Economie

Constă în categorii şi forme, structură, nivel, relaţii între preţuri şi tarife, principii şi criterii de stabilire a acestora.

Până în 1989, sistemul de preţuri şi tarife s-a bazat pe principiile centralismului democratic, pe principiul stabilirii unitare şi unicităţii preţului. Prin HG 1109/noiembrie 1990 s-au pus bazele liberalizării preţurilor. Principiul fundamental care stă la baza sistemului de preţuri într-o economie de piaţă este formarea liberă a preţului pe piaţă, în funcţie de raportul cerere-ofertă.

Categorii de preţuri şi structura lor

În funcţie de verigile pe care le parcurg mărfurile de la producător la consumator, de variaţia mărimii cheltuielilor în aceste stadii, de sfera de acţiune (producţie, servicii), preţurile se împart în:

1. a) preţuri cu ridicata - sunt preţurile negociate la care circulă produsele între agenţii economici, cuprinzând costurile şi profitul. Pentru unele produse precizate prin acte normative, mai cuprind şi accize datorate bugetului de stat.

În circuitul mărfurilor de la producător la consumator se pot interpune intermediari, caz în care preţurile cu ridicata se negociază între aceştia (obiectul negocierii este mărimea adaosului comercial, respectiv comisionul). Nu cuprind TVA, dar constituie baza de calcul pentru aceasta.

Preţurile cu ridicata pot fi:

-O- preţuri ce revin unităţilor producătoare (marchează sfârşitul procesului de producţie) - trebuie să asigure acoperirea costurilor de producţie şi obţinerea unei rate de profit. Ele intervin în raportul de vânzare-cumpărare dintre unităţile producătoare şi unităţile comerciale cu ridicata sau magazinele proprii.

-O- preţuri ce revin unităţilor comerciale cu ridicata (la livrarea produselor către unităţile comerciale cu amănuntul, către alte unităţi cu ridicata sau unităţi de administraţie publică) - cuprind preţul cu ridicata ce revine producătorului şi adaosul comercial (comisionul) aferent unităţii cu ridicata.

1. b) preţuri cu amănuntul - sunt preţurile la care se desfac sau se
   revând către populaţie mărfurile de către unităţile comerciale
   specializate sau magazinele proprii ale unităţilor producătoare. Se
   practică, în special, pentru produsele destinate consumului neproductiv,
   dar şi la vânzările prin reţeaua comerţului cu amănuntul către unităţile
   de stat, cooperatiste şi obşteşti. Ele cuprind, pe lângă costuri, profit,
   accize (după caz), adaos comercial cuvenit unităţilor comerciale cu
   ridicata, adaos comercial cuvenit unităţilor comerciale cu amănuntul, şi
   TVA calculată şi colectată din toate stadiile anterioare.

Preţurile de alimentaţie publică se practică, în special, pentru consumul realizat pe loc. Adaosul comercial diferă în funcţie de categoria de local şi gradul de preparare al produselor (unităţile de alimentaţie de categorie superioară pot adăuga şi remiza sau taxa de serviciu).

1. c) tarife - sunt preţurile practicate în domeniul serviciilor. În
   funcţie de categoria de beneficiar, ele au caracter de preţuri cu ridicata
   (servicii prestate de agenţii economici) sau de preţuri cu amănuntul.

Forme de preţuri şi tarife

1. a) În funcţie de condiţiile de producţie şi desfacere, se disting:

• preţuri fixe - au un nivel stabilit pentru o perioadă, în general determinată, în special pentru produse şi servicii de importanţă deosebită pentru economia naţională; pot fi unice sau diferenţiate după zonă;
• preţuri limită (plafon) -auo limită maximă, fiind practicate, în special, în economiile planificate sau la o serie de produse importate, sub supravegherea Ministerului Finanţelor;
• preţuri libere (flexibile) - oscilează funcţie de raportul cerere-ofertă.

1. b) În funcţie de locul realizării produselor şi condiţiile de livrare, preţurile pot fi:

o franco-depozitul furnizorului - cheltuielile de transport sunt suportate de cumpărător;

o franco-staţia de încărcare - cheltuielile de transport până la cea mai apropiată staţie de încărcare sunt suportate de furnizor (producător, vânzător);

o franco-destinaţie - cheltuielile de transport sunt suportate de către furnizor.

1. c) În funcţie de momentul în care se folosesc, se disting:

□    preţuri curente - practicate efectiv pe piaţă în activitatea

cotidiană;

• preţuri la termen - afişate pentru o livrare la o dată ulterioară;
• preţuri constante - din anul anterior, cu care se recalculează indicatorii valorici pentru o perioadă, în scopul comparării;
• preţuri comparabile - folosesc la stabilirea dinamicii indicatorilor valorici dintr-o perioadă în care s-au practicat mai multe preţuri constante.

1. d) În funcţie de domeniile în care se folosesc, preţurile pot fi:

• de deviz - pentru lucrări de construcţii-montaj şi reparaţii construcţii;
• de contractare şi achiziţie - pentru achiziţii de produse agricole la fondul de stat;
• de licitaţie - de adjudecare a bunurilor supuse vânzării sau închirierii prin licitaţie publică;
• de vânzare - sub care nu se vând produse existente în stoc (vânzătorii aşteaptă o eventuală creştere a preţurilor pieţei);
• de transfer sau de cesiune internă - practicate între secţiile aceleiaşi întreprinderi;
• sociale - nivel mai scăzut (bunuri pentru copii).

1. e) În funcţie de raporturile de comerţ, se delimitează preţuri:
   interne:

o intern complet de export (preţ cu ridicata, cheltuieli de reclamă, ambalaj, transport, comisioane);

o intern de vânzare a produselor importate (valoare în vamă, taxa vamală, accize şi alte taxe, comisioane, adaos comercial,

TVA);

• externe (în valută):

o franco-frontiera română - cheltuielile de transport până la graniţa română sunt suportate de exportatorul / importatorul din ţară;

o CIF - includ cheltuieli de transport, asigurări, navluri până la portul de destinaţie;

o FOB (liber la bord) - includ cheltuielile ocazionate de încărcarea mărfurilor în vapor, cheltuielile din momentul în care mărfurile au trecut bordul vasului fiind suportate de beneficiar.