Procedura falimentului se poate accepta ca o strategie defensivă, permiţând companiei să se protejeze de creditori şi de punerea în aplicare a unor contracte care din punct de vedere legal, nu sunt încă complete, incluzând contractele de muncă.
Motivul de adoptare a acestei strategii este că, o companie ar avea ocazia să se realizeze şi să evite insolvabilitatea. Gradul de eficacitate al situaţiei financiare, care poate preveni o companie de la procedura falimentului este stabilit de curtea de faliment pe baza fiecărui caz în parte.
Un prim factor folosit de câteva companii în luarea deciziei de a accepta procedura falimentului este dorinţa de a anula contractele curente de muncă care sunt considerate împovărătoare şi dificile ameninţând solvabilitatea companiei. Mulţi consideră că acesta a fost motivul pentru care Continental Airlines Co. a recurs la procedura falimentului în septembrie 1985.
Un alt motiv pentru acceptarea procedurii de faliment este de a proteja compania de procese judecătoreşti.
Majoritatea companiilor care urmează procedura falimentului se întorc eventual în sfera afacerilor. Unele reveniri pot avea diferite forme faţă de cele iniţiale, în timp ce alţii revin în aceeaşi sferă de afaceri dar sub alt nume.