Pin It

Nevoile se manifesta in cadrul pietei turistice sub forma cererii turistice. In functie de destinatia bunurilor si serviciilor solicitate, cererea dobandeste forme diferite.

Cererea turistica este ansamblul persoanelor care isi manifesta dorinta de a se deplasa periodic sau temporar in afara resedintei proprii pentru alte motive decat prestarea unor activitati remunerate la locul de destinatie. Prin definitie, cererea turistica raspunde comandamentelor: nevoie, dorinta, putere si vointa de cumparare.

Comparativ cu cererea de mărfuri, cererea turistică prezintă o serie de particularităţi, ce decurg inerent din sfera nevoilor sociale pentru mărfuri şi servicii ale populaţiei:

  1. Spre deosebire de cererea solvabilă de mărfuri a populaţiei, care se identifică cu consumul propriu-zis al mărfurilor (chiar în cazul produselor de îndelungată), cererea de servicii turistice nu se identifică în totalitate consumul turistic, situaţie explicabilă prin faptul că acele categorii de populaţie care, din diferite motive, nu-şi părăsesc localitatea de reşedinţă în timpul concediilor, nu se manifestă de regulă ca solicitanţi de servicii turistice.
  2. Dacă în consumul de mărfuri se poate stabili o anumită ierarhizare a formelor de modificare a cererii pentru diferite grupe de mărfuri, cererea turistică nu se caracterizează, de obicei, printr-un consum periodic al aceluiaşi produs turistic, oferit la aceeaşi destinaţie a călătoriilor turistice. Din aceste considerente, deşi în practica turistică se acceptă clasificarea cererii în periodică şi ocazională (rară), periodicitatea trebuie înţeleasă ca o manifestare generală a cererii de servicii turistice în cursul unei perioade de referinţă, avându-se în vedere că, totodată, periodicitatea consumului turistic nu afectează decât într-o mică măsură aceeaşi ofertă de servicii la intervale apropiate.

Raţionamentul face în mod deliberat abstracţie de unele forme impuse de manifestare periodică a cererii turistice, ca de exemplu cazul călătoriilor de afaceri (asimilate cu călătoriile turistice), în cazul recomandărilor medicale pentru anumite proceduri de tratament balneomedical care necesită repetare la intervale regulate de timp şi în aceeaşi staţiune turistică, sau chiar şi în cazul unor forme cu predilecţie de turism (de exemplu, vânătoarea sau pescuitul sportiv) legate de aceeaşi destinaţie a călătoriilor.

  1. Periodicitatea cererii turistice este o funcţie a veniturilor disponibile, a timpului liber şi a sezonalităţii activităţii turistice, care generează diferite forme de turism bazate pe o ofertă anuală periodică (de exemplu: turismul în staţiunile de sporturi de iarnă, turismul estival pe litoral etc). În acest context merită să fie reamintit faptul că factorul esenţial al formării periodice (sezoniere) a cererii turistice şi, în consecinţă şi a repartiţiei inegale în timp şi spaţiu a cererii, este reprezentat de limitele timpului liber disponibil pentru turism în decursul unui an calendaristic.

Se au în vedere, în primul rând, concediile şi vacanţele anuale, care reprezintă perioade mai lungi şi neîntrerupte de timp liber şi care influenţează formarea cererii turistice prin:

- durata concediilor şi vacanţelor; cu cât acestea sunt de mai lunga durată, permit fragmentarea lor în mai mare măsură şi, ca atare atenuează caracterul sezonier al cererii;

- limitele caracteristice impuse acestora, cunoscând că, pentru anumite categorii de populaţie activă, concediile pot fi utilizate în scopuri turistice numai în anumite perioade de an (de exemplu în agricultură).

  1. Timpul liber săptămânal are în schimb o influenţă mai pronunţată asupra periodicităţii cererii turistice, din cauza frecvenţei mai constante de utilizare pentru turism a sfârşitului de săptămână în cursul unui an.
  2. Din practică mai rezultă că cererea turistică are un grad ridicat de spontaneitate în comparaţie cu cererea de mărfuri. Cu toate că în turism s-a adoptat clasificarea cererii în fermă şi spontană, însăşi cererea fermă comportă în toate împrejurările un grad ridicat de urgenţă şi se manifestă cu elasticitate variabilă la diferite categorii de populaţie.
  3. Ca rezultat al elasticităţii nevoilor de consum ale populaţiei, ordinea de urgenţă a satisfacerii nevoilor pentru mărfuri şi pentru servicii turistice se manifestă şi ea diferenţiat de la o categorie de populaţie la alta. Cu anumite excepţii (de exemplu, în cazul cererii pentru tratament balneomedicale), cererea turistică este mai puţin legată de condiţiile de existenţă ale populaţiei decât cererea de mărfuri, fiind în general mult mai sensibil influenţată de nivelul veniturilor populaţiei şi de nivelul tarifelor pentru aranjamentele (pachetul de servicii) turistice. Prin analogie cu cererea de mărfuri, elasticitatea cererii turistice se exprimă prin intermediul coeficienţilor de elasticitate.

Evident, valorile pe care le vor îmbrăca coeficienţii de elasticitate depind de natura produsului turistic şi de natura şi categoria cumpărătorilor virtuali ale căror niveluri de venituri sunt luate în considerare.

Nivelul veniturilor, tarifele, distanţa şi durata călătoriilor nu sunt singurele elemente care pot influenţa cererea turistică. În egală măsură trebuie cunoscute şi obiceiurile de a călători ale cetăţenilor şi motivaţiile care-i incită să întreprindă călătorii în scopuri turistice.

Consumul turistic este o expresie a cererii solvabile a populaţiei pentru serviciile turistice, care îşi găseşte echivalent în oferta turistică, în timp şi spaţiu. Consumul turistic este format din cheltuielile efectuate de purtătorii cererii turistice pentru achiziţionarea unor servicii şi bunuri legate de motivaţia turistică. Deoarece consumul turistic este exprimat in unitati monetare, marimea (volumul) sa depinde de nivelul veniturilor consumatorilor si preturile produselor turistice.

Gama de servicii pe care un turist le poate solicita în timpul unei călătorii turistice, în decursul unui sejur de vacanţă sau în cadrul unei forme specifice de turism, este foarte variată, depinzând de însăşi forma de turism practicată, de diversitatea produselor turistice în cadrul fiecărei forme de turism, de distanţa dintre localitatea de reşedinţă a turistului şi locul unde se va realiza respectivul consum turistic, de sezonalitatea activităţii turistice, de felul atracţiilor turistice majore care polarizează curentele turistice spre anumite destinaţii, de puterea de cumpărare a clientului potenţial (cererea solvabilă) şi, într-o proporţie importantă, de gusturile, preferinţele, aspiraţiile etc, într-un cuvânt, de motivaţiile nevoilor sociale pentru servicii turistice ale clientelei potenţiale.