Preţul noilor produse trebuie să aibă un nivel convenabil ambelor părţi, să asigure eficienţa fabricării şi eficienţa utilizării. Pentru aceasta, la fundamentarea propunerilor de preţuri ale noilor produse, pornind de la preţurile pieţei, se aplică unul principiile:
- a) preţ egal la efect util egal - se justifică în cazul produselor noi
care nu înlocuiesc alte produse, ci lărgesc gama sortimentală; - b) preţ mai redus pe unitatea de efect util la beneficiar -
stimulează progresul tehnic şi modelarea produselor, obţinerea unor
produse a căror valoarea de întrebuinţare creşte mai repede decât
cheltuielile de fabricare. Pentru aceasta, trebuie determinate limita
minimă şi cea maximă a preţului produsului nou:
- limita minimă - este dată de preţul care asigură producătorului recuperarea costurilor (în primul rând a celor normale) şi obţinerea unui profit în aceeaşi proporţie cu profitul produsului similar (etalon) sau la nivelul ratei de rentabilitate medie pe grupa de produse:
Pi = Po Ic
Ic = Ci / Co
unde:
P1 - preţul produsului nou P0 - preţul produsului etalon IC - indice de cost Ci - costul produsului nou C0 - costul produsului etalon
Pi = ( Co + Po ) Iu Iu = Ui / Uo
unde:
IU - indice de utilitate
U1 - utilitatea produsului nou
Uo - utilitatea produsului etalon
Acest raţionament rezistă numai dacă producătorul realizează o creştere a valorii de întrebuinţare mai mare decât creşterea costurilor.
- limita maximă - este dată de preţul care oferă beneficiarului aceleaşi avantaje ca şi produsul existent (etalon), deci se poate determina după primul principiu, respectiv, la preţ egal efect util egal. Rolul principal în stabilirea limitei maxime a preţului trebuie să-l aibă valoarea de întrebuinţare a noului produs. Limita maximă este nivelul cel mai înalt al preţului admis din punct de vedere economic.
Pi = Po Iu
Diferenţa dintre limita maximă şi limita minimă a preţului, luând în considerare şi cheltuielile pentru asimilarea produsului nou care nu se reflectă în limita minimă, reprezintă efectul economic ce trebuie obţinut prin înlocuirea produselor vechi cu latele noi, mai eficiente.
Astfel, propunerea de preţ poate avea în vedere nivelul limitei minime sau nivelul limitei maxime ori se poate încadra între acestea, în funcţie de condiţiile pieţei. Dacă preţul se fixează la nivelul limitei minime, el devine puţin stimulativ pentru producătorul de tehnică nouă, deşi cererea pentru produs ar creşte. Dacă preţul se fixează la nivelul limitei maxime, el determină scăderea interesului consumatorului.
În concluzie, preţul trebuie fixat la acel nivel care să asigure creşterea profitului producătorului şi, în acelaşi timp, reducerea cheltuielilor pe efect util. În intervalul (limita minimă, limita maximă) se poate stabili un interval mai mic pentru încadrarea propunerilor de preţ, convenabil ambelor părţi.
Pi = max (Polc, Ci + profitiIu) - min (PoIu, PoIuIt)
unde:
IC - indice de cost
It - indice ce exprimă raportul între duratele de funcţionare a celor două produse.