumite caracteristici (Cf. cu Tiganescu, Oana, 2004, Organizatiile nonguvernamentale - furnizori de servicii sociale :sursa initial sau solutie?, în Revista de Asistenta Sociala, nr. 1/2004, pag. 40-47):

1        calitatea înalta a serviciilor: datorita caracterului lor nonprofit, ONG-urile pot aloca mai mult timp si mai mult personal pentru rezolvarea problemelor care apar; flexibilitatea le permite sa reactioneze mai repede si diferentiat in functie de nevoi; de asemenea, se pot oferi servicii complementare si de sustinere pentru beneficiari (de exemplu, servicii socio-medicale);

2        echitatea: suportul voluntar, filantropic si lipsa de birocratie, fac ca organizatiile neguvernamentale sa îi ajute pe cei toti cei aflati în nevoie;

3        costuri reduse: fiind institutii bazate pe voluntariat si filantropie organizatiile pot sa ofere servicii cu un cost mai redus decat alti furnizori;

4        inovatie: fiind flexibile si receptive, ONG-urile sunt deschizatori de drumuri in anumite domenii, identificând noi nevoi, formulând abordari noi, complexe si solutii alternative. Dupa cum se poate observa, suportul voluntar, filantropic, flexibilitatea, caracterul non-profit, calitatea serviciilor, existenta personalului specializat fac ca serviciile sociale furnizate de catre organizatiile societatii civile sa fie extrem de atractive pentru beneficiari.

Punctele tari ale ONG-urilor in domeniul furnizarii de servicii sociale sunt:

-         existenta unei misiuni

-         flexibilitatea lor in a oferi exact acele servicii care sunt necesare beneficiarilor

-         flexibilitatea mai mare a ONG-urilor in ce priveste instrumentele utilizate si locul de oferire a serviciilor

-         cunoasterea mai buna a nevoilor comunitatii

-         capacitatea de a adapta serviciile la persoana

-         instrumentele de lucru de calitate

-         existenta personalului specializat

-         resurse mai mari de timp

-         expertiza

-         servicii specializate de calitate si diversificate

-         capacitate de atragere de fonduri

-         dinamism

2.3.1Clasificarea serviciilor sociale din România

OG 68/2003 clasifica serviciile sociale in servicii sociale primare si servicii sociale specializate:

1        Serviciile sociale primare au un caracter general si urmaresc prevenirea sau limitarea unor situatii de dificultate sau vulnerabilitate. Principalele activitati desfasurate in cadrul serviciilor sociale primare sunt:

1. a) activitati de identificare a nevoii sociale individuale, familiale si de grup;
2. b) activitati de informare despre drepturi si obligatii;
3. c) masuri si actiuni de constientizare si sensibilizare sociala;
4. d) masuri si actiuni de urgenta in vederea reducerii efectelor situatiilor de criza;
5. e) masuri si actiuni de sprijin în vederea mentinerii în comunitate a persoanelor in dificultate;
6. f) activitati si servicii de consiliere;
7. g) masuri si activitati de organizare si dezvoltare comunitara in plan social pentru încurajarea participarii si solidaritatii sociale;
8. h) orice alte masuri si actiuni care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situatii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune sociala.

2        Serviciile sociale specializate au ca scop mentinerea, refacerea sau dezvoltarea capacitatii de functionare sociala a indivizilor si familiilor. Activatile specifice sunt cele de:

1. a)recuperare si reabilitare;
2. b)suport si asistenta pentru familiile si copiii aflati în dificultate;
3. c)educatie informala extracurriculara pentru copii si adulti, in functie de nevoia fiecarei categorii;
4. d)asistenta si suport pentru persoanele vârstnice, inclusiv pentru persoanele vârstnice dependente;
5. e)asistenta si suport pentru toate categoriile definite la art. 25;
6. f)sprijin si orientare pentru integrarea, readaptarea si reeducarea profesionala;
7. g)îngrijire social-medicala pentru persoanele aflate în dificultate, inclusiv paleative pentru persoanele aflate în fazele terminale ale unor boli;
8. h)mediere sociala;
9. i)consiliere în cadru institutionalizat, în centre de informare si consiliere;
10. j)orice alte masuri si actiuni care au drept scop mentinerea, refacerea sau dezvoltarea capacitatilor individuale pentru depasirea unei situatii de nevoie sociala.

Tot în categoria serviciilor sociale specializate intra si serviciile socio-medicale care sunt definite ca fiind un complex de activitati care se acorda în cadrul unui sistem social si medical integrat si au drept scop principal mentinerea autonomiei persoanei, precum si prevenirea agravarii situatiei de dependenta.

Serviciile de îngrijire social-medicala sunt acordate persoanelor care se gasesc în situatia de dependenta partiala sau totala de a realiza singure activitatile curente de viata, celor izolate, precum si celor care sufera de afectiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale.

Serviciile de ingrijire social-medicala de natura sociala pot fi urmatoarele:

1. a)servicii de baza: ajutor pentru igiena corporala, îmbracare si dezbracare, igiena eliminarilor, hranire si hidratare, transfer si mobilizare, deplasare în interior, comunicare;
2. b)servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de cumparaturi, activitati de menaj, însotirea in mijloacele de transport, facilitarea deplasarii în exterior, companie, activitati de administrare si gestionare, activitati de petrecere a timpului liber;
3. c)servicii de reabilitare si adaptare a ambientului: mici amenajari, reparatii si altele asemenea.

Serviciile de îngrijire social-medicala de natura medicala pot fi reprezentate de activitati complexe de diagnostic, tratament, îngrijiri si altele asemenea, recomandate si realizate in conformitate cu tipurile de afectiuni pe care le prezinta beneficiarii de servicii sociale.

Serviciile de îngrijire social-medicala de natura serviciilor conexe, interdisciplinare pot fi servicii de recuperare si reabilitare, kinetoterapie, fizioterapie, terapie ocupationala, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie si altele asemenea.

Datele obtinute în urma aplicarii chestionarului indica faptul ca serviciile sociale furnizate de catre organizatiile neguvernamentale sunt diversificate si acopera o gama larga de nevoi ale beneficiarilor. Serviciile pentru care au obtinut acreditarea sau urmeaza sa o obtina sunt atât servicii primare, cât si specializate într-o proportie relativ egala.

O clasificare pe domeniile de interventie si sprijin a serviciilor sociale poate fi facuta din analiza structurii bugetare si a transferului de competente între autoritatile publice. Astfel am putea clasifica serviciile sociale ca fiind destinate pentru:

4        protectia persoanelor vârstnice: servicii rezidentiale, servicii de îngrijire temporara sau permanenta la domiciliu

5        protectia copilului: centre de zi, centre de plasament, centre de primire în regim de urgenta, centre maternale, servicii de tip familial

6        protectia persoanelor cu dizabilitati: centre de îngrijire si asistenta, centre de recuperare si reabilitare, centre de integrare prin terapie ocupationala centre de zi, locuinte protejate

7        protectia familiei: centre de recuperare, centre de asistenta, centre de prevenire si centre de informare pentru victimele violentei in familie

Datele statistice ale MMSSF indicau în anul 2005 un numar de 1451 de unitati publice de asistenta sociala din care:

În urma analizei datelor privind furnizorii de servicii sociale obtinute în luna iunie 2006 s-a constatat ca numarul de unitati de asistenta sociala aflate in subordineafurnizorilor publici de servicii sociale acreditati este de 735 la nivelul întregii tari.