Resursele cheie, punctele forte din analiza SWOT ale companiei trebuie sa fie dezvoltate pana la obţinerea unui avantaj competitiv pe baza lor, printr-o adecvare cu oportunităţile sau prin utilizarea lor pentru depăşirea obstacolelor.
Sintagma ‘puncte forte descrie in SWOT atribute pozitive, care sunt “tangibile si “intangibile, din interiorul firmei. Punctele forte semnificative sunt integral controlate si utilizate de către un management de calitate al problemelor firmei.
Astfel momentul realizării inventarului de puncte forte al unei organizaţii este in acelaşi timp ocazia trecerii in revista a valorilor, tangibile si intangibile, existente intr-o firma.
Punctele forte trebuie sa fie căutate, examinate, si evaluate pe diverse zone ale firmei : marketing, finanţe, procesele de fabricaţie, caracterul tehnologiilor, competente, chiar si in structura organizaţionala. Sa observam ca in structura organizaţionala sunt prezente si puncte forte, cat si puncte de slăbiciune.
O combinaţie optimă de resurse pot constitui următoarele puncte forte al firmei:1.) expertiza in marketing; 2.) un produs/serviciu inovativ; 3.) locaţia privilegiata pentru afacerile firmei economice; 4.) calitatea organica a produselor ; 5.) Nivelul tehnologic ; 6.) Respectarea standardelor ISO de calitate a produselor/serviciilor. Pentru o întreprindere, analiza resurselor cheie si mai ales mobilizarea acelora care creează valoare , trebuie sa fie orientata către exigentele clientului, incit acesta sa extragă beneficiul maxim din produsul cumpărat . De la acest nivel, un punct forte devine o capabilitate. Dar atunci când itemurile interne judecate a fi pozitive pentru obiectivele firmei sunt înscrise pe lista punctelor forte, devine imperativ ca ele sa fie considerate atât din punctul de vedere al intereselor mai generale pentru companie, cat si din punctul de vedere al clientului care cumpăra. Elementele înscrise pe lista punctelor forte nu trebuie sa fie modeste, dar este necesar ca ele sa fie realiste.
În cazul companiei , se poate afirma apriori ca listarea inventarului punctelor forte să fi fost bine definita, focalizata, si relativ completa, atunci când reuşeşte sa răspundă :
- Care sunt punctele interne de avantaj ale firmei pe piaţa ?
- Care sunt capabilitatile cele mai bine dezvoltate in interiorul firmei ?
Percepţia publica despre calitatea organica a produsului este modificata in prezent de percepţia relaţiei dintre produsul respectiv şi calitatea mediului ambiant. De exemplu, firmele de automobile Ford si GM, care au investit mult in dezvoltarea vehiculelor SUV (abrevierea de la sintagma in limba engleza ‚Sport Utility Vehicle), mari consumatoare de energie si detrimentele fata de mediul înconjurător, au înregistrat un eşec pe piaţă în vânzările lor de vehicule SUV la începutul anului 2005, si din acest motiv au redus producţia acestor automobile. Dar exact in aceeaşi perioada, compania japoneza Toyota anunţa creşteri uimitoare in vânzarea unui automobil „ecologic hibrid, Prius (proiectat intr-un mod special ca un eco-produs).
- Căutarea de funcţii noi intr-un produs material deja existent adăuga valoare produsului, "dematerializând" oarecum produsul, pentru ca obţinerea acelei funcţii nu se face prin creşterea cantităţii de material, ci prin adăugarea unei funcţii noi, utile, intr-o cantitate de material deja existente, dar manifestând o „inerţie iniţiala in mişcarea funcţiei respective. Iată deci si aici o deosebire mare intre complexitatea in idei si complexitatea materiala: Complexitatea in idei adăuga valoare, complexitatea materiala de obicei nu adăuga valoare.
Alături de calitatea organica si de calitatea statistica, mai trebuie considerat si orice aspect din activitatea firmei care adăuga valoare produsului ori serviciului. Calitatea resurselor umane precum si abilitatea de mobilizare a acestora de catre top management este o asemenea resursa. Ca sursa primordiala actuala a avantajului competitiv mentionam baza de cunostinte a firmei, dintre care mentionam posibile puncte forte urmatoarele :standardele, sistemele, reţelele, conectivităţile, programarea, gestionarea datelor, distribuitorii capabili sa adauge valoare produselor noastre, etc. Sa mai enumerăm avantajele oferite de posesia de know-how in ultimele sisteme de comunicatii (de exemplu folosirea tehnologiei ‘bluetooth in reclame oportuniste pe telefoane mobile).
În aceeaşi categorie a intangibilelor, punctele forte includ si atribute pozitive personale ale angajaţilor firmei precum : nivelul corespunzator de implicare, increderea in capacitatea subordonatilor pentru delegarea unei responsabilizări pe fluxul puterii, nivelul real de cunoaştere, interacţiunea cu organizaţiile profesionale, educaţia universitara si de alte nivele, certificările (credentialele) personale, contactele personale pozitive in exterior, reputaţia profesionala in exterior, abilităţile tehnice in hardware, software, limbaje de programare, talente specifice transferabile (spiritul lucrului in echipa, puterea de comunicare, etc), ori alte „talente personale relevante pentru firma (etica muncii si puterea de munca, abilitatea de a lucra sub tensiune, disciplina muncii, participarea cooperativa, creativitatea muncii, optimismul in lucrul către atingerea obiectivului). In particular, constituie o capabilitate faptul ca echipa manageriala poate sa construiască pe o baza periodica si in timp real inventarele corecte de “Puncte forte, “Puncte de slăbiciune, “Oportunităţi, si “Ameninţări, si sa le aplice analize comparative statice si dinamice (benchmarking si benchtrending). Acreditările personalului, calificările si certificările sale constituie de asemenea exemple de puncte forte ale firmei, insă doar in măsura in care ele nu sunt formale, ci efective. Cultura organizationala, bazindu-se pe valori stabile se transforma in avantaje culturale, de atitudine, comportamentale constituie de asemenea puncte forte ale firmei.
Punctele forte includ de asemenea ‘valori tangibile precum capitalul disponibil, echipamentul, creditul, clienţii reprezentând o porţiune semnificativa a pieţei, accesul favorizat la reţelele de distribuţie care adăuga valoare produsului, patentele de invenţii si inovaţii, sisteme de procesare, si alte resurse fizice si naturale ce adăuga valoare pentru funcţionarea firmei. Capacitatea managementului financiar de a finanta inteligent intentiile strategice, precum si politicile de pret corespunzatoare implementarii strategiei de marketing constituie puncte forte. Politica de rabat fără scăderea calităţii organice a produsului asociata de obicei unei reduceri a preturilor sau in general o ‘devoluţie a preturilor, -dacă incorporam si alte aranjamente financiare cu dobânda mica –credite ieftine--, oferite pentru atragerea cumpărătorilor--, practicată de General Motors este probabil cea mai intensă si neobişnuita în lumea corporaţiilor. Oricum, unii analişti evaluau la nivelul acelui an ca GM obţinea profituri mai mari din vânzarea de credite decât din vânzarea de automobile. De fapt, crearea cadrului de implementare a strategiei, prin combinarea unica si selectia capabilitatilor strategice cu potential de transformare in competente interne, constuie un punct forte greu de copiat fiind un atu concurential redutabil.
Sa mai observam ca in contextul foarte general oferit de conceptul dezvoltării durabile, care constituie acum obiectivul central din politica Uniunii Europene, prin adoptarea pe baza voluntară a unor politici manageriale si contractuale incorporând respectarea valorilor ambientale, o întreprindere îşi defineşte/construieşte un avantaj competitiv nou, pe care trebuie sa îl menţină. Astfel, adăugarea de valoare prin adoptarea voluntara a politicilor ambientale standardizate in cadrul întreprinderii constituie ‘oportunităţi” transformate in ‘puncte forte, adică date externe valorificate prin Intelligence in informatii de suport decizional intern. De asemenea pot menţiona exemplul companiei britanice British Petrolium care a riscat schimbarea numelui în Beyond Petrolium numai pentru a întoarce in favoarea sa o ameninţare externa care era conştientizarea din partea clienţilor a efectelor asupra mediului din partea produselor acestei companii. Este un risc asumat care aşteaptă o recompensa, este, de fapt, materializarea unei strategii de utilizare abila a comunicării externe in corelaţie cu misiunea viziunea si obiectivele noi ale firmei-ce trebuie să reflecte preocuparea sa pentru calitatea mediului-pentru a satisface noile exigente ale consumatorului. Este vorba de satisfacerea aşteptărilor in schimbare ale clienţilor fata de oferta firmei.
Exista un număr din ce in ce mai mare de companii care mizează foarte mult in planurile lor strategice pe competentele existente in interiorul firmei de a lucra cu mecanismele comerciale oferite de protocolul de la Kyoto sau de alte reglementari ambientale. Totuşi, trebuie făcuta o distincte clara intre ‘puncte forte si ‘oportunităţi. Daca oportunităţile pot deveni uneori ‚puncte forte, reciproca nu este valabila. De exemplu, organizaţia lucrativa americana Enron avea nişte competente extraordinare, --probabil cele mai bune din lume--, de a folosi pentru profit comerţul cu ‚credite ecologice deschis de Clean Air Act (legea aerului curat din SUA) si de protocolul de la Kyoto. Dar, pana la urma, SUA nu au aderat sub administraţia George W. Bush la tratatul pentru plafonarea si comercializarea emisiilor de gaze cu efect de sera, ceea ce a dus la falimentarea firmei Enron, care se împrumutase masiv, in perspectiva unor afaceri viitoare foarte lucrative pe piaţă globala a creditelor climatice (evaluata la 10 miliarde de dolari pe an).