Pin It

Economia mondială a intrat într-o eră a volatilităţii, fiind dificil de pronosticat evoluţia acesteia chiar şi pe termen scurt. Actuala criză mondială îşi are originea în sistemul financiar al ţărilor care se orientează masiv spre consum, inclusiv prin acordarea unor credite avantajoase, în special în domeniul ipotecar. Insolvabilitatea ulterioară a debitorilor a condus la probleme grave legate de rambursarea acestor credite şi a dobânzilor aferente.

De la un timp încoace se discută dacă economia Republicii Moldova este sau nu afectată de criza economică internaţională. Răspunsul la această întrebare poate fi găsit doar printr-o analiză amplă, multilaterală şi calitativă a proceselor economice care au loc în economia naţională a Republicii Moldova pe perioada anului 2008 - începutul anului 2009.

Din punct de vedere macroeconomic, economia Republicii Moldova este direct dependentă de doi factori: importuri şi remitenţele emigranţilor. Aceşti factori, la rândul lor, sunt şi ei interdependenţi. Creşterea volumului remitenţelor stimulează consumul şi în consecinţă se soldează cu creşterea importurilor.

Fiind la nivel de 36 la sută din PIB în 2007, dependenţa Moldovei de fluxurile transferurilor valutare provenite din activitatea cetăţenilor de peste hotare este printre cele mai mari din lume. Moldova se află, alături de Tadjikistan, printre primele ţări din lume după ponderea remitenţelor în PIB, potrivit raportului Băncii Mondiale. La momentul de faţă, impactul crizei internaţionale, prin prisma remitenţelor, începe a fi resimţit. Astfel, efectele se manifestă prin scăderea, începând cu luna octombrie a anului 2008, a volumului de remitenţe. Acestea au suferit schimbări ca volum, ceea ce ne face să constatăm că anume 2008 a fost anul cu cel mai înalt nivel de remitenţe în Republica Moldova - de circa 1,8 miliarde USD. Iar în 2009, după cum consideră experţii, ne-am putea aştepta, în cel mai bun caz, la 1,5 miliarde USD.

Ca urmare a scăderii volumului de remitenţe se va diminua consumul, respectiv se va reduce şi volumul importurilor, ceea ce va provoca, fără îndoiala, o scădere imediată a veniturilor bugetare, dependente în proporţie de circa 90 la sută de consum, situaţie care a şi început a fi simţită urmărind încasările bugetului public în luna ianuarie 2009.

Diminuarea remitenţelor afectează deja în mod direct ramurile economiei naţionale, în special cea a construcţiilor. Observăm că banii cetăţenilor moldoveni care muncesc peste hotare s-au retras de pe piaţa apartamentelor, în anul 2008 atestându-se o descreştere a volumul de vânzări în acest domeniu cu cca. 60 la sută, ceea ce a dus la stagnarea sectorului de construcţie a locuinţelor, prin diminuarea preţurilor pe 1 m. pătrat. Totodată, aceasta îi afectează atât pe producătorii de materiale de construcţii, cât şi pe cei ce acordă credite pentru procurarea imobilelor.

Un alt aspect esenţial reprezintă inflaţia, care în mod direct duce la scumpirea produselor moldoveneşti atât pe pieţele internaţionale, cât şi pe cele interne, în urma diminuării volumului producţiei fabricate şi scăderii cererii produselor autohtone pe alte pieţe, cauzată de criza mondială. Totodată, aceasta ar putea avea în 2009 consecinţe grave asupra pieţei forţei de muncă, când migranţii sunt puşi în faţa condiţiei de a reveni în ţară şi când statul prin politicile sale creează bariere în calea exporturilor prin aprecierea monedei naţionale.

În primul rând, acest lucru se întâmplă din motivul reducerii activităţilor în sectorul real al economiei, în special în industrie, unde creşterea salariilor de mai mulţi ani este mai joasă decât creşterea productivităţii, ceea ce s-a manifestat prin reducerea ofertelor de muncă. În general, situaţia se agravează din cauza scăderii cererii, atât pe pieţele externe, cât şi pe piaţa locală, la principalele bunuri industriale, aprecierii leului, ceea ce face marfa autohtonă să devină necompetitivă sub aspectul preţului, precum şi accesul foarte limitat la credite şi preţul înalt al acestora. În asemenea condiţii, populaţia va începe fie să-şi consume treptat rezervele pe care le ţine sub formă de depozite în bănci, fie să-şi vândă activele sub diferite forme. În al doilea rând, va creşte presiunea pe piaţa forţei de muncă din partea emigranţilor, care vor reveni la baştină în urma pierderii locurilor de muncă peste hotare.

Competitivitatea produselor autohtone, fiind artificial diminuată prin politicile aplicate de către stat, scade substanţial capacitatea agenţilor economici de a reinvesti. În această situaţie, în anul 2009 Republica Moldova va înregistra o descreştere considerabilă a producţiei industriale, nu în ultimul rând cauzată de reducerea creditelor acordate în economie care, în ultima perioadă, s-au micşorat şi au dus la creşterea ratei dobânzii. Totodată, diminuarea activităţilor în sectorul real va diminua, în mod automat, şi consumul de prestări servicii, cum ar fi transportul etc.

În ianuarie 2009, întreprinderile industriale de toate formele de proprietate au fabricat producţie în valoare de 1607,9 mil. lei în preţuri curente, ceea ce a constituit 74,9 la sută în preţuri comparabile faţă de ianuarie 2008. Descreşterea volumului producţiei industriale a fost determinată de reducerea producţiei în întreprinderile din industria extractivă cu 62,1 la sută, industria alimentară şi a băuturilor - cu 20,0 la sută, sectorul energetic - cu 16,4 la sută, ceea ce a cauzat micşorarea volumului total de producţie, respectiv, cu 0,6 procente, 20,2 procente şi 4,3 procente.

În acest context putem spune că sectorul real al economiei, şi anume cel industrial şi de export­import, este afectat de criză. Efectele crizei pentru Republica Moldova ar putea fi generalizate în următoarele:

  1. afectarea sectorului real al economiei, şi în special creşterea vulnerabilităţii sectorului agrar;
  2. scăderea puterii de cumpărare a populaţiei, a importurilor, a veniturilor la buget, creşterea şomajului;

 

  1. reducerea remitenţelor;
  2. deprecierea leului.

Nivelul investiţiilor străine directe în economia Republicii Moldova în perioada anului 2008 a crescut, atingând nivelul similar al unor state la începutul procesului de tranziţie spre UE. În nouă luni ale anului 2008, Republica Moldova a atras investiţii străine directe în sumă de 489 milioane de USD, ceea ce reprezintă cu cca. 68 la sută mai mult decât în perioada respectivă a anului precedent.

Acest fapt reflectă credibilitatea pe termen lung a afacerilor care sunt dezvoltate în Moldova. În paralel, a crescut şi numărul companiilor cu capital străin, astfel conform datelor Camerei Înregistrării de Stat, la începutul anului 2008, în Republica Moldova numărul lor era de 6300.

Totodată, pe parcursul ultimilor ani numărul întreprinderilor străine şi mixte industriale se menţine la 15 procente din totalul întreprinderilor industriale. Poate fi remarcat şi faptul că, dacă în anul 2007, un procent al creşterii numărului angajaţilor în companiile străine şi mixte ducea la o majorare a ponderii produselor fabricate în PIB cu 2,25 la sută, atunci în anul 2008, creşterea cu un procent al numărului angajaţilor ducea la sporirea cu 3,15 la sută a producţiei industriale. Aceasta se datorează ridicării productivităţii muncii în firmele cu capital străin şi mixte.

Una din laturile negative ale ISD reprezintă faptul că fluxurile de capital intrate în economia naţională au fost orientate spre sectoarele care nu participă la promovarea exporturilor şi constituie cca 60 la sută din totalul ISD. În ceea ce priveşte sectorul de activitate, investitorii străini preferă să investească în sectoarele cu ritm rapid de recuperare. În plus, un aspect esenţial este că Republica Moldova, fiind o ţară preponderent agricolă, cu avantaje competitive faţă de alte state, a primit cele mai puţine fluxuri de capital în acest sector. Fenomenul dat se explică prin două aspecte: sau că politica promovată de Republica Moldova privind atragerea investiţiilor directe în agricultură este precară, sau că investitorii străini nu văd sectorul agrar drept unul care ar crea o valoare adăugată esenţială. Dată fiind importanţa agriculturii în economia globală şi ponderea populaţiei sărace din spaţiul rural, îmbunătăţirea performanţei sectorului respectiv constituie o condiţie primordială pentru accelerarea creşterii economice şi reducerea sărăciei pe termen mediu. Prin aceasta, creşterea exporturilor moldoveneşti va rămâne o problemă de lungă durată.

În ceea ce priveşte agricultura, anul 2008 este caracterizat de ritmuri avansate de creştere. Există însă un decalaj considerabil între sectorul vegetal şi cel animalier, ultimul fiind în decădere. Eşecurile anului 2008 se explică prin declinul pronunţat înregistrat în sectorul animalier, prăbuşirea preţurilor pe piaţa cerealelor şi în sectorul viticol. Principalele riscuri pentru agricultură în anul 2009 vor fi diminuarea producţiilor globale în sectorul vegetal, creşterea preţurilor la materia primă pentru agricultură, menţinerea stagnării în sectorul animalier, finanţarea mai rigidă a agriculturii, încetinirea exporturilor de produse agroalimentare.

Prin urmare, una din soluţii ar fi ca remitenţele emigranţilor să fie mobilizate direct drept investiţii în business, în sectorul real al economiei sau, indirect, printr-o intermediere sporită în sistemul financiar formal. Probele internaţionale dovedesc faptul că politicile şi aspiraţiile de „canalizare" a transferurilor valutare din ţară în investiţii şi economii au avut, în cel mai bun caz, un succes aleator. Totuşi, este clar că politicile economice trebuie să favorizeze economiile şi investiţiile pentru utilizarea marginală mai productivă a unora dintre aceste fluxuri. Băncile pot fi încurajate să extindă ofertele de produse şi să creeze noi instrumente pentru economii în vederea atragerii transferurilor provenite din activitatea cetăţenilor peste hotare. Expansiunea instrumentelor desemnate în moneda străină pot ajuta la sporirea intermedierii financiare a fluxurilor de transferuri valutare din ţară prin atragerea economiilor în sistemul bancar formal. Statul poate profita de aceste fluxuri prin emiterea obligaţiunilor denominate în monedă străină. O mobilizare financiară ulterioară poate fi realizată prin micşorarea costurilor de transfer al banilor prin canalele formale. Sporirea competiţiei pe această piaţă se poate obţine prin permisiunea oferită instituţiilor financiare nebancare de a presta astfel de servicii.

Totodată, politica de depreciere lentă a valutei naţionale ar permite minimizarea riscurilor de încasare a veniturilor bugetare. Iar, pentru a spori spaţiul de manevră a guvernului, este necesar de majorat deficitul bugetarpână la 2 procente din PIB. Lucrul acesta poate fi realizat prin vânzarea bunurilor publice şi prin creşterea semnificativă a hârtiilor de valoare de stat. Aceste două instrumente reprezintă practic unica soluţie de creştere a veniturilor bugetare pentru această etapă de dezvoltare, suficiente pentru a face faţă provocărilor anului 2009.