Economie

Industria chimică este ramura industrială care, prin prelucrări fizice şi chimice, transformă materiile prime în materiale şi produse de valoare şi utilitate superioare.*

Această definiţie include şi alte ramuri industriale de prelucrare cu domenii stabilite convenţional cum sunt: petrochimia, metalurgia, industria alimentară, industria materialelor de construcţii, industria uşoară.

 

Caracteristicile industriei chimice pot fi sintetizate astfel:

 

• diversitatea -    materiilor prime;
  • produselor;
  • procedeelor, utilajelor şi mijloacelor de fabricaţie;
  • mijloacelor de informare şi urmărire a producţiei;
• complexitatea organizaţiilor industriale chimice - tendinţele de specializare, combinare, cooperare;
• dinamismul         -    schimbare frecventă a proceselor tehnologice, utilajelor, condiţiilor de lucru;
  • evoluţia rapidă a unor categorii de produse mai ales medicamente şi cosmetice;
  • creşterea continuă a nivelului producţiei chimice şi a capacităţilor unitare de producţie;

 

• preponderenţa proceselor tehnologice/de producţie în flux continuu cu nivel ridicat de automatizare;

 

• manoperă redusă ca pondere, dar de înaltă calificare şi, în consecinţă, productivitate ridicată;

 

• agresivitate mare asupra mediului, dar şi resurse mari de protecţie a mediului înconjurător.

 

Succesiunea de etape în evoluţia unui produs/precedeu tehnologic, adesea îndelungată şi întotdeauna complicată, se poate reda schematic aşa cum se prezintă în figura 1.1.

 

În cadrul cercetărilor ştiinţifice se includ activităţi de documentare tehnică şi economică/legislativă pe lângă cele de cercetare propriu-zisă de laborator şi anterior acestora.

Dezvoltarea tehnologică poate consta în:

• proiectarea şi realizarea unei instalaţii pilot (de produs, de experimentare, pentru testarea materialelor) şi cercetarea în aceasta;
• proiectarea şi realizarea unei instalaţii semiindustriale şi cercetarea în aceasta (îndeosebi referitor la efectele de scară).

 

1

 

 

Desigur, exploatarea curentă include preocupări/activităţi de perfecţionare continuă a procesului tehnologic/instalaţiei, bunăoară prin operare evolutivă (EVOP) sau cercetări aplicative de mică amploare.

 

În evoluţia activităţilor de producţie industrială chimică se pot diferenţia câteva perioade:

• empirică ...1860 (reţete);
• raţională ..1950 (inginerie chimică);
• complexă ..prezent (tehnica reacţiilor chimice şi ingineria sistemelor).

 

Câteva definiţii ale ingineriei chimice

 

  - SUA: a) "Ingineria chimică este aplicarea principiilor ştiinţelor fizice, ale economiei şi ale relaţiilor dintre oameni la domenii care se referă direct la procedeele şi materialele necesare pentru punerea în funcţiune a acestor procedee, materia primă fiind tratată în aceste procedee în vederea efectuării unei schimbări de stare, de conţinut, de energie sau de compoziţie" - Statutul A.I.Ch.E.

 

1. b) "Ingineria chimică este acea ramură a ingineriei care se ocupă cu dezvoltarea şi aplicarea proceselor de transformare în care intervin schimbări chimice sau anumite schimbări fizice de materiale....Chimia, fizica şi matematica sunt ştiinţele fundamentale ale ingineriei chimice, iar ştiinţele economice - îndreptarul ei în practică".

 

  - Franţa  a) "Ingineria chimică este arta de a concepe, de a calcula, de a proiecta, de a face să se construiască şi de a face să funcţioneze aparatajul în care se efectuează la scară industrială, o reacţie chimică oarecare" - prof. J.Chathala (Toulouse);

 

1. b) "Funcţia unică şi esenţială a ingineriei chimice este punerea la punct industrială a unui procedeu; luat în starea în care a fost conceput în laborator, procedeul este dus prin etape succesive...până la etapa de fabricaţie industrială - van Antwerpen.

 

  - România           "Ingineria chimică este ştiinţa care studiază - prin metode generale - operaţiile, reacţiile şi sistemele industriei chimice, în scopul final de a realiza procedee, utilaje şi instalaţii industriale cu funcţionare în condiţii optime"

 

În ceea ce priveşte profesia de inginer chimist, de asemenea, enunţurile întâlnite în literatură subliniază importanţa abordării complexe a domeniului de lucru:

 

• "Inginerul chimist este înainte de toate un inginer; domeniul său este fabricaţia la scară industrială. Obiectivul principal este atingerea scopului într-un termen fixat şi în forma cea mai economică".

 

• "Domeniile principale ale competenţei sale sunt: termodinamica, mecanica fluidelor, fenomenele de transfer de materie şi de energie (mai cu seamă calorică), cinetica chimică, ştiinţele economice".

 

• "Inginerul chimist este un profesionist experimentat în proiectarea, construcţia şi operarea instalaţiilor şi fabricilor în care materia suferă scimbări de stare şi compoziţie" - B.I.Ch.E.

 

• "...profesiunea inginerească a cărei sarcină este să servească industria chimică în cercetare, proiectare, exploatare şi învăţământ".

 

Este deci necesar ca pe lângă cunoştinţele de chimie, chimie-fizică, fizică, matematică, automatică, informatică, tehnologie chimică, inginerul chimist să posede şi să utilizeze cunoştinţele din ştiinţele economice şi ştiinţele relaţiilor umane, cel puţin la nivelul care permite integrarea într-un colectiv complex care poate asigura evoluţia unui proiect de inginerie chimică. Un astfel de colectiv este în mod uzual alcătuit din ingineri - chimişti, mecanici, automatişti - chimişti, fizicieni, matematicieni şi economişti/oameni de afaceri. Datorită complexităţii şi dificultăţii profesiei sale, inginerul chimist este nevoit să facă efortul de integrare, de apropiere, de deschidere în cadrul unor astfel de colective.

 

Referitor la relaţia inginerie chimică - tehnologie chimică:

 

• ingineria chimică urmăreşte stabilirea unor metode generale de investigare a operaţiilor, reacţiilor şi sistemelor chimice sistematizate mai mult după proprietăţile lor fizice;
• tehnologia chimică permite particularizarea la un proces/produs dat a acestor metode cu caracter general;
• importanţa abordării de tip tehnologie este mare pentru procesele discontinui în care se prelucrează materii prime scumpe la capacităţi de producţie mici;
• pentru capacităţi mari de producţie este esenţială abordarea de tip inginerie chimică.

 

În ceea ce priveşte unităţile industriale chimice/întreprinderile chimice, dată fiind diversitatea de forme de existenţă (mărime, formă de proprietate, domeniu de activitate) este preferabilă utilizarea denumirii - organizaţie industrială chimică.

Ca toate organizaţiile industriale şi cele chimice pun în continuu, pe parcursul existenţei lor, probleme (complicate şi dificile) tehnice, informaţionale, economice şi sociale. Pentru rezolvarea acestora inginerul chimist (simplu salariat sau manager) trebuie să fi asimilat în perioada de formare profesională o gamă largă de cunoştinţe - inclusiv de marketing.

 

 

 

* Bratu, Em.A., "Operaţii unitare în industria chimică", vol.I - Introducere, Ed.Tehnică, 1984