In ultimii 20 de ani se poate observa o crestere aproape exponentiala a fabricatiei contractuale (de catre terte parti), in toate formele si aproape in toate domeniile industriale. Prin definitie fabricantii contractuali nu detin marci propri de produs si nici nu urmaresc, de principiu, crearea unor astfel de marci. Exceptii se gasesc doar la putini astfel de contractanti, care ating un nivel foarte ridicat de integrare si nu aduc atingere intereselor clientilor lor.
Integrarea de functii, indiferent de tipologia ei, reprezinta altceva decat subcontractarea. Aparitia si dezvoltarea integratorilor de functii, chiar pana la nivelul unor mari companii multinationale, s-a realizat cu predilectie in sectoarele in care, asa cum am vazut, modularizarea proceselor de fabricatie s-a putut realiza mai usor, respectiv in industria electronica si industria usoara.
Strategiile integratorilor din aceste doua sectoare se pot totusi diferentia.
In domeniul industriei electronice preluarea functiei de fabricatie s-a realizat, fara exceptie, prin investitii serioase in capacitati de productie noi, cu tehnologie moderna si cu forta de munca calificata, aflate sub un control patrimonial strict. Acest aspect se leaga si de incidenta deosebita a drepturilor de proprietate intelectuala ale clientilor.
Evolutia strategiilor de dezvoltare ale integratorilor din industria electronica s-a indreptat, in timp, si catre proiectare, cu ajutorul unor colective puternice de cercetatori, si in unele cazuri, chiar spre branding, incercand sa impuna o marca proprie pe piata.
Aceste noi directii sau competente au fost insa totdeauna complementare functiei de baza, respectiv fabricatia. In concluzie, putem schematiza aceste strategii, dupa cum urmeaza:
- fabricatie,
- fabricatie si proiectare,
- fabricatie, proiectare si branding.
In domeniul industriei usoare optiunile strategice ale integratorilor au fost mai diversificate deoarece:
- din punct de vedere patrimonial au putut imbraca forme distincte de structurare a afacerii: patrimoniale (companii), nepatrimoniale (retele), si mixte (societati mixte, retele controlate partial prin participatii de capital).
- din punct de vedere functional, integratorii de functii de fabricatie pot fi:
- companii ce relizeaza nemijlocit ansamblul operatiunilor presupuse
de fabricatie, o parte a acestora, sau o extensie a lor (ambalare, etichetare, livrare, customizare), sau
- companii ce nu se implica deloc in fabricatie, dar care utilizeaza o
retea de companii din care configureaza structuri functionale adaptate fiecarei comenzi.
- din punct de vedere al dezvoltarilor ulterioare se pot remarca directii spre cercetare/proiectare/design, spre branding, spre constructia unor relete proprii de desfacere si spre dezvoltarea unor fluxuri de export catre tarile din care procura input-urile functiei de fabricatie.
In cele ce urmeaza vom exemplifica evolutia acestor strategii.