Pin It

Importanţa crescândă a serviciilor în economie, ascensiunea rapidă şi evoluţia spectaculoasă din ultimele decenii au intensificat preocupările pentru cunoaşterea acestui sector. Eforturile în această direcţie sunt motivate şi de faptul că teoria economică a acordat prea puţină atenţie serviciilor, se poate vorbi chiar de o rămânere în urmă a teoriei, a clarificărilor conceptuale faţă de amploarea practică a serviciilor.

Astfel serviciile pot fi privite ca:

  1. „ocupaţia” (îndatoriri) ale unei persoane;
  2. ca funcţii „acţiuni" sau „munci" prestate în folosul cuiva";
  3. ca „organisme" sau subdiviziuni făcând parte dintr-un ansamblu, administrativ sau economic.

De asemenea, termenul de servicii este asociat ideii de „terţiar" sau „sector terţiar" având două accepţiuni diferite:

  1. pe de o parte, ansamblul de „meserii" (de exemplu, contabili, secretare, vânzători) care se exercită în societăţi sau instituţii de servicii (bănci, companii aeriene) sau în întreprinderi industriale sau agricole;
  2. pe de altă parte, ansamblul unităţilor de producţie individualizabile din punct de vedere statistic a căror activitate principală constă în oferirea de servicii şi care corespunde noţiunii statistice de ramură.

Puncte de vedere asemănătoare, oferind totodată un plus de sistematizare se întâlnesc la mulţi autori, aceştia apreciază că termenul de „servicii" poate fi utilizat în patru modalităţi diferite şi anume:

  • ,,service industry" - cu referire la firmele cu activitate intangibilă sau nestocabile;
  • „service products" - însemnând rezultatul obţinut în industria serviciilor dar şi de alte sectoare economice;
  • „service ocupation" - vizând îndatoririle/tipologia muncii lucrătorilor din domeniu serviciilor;
  • „service function" - ca activităţi implicate în munca desfăşurată în interiorul economiei primaresau în afara acesteia.

În acest context, serviciile sunt definite ca activităţi utile, destinate satisfacerii unei nevoi sociale.

Abordarea serviciilor ca o categorie economică, presupune restrângerea la acele activităţi ce implică anumite relaţii sociale de producţie.

"Majoritatea definiţiilor pun accent pe faptul că serviciile sunt „activităţi al căror rezultat este nematerial şi deci nestocabile", nu se concretizează în produs cu existenţă de sine stătătoare.

În încercarea de a se sintetiza experienţa teoretică şi practică privind definirea serviciilor şi delimitarea lor de bunuri trebuie evidenţiat că acestea reprezintă o activitate umană, cu un conţinut specializat, având ca rezultat efecte utile, imateriale şi intangibile destinate satisfacerii unei nevoi sociale. Totodată, serviciile sunt unităţi de sine stătătoare, autorizate în procesul adâncirii diviziunii sociale a muncii şi sunt organizate distinct într-un sector denumit sector terţiar.