ACREDITIVUL DOCUMENTAR

Scurt istoric

Primele atestări documentare privind utilizarea acreditivului datează de la începutul sec. al XlX-lea şi se regăsesc în arhivele băncilor din centrele comerciale ale lumii financiare de atunci: Paris, Amsterdam, Londra etc., fiind utilizat în negoţul cu ţări din Extremul Orient, începând cu secolul al XX-lea, atestările surit mult mai numeroase. Interesant este faptul că elementele de structură ale acreditivului: caracterul documentar, fermitatea angajamentului bancar, siguranţa pe care o conferă partenerilor şi, în bună parte însuşi formalismul - imaginat de bănci acum două secole se regăsesc şi astăzi în practica în materie. Intr-o accepţiune modernă însă despre acreditiv documentar se poate discuta după primul război mondial. In anul 1920, ca rezultat al Hotărârii Conferinţei Comerţului Internaţional din 1919 ce a avut loc la Atlanta (SUA) a fost creată Camera de Comerţ Internaţional (C.C.I) cu sediul la Paris.

             Intre domeniile prioritare de activitate ale C.C.I s-a înscris şi elaborarea unor norme uniforme aplicabile comerţului internaţional pentru facilitatea tranzacţiilor.

             Absenţa unor reglementări uniforme în materie de plăţi internaţionale con­stituia, indiscutabil, un obstacol major în dezvoltarea schimburilor internaţionale.

         Debutul şi elaborarea regulilor uniforme în materie de acreditive documentare l a fost lung şi dificil. Un prim proiect, a cărui elaborare a început în 1924, a fost prezentat de C.C.I la Conferinţa de la Viena din 1933. Documentul, intitulat "Reguli şi uzanţe uniforme privitoare la acreditivul documentar", deşi a fost adoptat, nu a reţinut atenţia decât câtorva ţări, iar altele, prin care SUA, Marea Britanie l-au privit cu reticenţă.

            Interesant, că după cel de al II-lea război mondial, dat fiind noua conjunctură economică şi politică, atitudinea ţărilor faţă de uniformizarea regulilor în materie se schimbă. Statele Unite, care în anii 50 devin primul şi cel mai mare exportator pentru ţările Europei distruse de război, au devenit foarte interesate în punerea sistemului de plăţi internaţionale pe baze cât mai riguroase şi sigure.

         Se poate aprecia, că SUA au fost principalul promotor al revizuirii Regulilor şi Uzanţelor, noul text fiind adoptat în 1951 la Conferinţa de la Lisabona.

                Numărul ţărilor interesate şi care aderau la aplicarea Regulilor şi Uzanţelor a început să fie tot mai mare, iar practica acestora şi experienţa acumulată au impus o nouă revizuire în 1962. Cu această ocazie, toate băncile din diferite ţări şi teritorii care figurau în "Banker's Almanach" au aderat la aplicarea Regulilor şi Uzanţelor.

                In acest context, problema realizării unor reglementări cu adevărat internaţi­onale aplicabile în materie de acreditiv documentar devenea tot mai necesara. Problema îşi avea originea, pe de o parte, în faptul că în unele ţări legislaţia bancară naţională ignora existenţa acreditivului documentar, iar pe de altă parte, în alte ţări se menţineau şi erau utilizate propriile reglementări naţionale cum era exemplul Franţei: "Reglement de Paris" sau al Germaniei: "Regulativ des Akkredi-tivgeschofts der Berliner Sterupelvereiningung", fără a mai pune în discuţie City londonez care era ostil oricărei codificări.

Sintetizând practicile şi experienţa în materie, Comisia de Tehnică şi Practică Bancară sub preşedinţia lui Bernard S. Wheble, elaborează o nouă versiune, cea adoptatăjn_Uai4. (Publicaţia nr. 274)

Pe drumul succesivelor revizuiri ale Regulilor şi Uzanţelor, textul adoptat în 1974, ocupă un loc aparte.

Importanţa momentului este dată de recunoaşterea textului de un organism ONU: Comisia Naţiunilor Unite pentru Drept Internaţional, ceea ce i-a conferit un caracter mondial.

De precizat că la elaborarea textului adoptat în 1974 au fost luate în conside­rare sugestiile formulate de instituţiile bancare care nu erau reprezentate la CCI, dar ale căror propuneri au fost transmise acesteia prin intermediul Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Internaţional, ceea ce în final, i-a conferit o aplica­bilitate internaţională.

Textul este din nou îmbunătăţit şi adaptat cerinţelor moderne în 1984 (Publi­caţia nr. 400) şi în 1993 (Publicaţia nr. 500). Aceste revizuiri au fost necesare datorită noilor tehnici de producere şi transmitere automată a datelor, mutaţiilor în transportul internaţional.

Studiile efectuate de Comisia CCI pentru Practica şi Tehnica bancară privind îmbunătăţirea Regulilor şi Uzanţelor din 1984, au evidenţiat că aproximativ 50% din documentele prezentate pentru un acreditiv sunt respinse datorită neconcordanţelor reale sau aparente. Astfel de situaţii diminuează eficienţa utilizării acreditivului şi implicit au un impact financiar asupra părţilor implicate, în acelaşi context, s-a constatat creşterea marcantă a litigiilor în care sunt implicate acreditive.

Pentru rezolvarea acestor probleme, grupul de lucru pentru revizuirea Regulilor şi Uzanţelor nr. 400 a fost împuternicit:

• să simplifice Regulile şi Uzanţele Uniforme nr. 400;
• să cuprindă practicile bancare internaţionale, să faciliteze şi să standardizeze practicile în evoluţie;
• să sporească integritatea şi siguranţa acreditivului prin intermediul prezum­ţiei de irevocabilitate şi clarificarea obligaţiilor principale, nu numai pentru banca emitentă, dar şi pentru banca confirmatoare;
• să rezolve problemele referitoare la condiţiile nedocumentare;

-  să enumere, în detaliu, elementele necesare pentru acceptarea fiecărui tip de document de transport.

Analiza comparată a ultimelor două reglementări în materie este cuprinsă în Publicaţia CCI nr. 511 - Acreditive: Reguli şi Uzanţe Uniforme 500 şi 400 Comparate.

 

REGLEMENTĂRI. STANDARDIZARE

În decontarea tranzacţiilor internaţionale acreditivul documentar ocupă un loc predominant - peste 70%. Larga sa utilizare este determinată de avantajele pe care le prezintă atât pentru exportator, cât şi pentru importator.

Pentru ca cei implicaţi să poată fructifica avantajele oferite de plata prin acreditiv documentar, este necesară cunoaşterea regulilor şi uzanţelor în materie elaborate de CCI - Paris.

Acestea sunt:

• Reguli uniforme şi practica acreditivelor documentare - CCI Publicaţia nr. 500, revizuită în 1993 şi care a început să fie aplicată de la l ianuarie 1994. Bănci din peste 170 de ţări, inclusiv România, au aderat la aplicarea acestor reguli. In continuare, toate trimiterile din text referitoare la acreditivul documentar, sub forma "art..." se referă la Publicaţia nr. 500 prezentată integral în anexa 1. Ediţia în limba engleză a Publicaţiei 500 constituie textul oficial.
• Formulare standard privind acreditivele documentare - Publicaţia 516, în care sunt prezentate formularele recomandate de CIC Paris pentru derularea plă­ţilor prin acreditive documentare, modul de completare şi înţelesul termenilor utilizaţi, atât de comercianţi, cât şi de bănci, în spiritul Publicaţiei nr. 500. Ca urmare a dezvoltării sistemelor de teletransmitere a documentelor, datelor etc. prin sisteme automate, atât în Publicaţia nr. 500 cât şi în Publicaţia 516 se fac precizări privind utilizarea acestora în plăţile internaţionale.
• A/T 700 Message Formats, elaborate de Society for Worldwide Interbank  Finan­cial Telecomunication (SWIFT) cuprinde formatele de Teletransmisie Standard pentru acreditivele documentare. În acest mod, preocupările privind standardizarea acoperă atât spaţiul întoc­mirii documentelor cât şi al transmiterii, între acestea existând o strictă corelaţie din punct de vedere al terminologiei utilizate, specifice Publicaţiei nr. 500.

Referitor la Formularele Standard privind acreditivele documentare se fac următoarele recomandări generale:

    Securitatea formularului

• Individual şi prin colaborare mutuală, băncile trebuie să continue efortul lor pentru combaterea fraudei în domeniu. Este o obligaţie a băncilor avizatoare notificatoare de a verifica cu o grijă rezonabilă autenticitatea aparentă a acreditivului (art. 7 a).
• Se recomandă ferm ca:
• Originalul AD pentru Beneficiar şi
• Originalul AD pentru Banca Notificatoare să fie tipărite pe hârtie ce asigură securitatea înscrisului, iar tehnoredactarea să fie realizată potrivit:
• Formular Standard pentru emiterea acreditivului documentar
• Formular Standard de continuare a acreditivului documentar
• Formular Standard pentru amendamente la acreditivul documentar

 

Prezentare generala

            Acreditivul documentar (Letter of Credit, L/ C) este modalitatea de plata cea mai frecvent utilizata in tranzactiile internationale, fiind solicitat in mod deosebit in cazul contractelor de valoare ridicata sau atunci cand exista indoieli in ceea ce priveste solvabilitatea partenerului/ partenerilor de afaceri (principalul avantaj al acestei tehnici de plata fiind garantia pe care o ofera celor implicati - exportator, importator, banci - cu referire la apararea intereselor acestora in procesul efectuarii de plati, fara a mai lua in calcul faptul ca buna sa executare cere din partea exportatorului o munca de administrare riguroasa - avand consecinte benefice in buna desfasurare a relatiilor contractule datorita obligativitatii de respectare a clauzelor de acreditiv -  iar din partea importatorului suportarea de costuri specifice, motiv pentru care se afirma ca, acreditivul documentar constituie un mijloc de siguranta si de control reciproc, avand drept scop sa asigure pe vanzator ca va incasa contravaloarea marfurilor livrate, daca a efectuat livrarea in termenii si in conditiile stabilite de cumparator.
            El reprezinta angajamentul ferm asumat de catre o banca (emitenta, ordonatoare)  la ordinul/ cererea si in conformitate cu instructiuni precise transmise catre aceasta, in contul clientului sau (exportatorul), de a plati o anumita suma de bani (reprezentand contravaloarea exportului) catre o terta persoana (beneficiarul acreditivului, vanzatorul) contra documentelor atestand efectuarea obligatiei (livrarea marfii) pe care exportatorul se obliga sa le emita si sa le prezinte in conditiile si termenele stabilite de ordonatorul acreditivului. In plus exista posibilitatea ca banca emitenta/ ordonatoare sa plateasca sau sa accepte, ca urmare a ordinului dat de beneficiarul acreditivului, cambii care au fost trase de catre beneficiar, sa accepte sau sa negocieze cambii.
            In derularea unui acreditiv documentar sunt implicate 4 parti, si anume:
- ordonatorul (importatorul/ cumparatorul), cel care solicita bancii sale deschiderea acreditivului documentar - pentru acesta acreditivul consta intr-o declaratie de plata irevocabila in favoarea expostatorului, conditionata de prezentarea documentelor, solicitate contractual si inserate drept clauze de acreditiv, de catre beneficiar la banca sa;
- banca emitenta (banca importatorului), cea care la solicitarea importatorului isi asuma angajamentul de plata;
- beneficiarul acreditivului (exportatorul/ vanzatorul), cel in favoarea caruia a fost deschis acreditivul si cel care prezinta setul de documente in banca in vederea incasarii contravalorii marfurilor livrate - pentru acesta acreditivul documentar apare ca o promisiune irevocabila de plata din partea unei banci, conditionata de prezentarea de catre el, intr-un anumit termen, a setului de documente care atesta expeditia marfii sau care sunt solicitate expres contractual si se reflecta in conditiile de derulare a acreditivului documentar;
- banca exportatorului (banca avizatoare/ notificatoare/ platitoare/ negociatoare), cea care il deserveste pe beneficiarul acreditivului.

Derularea platii prin acreditiv documentar implica parcurgerea mai multor etape: 1. Incheierea contractului de vanzare-cumparare si includerea modalitatii de plata prin acreditiv documentar. In general, in aceasta etapa se vor fixa elementele de baza ale derularii contractului si clauzele de acreditiv care vor fi utilizate. 2. Importatorul - ordonator da ordin bancii sale in privinta deschiderii acreditivului, pe baza disponibilului care il are deja in contul sau, sau pe baza unui credit pe care banca il acorda in acest scop. Importatorul/ cumparatorul, in calitate de ordonator al acreditivului (care initiaza mecanismul lui), formuleaza in ordinul de deschidere al acestuia (dat bancii sale) exigentele asupra documentelor pe care trebuie sa le depuna beneficiarul la banca sa, tinand seama de clauzele stabilite in contractul de vanzare - cumparare privind derularea tranzactiei comerciale, precum si de normele acceptate sau indicative interbancar, care reglementeaza continutul acreditivului. Pe plan international aceste norme interbancare sunt directionate sau completate de normele uzuale in domeniul acreditivelor documentare stabilite de catre Camera de Comert Internationala sub denumirea de "Reguli si uzante uniforme referitoare la acreditivele documentare", document cunoscut si sub denumirea de "Publicatia 500". 3. Deschiderea acreditivului si instiintarea bancii exportatorului; 4. Avizarea exportatorului cu privire la deschiderea acreditivului;

5. Confirmarea de catre banca exportatoare a concordantei datelor din acreditiv cu clauzele din contractul incheiat, precum si alte clauze indicate de importatorul ordonator, dar care nu contravin spiritului contractului;
   6. Livrarea marfurilor, conform conditiilor contractului de vanzare-cumparare incheiat si a clauzelor convenite in acreditiv;
   7. Remiterea de catre exportator la banca a documentelor care dovedesc expedierea marfurilor, documente ce au fost indicate in mod expres in acreditiv, in numarul de exemplare solicitat;
   8. Plata contravalorii marfurilor pe baza documentelor, in cazul in care acreditivul este domiciliat in tara vanzatorului exportator;
   9. Banca firmei exportatoare remite documentele bancii firmei importatoare/ ordonatoare, debitand-o in valuta prevazuta in acreditiv;
   10. Banca importatorului, pe baza documentelor primite si verificate drept corespunzatoare conditiilor din acreditiv, efectueaza plata, creditand banca firmei exportatoare;
   11. Banca firmei importatoare transmite documentele catre aceasta, care, pe baza lor, va intra in posesia marfurilor.
               Ca tehnica de plata acreditivul prezinta cateva caracteristici:
   - formalismul sau caracterul documentar, in sensul ca exportatorul nu poate pretinde plata decat pe baza documentelor are atesta indeplinirea conditiilor impuse de acreditiv. Pe de alta parte, bancile vor decide plata exclusiv pe baza documentelor, ele neavand sarcina sa controleze marfurile (banca trebuie sa verifice numai existenta documentelor si continutul acestora, respectiv conformitatea lor cu continutul acreditivului.
   - independenta fata de relatia contractuala de baza, in sensul ca obligatiile asumate de parti, chiar daca au ca temei un contract comercial, sunt autonome fata de acesta, iar intinderea lor este cea precizata in acreditiv (in acest sens, in "Publicatia 500" se specifica faptul ca acreditivul este o tranzactie distincta de cea de vanzare.
   - fermitatea angajamentului bancar, in sensul ca banca se angajeaza sa efectueze plata, in conformitate cu instructiunile acreditivului, iar angajamentul sau ramane ferm pana cand, eventual, primeste alte instructiuni decat cele initiale.
   - Adaptabilitatea, in sensul ca, prin tipurile sale, acreditivul poate di adecvat diferitelor operatiuni de comert interior sau exterior.
   - siguranta, prin aceea ca asigura protejarea intereselor tuturor partilor implicate. Astfel, exportatorul are siguranta ca, in conditiile respectarii obligatiilor inscrise in acreditiv, va incasa contravaloarea marfii, importatorul este asigurat ca plata marfii nu se va face decat dupa ce documentele precizate in acreditiv (care atesta expedierea marfii, vor fi depuse la banca platitoare iar banca emitenta este protejata prin gajul asupra documentelor de livrare.
               Documentele are pot fi solicitate in mod uzual in cazul utilizarii acreditivului documentar sunt:
   - documente comerciale de identificare cantitativa, calitativa si valorica a marfurilor livrate cum sunt factura, factura externa emisa de exportator, pe baza careia se efectueaza plata, functii diferite au factura consulara, vizata sau legalizata de reprezentanta diplomatica a tarii importatorului din tara exportatorului si factura proforma, de "informare" sau "provizorie", care este transmisa de exportator importatorului inainte de expedierea marfurilor.
   - documente de transport: conosamentul maritim sau fluvial, duplicatul scrisorii de trasura internationala pentru transport feroviar sau rutier, scrisoarea de transport aerian, dovada sau adeverinta unei case de expeditii internationale, in situatia in care marfurile livrate nu au greutatea sau volumul necesar ocuparii unui vagon intreg.
   - documentele de asigurare (in cazul in care conditia de livrare din contract prevede ca obligatie a exportatorului de a asigura marfurile pe parcurs international): polita sau certificatul de asigurare sau notele de acoperire (certificate de asigurare provizorii).
   - documente care atesta calitatea, cantitatea si originea marfurilor, proces verbal de receptie calitativa si cantitativa a marfurilor, buletinul de analiza, certificatul fitosanitar, certificat de garantie, certificat de origine, etc.
               Refuzul de plata al bancilor se explica prin prezentarea unor documente incomplete si/ sau incorecte, expirarea acreditivului, prezentarea documentelor cu intarziere, expedierea cu intarziere a marfii.
               Functionarea corespunzatoare a acreditivului documentar este conditionata de cunoasterea unor elemente specifice, si anume:
   - domicilierea, adica locul unde urmeaza sa aiba loc plata acreditivului. Partenerii pot conveni in contractul de baza ca acreditivul este domiciliat la o banca din tara exportatorului (ceea ce avantajeaza pe exportator, acesta nefiind obligat sa astepte timpul de curier intre banci), la o banca din tara importatorului, sau intr-o tara terta.
   - valoarea acreditivului, care se regaseste in instructiunile pe care le da ordonatorul bancii sale, adica suma care urmeaza a fi platita contra documentelor exportatorului. Conform art. 39 din "Publicatia 500", valoarea acreditivului se poate exprima astfel: prin indicarea cu aproximatie a sumei folosind expresiile "in jur de", "aproximativ", "circa", prin indicarea unei sume superioare, "pana la concurenta sumei", sau printr-o suma fixa.
   - valabilitatea acreditivului reprezinta termenul limita pana la care exportatorul trebuie sa prezinte documentele la ghisele bancii unde este domiciliat acreditivul. Daca in acreditiv nu este precizat termnul de predare al documentelor la banca, acesta este considerat 21 de zile de la data emiterii documentului de transport. Este de precizat faptul ca data respectiva se refera la documentele prezentate, nu expediate. Dupa aceasta data, banca refuza plata, iar prelungirea valabilitatii acreditivului nu se face decat din ordinul ordonatorului. Termenul de livrare stabilit in contract trebuie sa se regaseasca in documentul de transport, care atesta expedierea marfii. Depasirea acestui termen inseamna neindeplinirea obligatiilor contractuale si, deci, incetarea obligatiei de plata in cadrul acreditivului.
   - natura nagajamentului bancar, acesta putand fi revocabil, irevocabil si irevocabil confirmat. Acreditivul revocabil poate fi modificat sau anulat de banca emitenta, fara nici un preaviz prealabil catre beneficiar. Acreditivul documentar irevocabil presupune un angajament ferm al bancii emitente de a executa plata, accepta sau negocia documentele, care nu poate fi modificat sau anulat decat cu ajutorul tuturor partilor. Acreditivul irevocabil reprezinta pentru beneficiar o certitudine absoluta privind plata, cu conditia prezentarii tuturor documentelor prevazute si confirmarii tuturor celorlalte conditii. Acreditivul documentar irevocabil confirmat este acreditivul in care angajamentul irevocabil al bancii emitente se adauga la un angajament egal ca valoare si conditii al bancii confirmatoare (din tara exportatorului).
   - modul de stingere a obligatiei de plata asumate prin acreditivul documentar poate fi: plata la vedere, prin acceptare si plata diferata. La acreditivul cu plata la vedere, in momentul prezentarii documentelor la banca de catre exportator, acesta este platit imediat. In cazul platii prin acceptare se foloseste un instrument de credit, banca platitoare acceptand cambia prezentata de exportator odata cu documentele. Acreditivul cu plata diferata permite amanarea platii la un anumit termen de la prezentarea documentelor.

Termenul de livrare stabilit in contract trebuie sa se regaseasca in documentul de transport, care atesta expedierea marfii. Depasirea acestui termen  inseamna neindeplinirea obligatiilor contractuale si, deci, incetarea obligatiei de plata in cadrul acreditivului.
-       Natura angajamentului bancar, acesta putand fi revocabil, irevocabil si irevocabil confirmat.Acreditivul revocabil poate fi modificat sau anulat de banca emitenta, fara nici un aviz prealabil catre beneficiar.
Acreditivul documentar irevocabil presupune un angajament ferm al bancii emitente de a executa plata, accepta sau negocia documentele, care nu poate fi  modificat sau anulat decat cu acordul tuturor partilor. Acreditivul irevocabil reprezinta pentru beneficiar o certitudine absoluta privind plata, cu conditia prezentarii tuturor documentelor prevazute si confirmarii tuturor celorlalte conditii.
Acreditivul documentar irevocabil  confirmat este acreditivul in care la angajamentul irevocabil al bancii emitente se adauga un angajament egal ca valoare si conditii al bancii confirmatoare (din tara exportatorului).

-        Modul de stingere a obligatiei de plata asumate prin acreditivul documentar poate fi: plata la vedere, prin acceptare si plata diferata. La acreditivul cu plata la vedere, in momentul prezentarii documentelor la banca de catre exportator, acesta este platit imediat. In cazul platii prin acceptare se foloseste un instrument de credit, banca platitoare acceptand cambia prezentata de exportator odata cu documentele. Acreditivul cu plata diferata permite amanarea platii la un anumit termen de la prezentarea documentelor.

   Desi larg utilizat pentru rigurozitatea mecanismului si siguranta pe care o ofera, acreditivul documentar este uneori criticat pentru limitele sale, cum ar fi:
-            Durata de operare. Un interval de timp se scurge intre acordul privind plata prin acreditiv si momentul in care exportatorul primeste notificarea deschiderii acreditivului, acesta putand fi prelungit datorita unor situatii ca: dificultati intampinate de importator in gasirea unei banci care sa accepte operatiunea, lipsa de valuta convertibila in tara importatoare. Apoi,  pentru efectuarea platii, banca dispune de un termen  « rezonabil » de examinare a documentelor, care poate fi de o saptamana in cazul acreditivelor confirmate, dar care se poate prelungi.
-            Complexitatea. Partenerii cu cea mai redusa experienta in tranzactii internationale pot gasi prea complicate regulile si procedurile impuse de utilizarea acreditivului. Publicatia 500, de exemplu, are 49 de articole, cuprinse in 7 capitole si cuprinde 40 de pagini.
-            Costul. Acreditivul este cea mai scumpa modalitate de plata. Comisioanele percepute de banci se aplica la valoarea acreditivului si, chiar daca procentul este redus, valoarea absoluta poate sa devina foarte ridicata. Daca partile nu stipuleaza altfel, costul acreditivului este in sarcina importatorului. Acreditivul induce costuri si pentru bancile implicate.

Tipuri de acreditiv

    Expresie a diversificarii operatiunilor de comert exterior si a caracterului adaptabil al acreditivului, in practica internationala  s-au consacrat mai multe tipuri de acreditive. Astfel:

1. din punct de vedere al fermitatii angajamentului bancar:
   -          revocabile. Acreditivul revocabil este o simpla promisiune de plata, neangajand banca emitenta. El poate fi modificat ori anulat de banca emitenta oricand si fara obligatia de notificare prealabila a beneficiarului. Motivul pentru care se recurge la o astfel de modalitate, consta in dorinta importatorului de a I se da posibilitatea de gandire, si de revocare a deciziilor sale, in cazul in care exista motive care il determina sa-si schimbe hotararea. Banca emitenta va proceda corespunzator cu instructiunile date de ordonator. Conditia este insa ca revocarea sa fie facuta inainte de expedierea marfii de catre exportator.
   -          irevocabile. Acreditivul irevocabil presupune angajamentul ferm al bancii emitente de a efectua plata in favoarea beneficiarului, cu conditia ca documentele prezentate de acesta sa fie strict conforme cu termenii si conditiile  din acreditiv. Acreditivul irevocabil are o larga utilizare, avand in vedere siguranta pe care o ofera partilor, care nu pot modifica acreditivul in mod unilateral , si nici nu-l pot anula. Acest acreditiv presupune angajamentul ferm al bancii emitente de a plati catre beneficiar, insa este necesar ca documentele prezentate de acesta din urma sa fie in perfecta concordanta cu termenii si conditiile stipulate in acreditiv. Acreditivele irevocabile pot fi confirmate sau neconfirmate.
2. din punct de vedere al confirmarii acreditivelor irevocabile:
   -          confirmate. Acreditivul irevocabil confirmat este acela in care, la angajamentul fermal bancii emitente, se adauga un angajament de plata independent si ferm al unei terte banci - banca confirmatoare. De retinut ca, in caz de modificare a acreditivului, banca confirmatoare poate sa accepte sau nu extinderea confirmarii si asupra modificarii acreditvului.
   -          neconfirmate. Banca emitenta este singura angajata ferm la plata, celelalte banci care intervin in relatia de acreditiv actioneaza ca mandatar, in numele bancii emitente si potrivit instructiunilor acesteia, fara sa-si asume vreun angajament ferm de plata.
3. din punct de vedere al momentului efectuarii platii:
   -          cu plata la vedere. Sunt acele acreditive care, in momentul prezentarii documentelor de exportator la banca platitoare, acesta este platit imediat. Bancile nu platesc documente neconforme cu termenele si conditiile din acreditiv.
   -          cu plata la termen.
   -          cu plata diferata (amanata). Plata documentelor nu se face in momentul prezentarii acestora la banca, ci la o data ulterioara, mentionata expres in textul acreditivului. De regula, plata diferata se efectueaza la 30 - 60 zile fata de momentul prezentarii documentelor.
   -          de negociere. In vederea evitarii anumitor dezavantaje pentru exportator, banca emitenta, in baza instructiunilor ordonatorului, poate autoriza o alta banca sa negocieze documentele. Pentru acesta, banca negociatoare percepe un comision de negociere, suportat, de regula, de beneficiarul acreditivului.
   -          de acceptare. Se utilizeaza in cazul exporturilor pe credit. O data cu documentele, exportatorul prezinta bancii si o cambie sau un set de cambii trase asupra bancii indicate in textul acreditivului (care pot fi banca emitenta, banca acceptanta, banca trasa expres desemnata) cu anumite scadente. Banca accepta cambiile, devenind debitor cambial principal, le restituie exportatorului, iar documentele le remite importatorului. La scadenta, exportatorul prezinta bancii acceptante cambiile, iar aceasta le achita.
4. din punct de vedere al domicilierii:
   -          in tara exportatorului.
   -          in tara importatorului.
   -          intr-o tara terta.

Domicilierea acreditivului, adica stabilirea bancii platitoare, este importanta din punct de vedere al operativitatii, al incasarii comisionului si al spezelor bancare. In mod normal, acreditivul trebuie domiciliat in tara exportatorului. In ceea ce priveste comisioanele si spezele bancare in cazul unui acreditiv domiciliat in strainatate, acestea sunt in sarcina beneficiarului, cu exceptia comisionului pentru avizare si confirmare, care sunt suportate de importator.

5. din punct de vedere al clauzelor pe care le contine:
   -          transferabil. Inserarea acestei clauze in textul acreditivului da dreptul beneficiarului sa solicite bancii transferatoare sa faca acreditivul utilizabil (platibil) in totalitate sau partial pentru unul sau mai multi beneficiari secunzi. Un astfel de acreditiv este utilizat in operatiunile de intermediere, beneficiarul acreditivului este un intermediar, iar beneficiarul secund este exportatorul real.
   -          cu clauza rosie (red clause). Prin inserarea acestei clauze in textul acreditivului, banca platitoare este autorizata sa faca o plata in favoarea beneficiarului, inainte ca acesta saprezinte documentele privitoare la expedierea marfii. Plata poate fi sub forma unui avans sau poate fi egala cu valoarea acreditivului. Suma astfel obtinuta permite exportatorului sa procure marfa sau unele componente. La termenul de expeditie precizat in acreditiv beneficiarul livreaza marfa si prezinta documentele la banca, incasand diferenta.
   -          reinnoibil (revolving). Se caracterizeaza prin faptul ca valoarea acreditivului se reintregeste automat, pe masura efectuarii platilor pana la un anumit plafon, in functie de fiecare livrare. Este utilizat pentru contracte de valori mari, cu livrari esalonate in timp. Valoarea acreditivului este la nivelul unei livrari si, in consecinta, comisioanele, taxele bancare sunt mai reduse.
6. din punct de vedere al utilizarii combinate:
   -          subsidiare/spate in spate (back-to-back). Desi denumirea este unica, in esenta, este vorba despre doua acreditive: unul de import si unul de export, corelate valoric si in timp de un intermediar. Exista doua tipuri de acreditiv back-to-back:

• acreditiv concordant, cand deschiderea acreditivului subsidiar necesita aceleasi documente ca si acreditivul original.
• acreditivul neconcordant, cand acreditivul original - dupa schimbarea facturii si, daca este cazul, a cambiei - nu poate fi utilizat cu documentele necesare la acreditivul subsidiar.
  -          reciproce (de compensatie). Se caracterizeaza prin inserarea in textul acreditivului documentar a unei clauze care nu permite utilizarea acreditivului de export decat in corelatie cu acreditivul de import. Prin combinarea a doua acreditive cu astfel de clauze, partenerii care dezvolta operatiuni prin contrapartida, compensatie, se asigura ca  daca unul dintre ei  nu va livra marfa in compensatie, va fi platit de banca emitenta, respectiv va primi echivalentul marfurilor nelivrate in compensatie.
  -          cesionate. Beneficiarul unui acreditiv are dreptul ca o parte sau intreaga valoare a acreditivului deschis in favoarea sa, sa o cesioneze unui tert - beneficiarul cesiunii, cel mai adesea exportatorul real.

     Din punctul de vedere al exportatorului, cel mai avantajos este acreditivul documentar irevocabil si confirmat, domiciliat la o banca din tara sa si cu plata la vedere, deoarece:

- este asigurat ca nu va fi retras sau modificat de catre ordonator in termenul de valabilitate (este irevocabil);
- beneficiaza de garantia unei banci terte (alta decat cea emitenta) ca plata va fi efectuata (este confirmat);
- plata se va efectua fara intarziere, economisindu-se timpul necesar pentru transmiterea documentelor intre bancile din cele doua tari (este domiciliat in tara exportatorului);
- va incasa contravaloarea marfii de indata ce se depun documentele la banca platitoare (este cu plata la vedere).

       Caracterul flexibil al mecanismului platii prin acreditiv permite insa adaptarea acestei modalitati de plata in raport cu modul de realizare a operatiunii comerciale (export direct, indirect sau prin intermediar), cu termenul de plata (vanzare cu plata imediata sau pe credit), cu facilitatile de finantare oferite importatorului sau exportatorului, cu modul de efectuare a livrarii (integrala sau prin transe). Totodata, pentru operatiunile combinate de comert exterior, de tipul reexportului sau contrapartidei s-au elaborat scheme specifice de plata prin acreditiv.

        Creditul documentar este o modalitate de plata perfectionata, si larg utilizata in practica datorita avantajelor sale. Astfel, pentru exportator, avantajele constau in urmatoarele: un risc foarte redus de neplata a marfurilor livrate, avand in vedere angajamentul de plata al unei banci; cu exceptia cazului cand acreditivul este revocabil, cumparatorul nu are posibilitatea de a revoca plata; riscul pierderii documentelor transmise prin intermediul bancilor, este minim; derularea platilor este supusa unor reguli scrise recunoscute pe plan international, neexistand riscul unor neintelegeri izvorate din dispozitii echivoce ori contradictorii.

        In ceea ce priveste dezavantajele, acestea il privesc mai ales pe importator (ordonator), in sarcina acestuia cazand plata comisioanelor si a spezelor bancare ocazionate de derularea acreditivului.

Ordinul de deschidere a AD. Cerinţe. Precizări

Ordinul de deschidere dat de importator băncii sale (în calitate de bancă emitentă) se poate realiza:

• sub forma unei simple scrisori (letric sau telex) în cuprinsul căreia sunt precizate condiţiile de termene şi documente, precum şi informaţiile necesare băncii să deschidă AD;
• prin completarea unui formular tipizat, pus la dispoziţie de bănci clienţilor

Luând în considerare problema standardizării formularisticii referitoare la AD, în spiritul Publicaţiei nr. 500 şi al Publicaţiei nr. 516, în continuare este prezentat modul de completare a unui formular standard de cerere de deschidere AD. Pentru fiecare menţiune numerotată în continuare sunt prezentate comentarii.

1. Ordonator

• "applicant" (engl.) este termenul adoptat în Formularele Standard pentru a desemna ordonatorul AD; ordonatorul este importatorul, cumpărătorul la cererea căruia şi pe baza instrucţiunilor primite de la acesta, banca emitentă emite AD (art. 2);
• în spaţiul rezervat, ordonatorul trebuie să aibă grijă să includă corect toate detaliile referitoare la adresa sa:
• numele patronic al firmei;
• stradă, nr., etaj, apartament, oraş, căsuţă poştală, cod poştal;
• telefon, fax;
• numele şi adresa ordonatorului sunt necesare exportatorului pentru a şti pe numele cui întocmeşte factura şi ce destinaţie are marfa. Sunt cazuri când factura se  întocmeşte  pe  numele  altei  persoane,  iar  marfa  are   altă destinaţie. Aceste precizări se fac în spaţiul destinat documentelor (factura emisă de... pe numele...) şi respectiv la detaliile privind transportul (pct. 19-23 din Formularul Standard schema 9);
• numărul telefonului şi faxului este necesar atât băncii emitente, cât şi exportatorului, pentru eventualitatea unor clarificări de probleme.

2. Banca emitentă

• în practică, formularele puse la dispoziţie de bănci au pretipărit numele băncii.
• Banca emitentă este cea care, în baza ordinului dat de importator, îşi va asuma angajamentul de plată în favoarea exportatorului.

3. Data ordinului de deschidere

• Este data la care ordonatorul a completat şi depus la bancă ordinul de deschidere a AD;
• Ordinul de deschidere trebuie dat în strânsă corelaţie cu cele convenite cu partenerul de contract:
• prin contract, partenerii au convenit ca AD să fie deschis cu un anumit număr de zile înainte de data expedierii mărfii, în acest caz, ordonatorul va lua în considerare acest interval (de exemplu: în contract sa   prevăzut   "plata   prin   AD   irevocabil,   domiciliat   în Bucureşti, deschis cu 45 de zile înainte de livrarea mărfii");
• dacă partenerii nu au convenit date precise cu privire la data deschiderii AD, se subînţelege că ordonatorul, cu un anumit număr de zile înainte de data expedierii mărfii, va ordona deschiderea AD (15-20 de zile).
• în orice situaţie, ordonatorul va avea în vedere valabilitatea de ansamblu a AD şi comisioanele bancare.

4. Valabilitatea AD şi locul prezentării documentelor

Toate AD trebuie să stipuleze o dată la care expiră valabilitatea şi un loc unde trebuie prezentate documentele pentru plată, acceptare, negociere (art. 42 a).

 Data la care expiră valabilitatea

• Valabilitatea AD este intervalul de timp în cadrul căruia exportatorul trebuie să    prezinte    documentele    la    ghişeele    băncii   
  Angajamentul ferm de plată al băncii emitente se referă la acest interval.
• Data emiterii AD este data de la care intră în vigoare angajamentul de plată, iar data expirării este data la care acest angajament încetează şi numai până la această dată pot fi prezentate documentele.
• Expirarea valabilităţii se poate trece în două moduri:
• o dată certă: de ex: "21 mai 1994";
• o perioadă de timp: de ex: "o lună, 2 luni, şase luni etc.", în acest
  al doilea caz, banca emitentă va considera data emiterii AD ca prima zi de la care curge valabilitatea AD (art. 42 c).
• Data expirării valabilităţii AD este suverană în raport cu toate celelalte termene precizate în AD. De exemplu: AD expiră pe 20 mai; expedierea mărfii a  avut loc  pe  15  mai,  iar în AD  este  prevăzută prezentarea documentelor - 10 zile de la expediţie; documentele nu pot fi prezentate decât în interiorul valabilităţii AD (în exemplu, între 15 şi 20 mai).
• Valabilitatea AD trebuie stabilită în funcţie de particularităţile tranzacţiei.
  Dacă este prea mare, determină costuri bancare suplimentare, iar dacă este prea mică, nu permite exportatorului să facă toate demersurile necesare expedierii şi întocmirii documentelor şi, adesea, apare necesitatea solicitării unei prelungiri a valabilităţii AD (deci, costuri suplimentare).

Locul prezentării documentelor (denumit şi domicilierea AD)

• De regulă, se trece oraşul şi ţara unde documentele trebuie prezentate pentru plată, acceptare, negociere.
• Excepţie: în cazul AD liber negociabile, nu este necesară precizarea locului
  sau ţării (art. 42 a), în această situaţie beneficiarul AD poate prezenta
  documentele pentru negociere la orice bancă. Adesea, în practică se utilizează sintagma "negocierea la orice bancă din ţara (exportatorului)".

Domicilierea AD este locul, respectiv ţara, oraşului şi în ultimă instanţă banca la ghişeele căreia urmează să aibă loc plata contravalorii mărfurilor. Din acest punct de vedere AD pot fi domiciliate în ţara exportatorului, importatorului sau într-o terţă ţară (schema 10).

Domicilierea AD este convenită între parteneri în contractul comercial inter­naţional şi preluată de ordonator ca atare în dispoziţia de deschidere a AD.

În deschiderea AD menţionarea locului plăţii se recomandă să se facă prin termenul "plătibil" (payable at..., available at... etc.) şi nu, "domiciled, located, lodged etc.).

AD domiciliat în ţara exportatorului înseamnă un AD în baza căruia expor­tatorul prezintă documentele pentru plată la o bancă desemnată în AD din ţara sa. Locul plăţii are deosebită importanţă din mai multe puncte de vedere:

• apropierea exportatorului de locul plăţii, deci domicilierea AD în ţara sa înseamnă pentru acesta o grăbire a încasărilor egală cu timpul de curier al documentelor dacă domicilierea ar fi în ţara importatorului, în cazul exporturilor româneşti, dacă domicilierea acreditivelor este în străinătate timpul de curier (circuitul bancar) al documentelor variază, în funcţie de zona geografică, între 10 şi 40 de zile;
• în cazul în care documentele prezintă elemente specifice interpretabile de bancă în limitele "unei griji rezonabile", cea care decide asupra conformităţii documentelor cu condiţiile AD este banca la care e domiciliat, deci plătitoare. De menţionat însă că pentru orice plată făcută de banca plătitoare pe docu­mente în neregulă, ea răspunde faţă de banca emitentă şi ca atare poate să nu i se mai ramburseze plata făcută pe astfel de documente.

(Dacă, în baza telexului de ramburs, plata a fost făcută, banca plătitoare trebuie să restituie suma plătită plus dobânzile aferente pe intervalul respectiv).

Din acest punct de vedere este avantajată partea din contractul de bază la care este domiciliat AD, exportatorul în ţara sa, importatorul în ţara sa. în cazul domicilierii acreditivelor la bănci din România există, în acelaşi timp, posibilitatea pentru exportatorii români ca atunci când apar anumite neconcordanţe între documentele prezentate şi condiţiile stipulate în AD, în perioada valabilităţii acreditivului, acestea să fie puse în ordine;

• reglementarea oricăror litigii privind neexecutarea obligaţiilor izvorâte din derularea AD se face potrivit legislaţiei din ţara unde e domiciliat acesta;

domicilierea AD în ţara exportatorului prezintă pentru acesta şi avantajul evitării riscului pierderii documentelor pe parcursul poştal, în această situaţie, exportatorul trebuie să ia legătura direct cu importatorul ca să dispună băncii sale ca plata să se facă pe duplicate etc. Orice acţiune întreprinsă în acest sens înseamnă, în fond, o întârziere a încasărilor sau chiar refuzul de plată;

-  domicilierea AD în ţara exportatorului constituie şi o sursă de venit valutar, deoarece, potrivit Publicaţiei 500 comisioanele şi spezele bancare cad în sarcina ordonatorului, dacă în AD nu s-a precizat altfel.

Aceste argumente se au în vedere atunci când în cadrul contractelor de export ale firmelor româneşti, în care este prevăzută ca modalitate de plată acreditivul, se recomandă ca domicilierea să fie la o bancă din ţara noastră, în practica internaţională cel mai frecvent se utilizează domicilierea AD în ţara exportatorului.

Prin AD domiciliat în ţara importatorului (sau o terţă ţară) se înţelege acel AD în baza căruia exportatorul poate încasa contravaloarea mărfurilor exportate prin prezentarea documentelor solicitate în AD, la ghişeele acesteia.

• în practică, documentele se transmit pe canal bancar, respectiv exportatorul le depune la banca sa, care face doar serviciul de a le transmite băncii plătitoare. După ce banca plătitoare găseşte documentele în bună regulă, efectuează plata, transmiţând, tot pe canal bancar, banii, în consecinţă, dezavantajele pentru exportator sunt:
• întârzierea încasării contravalorii mărfurilor, corespunzător intervalului de timp necesar parcursului documentelor şi în sens invers a banilor (3-10 zile pentru Europa şi intre 20 şi 40 de zile pentru alte continente,   în funcţie  de zona geografică);

-pregătirea şi expedierea documentelor, cerute în deschiderea de AD, trebuie să se realizeze în timp util, astfel încât acestea să ajungă la banca plătitoare în cadrul valabilităţii AD. Aceasta, deoarece valabilitatea AD expiră la ghişeele băncii plătitoare, deci în străinătate;

-  în cazul în care documentele nu sunt în bună regulă, posibilitatea corectării lor este practic redusă sau necesită timp şi corespondenţă suplimentară, ceea ce, încă o dată în plus, întârzie încasarea banilor.

În cazul în care valabilitatea AD expiră într-un interval de timp scurt, deci şansa ca documentele să ajungă în timp la ghişeele băncii plătitoare din străină­tate este redusă, agenţii economici pot folosi serviciile unor companii specializate de ex. DHL, Poşta rapidă etc., care, contra unei taxe, prin agenţii săi, duc (fizic) documentele la locul indicat (în maximum 24 de ore pentru Europa şi 48 de ore pe alt continent).

Ameliorarea dezavantajelor domicilierii AD în străinătate se poate realiza prin solicitarea rambursului telegrafic.

Astfel, în momentul primirii documentelor şi găsirii lor în bună ordine, banca notificatoare, în baza telexului de ramburs, poate plăti documentele, înainte ca ele să ajungă la banca plătitoare. La primirea documentelor, banca plătitoare efectuează ea însăşi controlul acestora. Dacă acestea sunt în bună ordine validează plata făcută în baza telexului de ramburs, iar dacă nu sunt în regulă, banca plătitoare este îndreptăţită să ceară stornarea plăţii, inclusiv dobânzile aferente fondurilor astfel avansate, corespunzător intervalului respectiv.

5. Beneficiarul

-   Este partea în relaţia de AD în favoarea căreia se va emite AD şi care, îndeplinind condiţiile de documente şi termene din AD, urmează să fie plătită (art. 2).

• Din raţiuni de prudenţă financiară şi comercială, ordonatorul nu va încheia contracte sau înţelegeri cu parteneri a căror bună credinţă,  standing financiar şi performanţe tehnice şi comerciale nu le cunoaşte, în fapt, aceştia sunt viitorii beneficiari ai AD ordonat de el.
• în general, beneficiarul AD este exportatorul mărfii. Se poate ca în baza acordului dintre părţi, AD să fie deschis în favoarea unei terţe părţi, în calitate de beneficiar: o companie sau filială care face parte din structura firmei vânzătoare; un asociat în vânzări al exportatorului etc.
• în spaţiul rezervat beneficiarului, ordonatorul trebuie să treacă clar şi precis:
• numele întreg al beneficiarului;
• strada, numărul, oraşul, ţara (inclusiv detalii: apartament, etaj ), cod poştal;
• telefon, fax.
• Aceste date sunt necesare băncilor pentru a şti pe cine şi unde să anunţe deschiderea AD.
• Orice rezervă din partea exportatorului de a da detalii complete privind adresa sa completă va fi interpretată de beneficiar ca un semnal de alarmă şi nu va ordona deschiderea până nu se va edifica asupra "calităţii" expor­

6. Prin avion/poştă (transmiterea letrică)

• Menţiunile 6,7 şi 8 fac parte din precizările privind modul de transmitere a AD de banca emitentă băncii exportatorului ca bancă notificatoare.
• în prezent,   factorii   de   cost,   timp   şi   dotare   tehnică   determină   ca transmiterea prin (avion) poştă să deţină încă o pondere însemnată.
• Adesea, transmiterea prin poştă este precedată de o scurtă avizare a beneficiarului printr-un sistem de teletransmisie.

7. Scurtă avizare prin teletransmisie (preavizare)

• Rolul avizării (preavizare) prin teletransmisie este de a anunţa beneficiarul de principalele clauze ale AD şi de faptul că acesta urmează a fi deschis.
  După o astfel de preavizare, urmează transmiterea letrică, sau tot prin teletransmisie dar AD ca document operativ de lucru.
• Avizarea, respectiv preavizarea prin teletransmisie şi apoi transmiterea letrică a documentului operativ se face de bancă emitentă, prin serviciile aceleiaşi bănci notificatoare (art. 11 b).

8. Transmiterea AD prin sisteme de teletransmisie

• Termenul de teletransmisie include:

-  transmisia prin cablu, telegramă, telex, telefax etc.

-  transmisia prin sisteme integrate de comunicaţie, de exemplu
SWIFT.

• Dacă în textul transmis nu se precizează altfel, AD teletransmise astfel sunt considerate documente operative de lucru (art. 11 a).
• Dacă în textul AD teletransmis se regăseşte expresia "urmează detalii suplimentare", sau altele similare, sau se specifică că urmează confirmarea letrică, atunci documentul teletransmis nu va fi considerat instrument operativ al AD (art. 11 a ii).
• AD este considerat instrument operativ atunci când beneficiarul, prin textul dat:
• permite băncii desemnate să plătească, să accepte sau să nego­cieze contra documentele stipulate şi
• precizează că teletransmisia nu va fi urmată de confirmare letrică sau altă teletransmisie.

 

• De regulă, banca emitentă este cea care decide ce metodă de teletransmisie va utiliza (telex, fax, SWIFT etc.).
• Dacă beneficiarul nu doreşte ca teletransmisia AD să fie document operativ de lucru, el va specifica acest lucru la spaţiul "Instrucţiuni suplimentare" (pct. 25 în Formularul standard Schema 9).

9. AD este transferabil

• Pentru ca un AD să fie transferabil, această menţiune trebuie precizată expres în ordinul de deschidere dat băncii emitente (art. 48).
• In lipsa acestei menţiuni, un AD este considerat netransferabil.(art 48)
• Instrucţiunile privind caracterul transferabil al unui AD sunt rezultatul înţelegerii dintre beneficiarul şi ordonatorul AD, înţelegere ce a avut loc înainte de emiterea AD  şi  este legată direct de specificul tranzacţiei

10. Confirmarea

• în mod similar, menţiunea privind "confirmarea" unui AD este rezultatul înţelegerii prealabile dintre beneficiarul şi ordonatorul AD (art. 9).
• Dacă ordonatorul cere (căsuţa "requested") confirmarea, aceasta înseamnă că el doreşte ca banca emitentă să autorizeze sau să solicite băncii desem­nate (cu plata, acceptarea etc.) să confirme AD pentru beneficiar (art. 9).
• Dacă ordonatorul bifează căsuţa prin care "autorizează dacă cere bene­ficiarul", aceasta înseamnă că el doreşte ca banca emitentă să instructeze banca desemnată să notifice beneficiarul fără confirmarea sa, dar dacă beneficiarul doreşte   ca   AD   respectiv   să   fie   confirmat,   atunci   banca desemnată este autorizată să-şi adauge confirmarea sa (art. 9).
• Dacă partenerii au convenit ca o confirmare de AD să se facă de o altă bancă decât banca desemnată să plătească (de regulă, banca exportato­rului), atunci se marchează căsuţa prin care se cere (requested) confirmarea, iar terţa bancă confirmatoare este specificată la căsuţa "Instrucţiuni suplimentare"

 

11. Suma/valoarea AD

• Denumită şi valoarea AD, reprezintă suma de bani pe care banca emitentă se va angaja să o plătească beneficiarului AD.
• Această sumă poate fi precizată:

-  simplu; de exemplu: "100.000 USD";

-   prin indicarea unei limite superioare;  de exemplu:  "maximum 100.000 USD";

- suma poate fi precedată de cuvântul aproximativ, circa (about);

de exemplu: "aproximativ 100.000 USD".

• Dacă suma este precedată de expresia circa, aproximativ, aceasta în­seamnă că ordonatorul permite băncii să efectueze o plată cu o toleranţă de +10% sau -10% faţă de suma precizată (art. 39 a).
• Dacă în AD se stipulează că cantitatea specificată a mărfurilor nu poate fi nici mai mare, nici mai mică, banca poate efectua plăţi cu o toleranţă de +5% sau -5%, cu condiţia ca valoarea AD (suma) să-nu fie depăşită (art. 39 b). Această toleranţă nu se aplică în cazurile în care în AD cantitatea este exprimată în unităţi individuale, număr de pachete, colete etc.
• Dacă în AD nu sunt interzise expedierile parţiale şi nici nu se precizează altfel, o plată cu o toleranţă de minus 5% faţă de valoarea AD este admisă.
  Condiţia de a se face o plată cu o toleranţă de minus 5% este ca întreaga cantitate de mărfuri să fi fost expediată, iar dacă în AD se specifică şi preţul unitar al mărfii, acesta să nu fi fost redus (art. 39 c). Desigur, această prevedere nu se aplică în cazul în care suma este precedată de termenul "circa", "aproximativ" (art. 39 a).
• Mărimea sumei, valorii AD este în strânsă corelaţie cu condiţia de li­vrare, în esenţă, cu ansamblul obligaţiilor asumate de exportator privind marfa şi livrarea ei (schema 11) (vezi infra 18).
• Suma trebuie scrisă în cifre şi litere şi indicată moneda în care se va face Simbolul monedei va fi potrivit codului ISO, de exemplu:

USD - dolar SUA; GBP - liră sterlină;

• De regulă, moneda în care se ordonă deschiderea AD este şi moneda de contract. Sunt situaţii în care partenerii convin ca plata să se facă în altă monedă decât cea din contractul comercial internaţional. Dat fiind că AD este un contract iindependent de orice alt contract, băncile nu plătesc decât în moneda precizată în AD.

12. AD plătibil la Banca desemnată
13. Banca desemnată

Exceptând AD care sunt plătibile (domiciliate) la banca emitentă, orice AD trebuie să specifice expres care este banca desemnată, autorizată să plătească, să efectueze plata diferată; să accepte cambii şi apoi să le plătească sau să plătească prin negociere (art. 10 b);.

• Referitor la desemnarea băncii pot apare trei situaţii: ordonatorul trece numele băncii care urmează a face plata. Anterior, el a convenit cu beneficiarul AD unde va fi domiciliat AD; ordonatorul nu cunoaşte numele băncii din ţara exportatorului, dar a convenit cu acesta ca plata să se facă la o bancă din ţara exportatorului, în acest caz, va face menţiunea "banca la alegerea băncii emitente" (The bank of your choice").

ordonatorul poate lăsa spaţiul liber şi banca emitentă va decide ce bancă va desemna pentru plată (de regulă, o bancă din ţara exportatorului, cu care are relaţii de corespondent bancar);

• de regulă, exportatorii doresc ca domicilierea plăţii să fie la o anumită bancă din ţara lor. Dacă unui exportator îi este indiferent locul plăţii şi banca desemnată, acest fapt constituie un semnal de alarmă pentru ordonator.

1. Plătibil:

• la vedere
• prin plată diferată
• prin acceptare
• prin negociere
• Menţionarea oricăreia dintre aceste forme de plată trebuie să aibă în vedere:
• aceasta a fost în prealabil convenită cu beneficiarul AD şi este determinată de construcţia financiară a afacerii
• fiecărui tip de plată îi corespund anumite precizări adiacente de termene şi/sau documente. Astfel:

Plata la vedere

• plata la vedere prin AD se poate face:
• contra documente fără a fi însoţite de cambie (sau cambii) sau contra documente însoţite de cambie, în acest caz, cambiile sunt trase de  beneficiar,  la vedere,  asupra  băncii  desemnate  (banca plătitoare);
• în unele ţări, ca urmare a taxelor de timbru, este preferabil să se utilizeze AD cu plata la vedere fără să se solicite şi cambii.

Plata diferată

• se poate realiza contra documente însoţite sau nu de cambii, în cazul în care sunt însoţite de cambii, cambia este trasă de beneficiar, la vedere, asupra băncii desemnate. Ea va fi achitată însă la termenul diferat precizat în AD de către banca acceptantă (desemnată).

Plata prin acceptare

• se realizează întotdeauna contra documente însoţite de o cambie. Cambia este trasă asupra băncii desemnate sau băncii emitente. După acceptare, banca restituie cambia  trăgătorului  (exportatorul),   iar  documentele   le   remite importatorului. Cambia va fi achitată la scadenţa precizată în textul ei.

Plata prin negociere

• se poate realiza în două moduri (Art. 10 b).

-  prin precizarea expresă a băncii desemnate să negocieze, în acest caz, ordonatorul numeşte banca negociatoare;

-   sau  în  cazul AD,  aşa-numite liber negociabile,  plata  prin negociere se face la orice bancă, în această situaţie se menţionează "freely negotiable by any bank" sau "freely negociable credit". Aceasta permite negocierea documentelor la orice bancă din lume. în practică, este de dorit ca ordonatorul să limiteze libera negociere a AD la o ţară sau un oraş, de ex. "liber negociabil în Austria"; sau "liber negociabil la Viena".

• de reţinut ca banca emitentă poate autoriza ea însăşi o altă bancă să negocieze documentele (art. 2).
• întotdeauna în cazul AD care prevede negocierea, cambiile care însoţesc documentele trebuie să fie trase asupra:
• băncii emitente sau
• băncii confirmatoare.

În nici un caz nu se va cere prin ordinul de deschidere a AD, cambii trase asupra ordonatorului (art. 9 a, b).

Dacă în AD se precizează cambii trase asupra ordonatorului, băncile consideră aceste cambii ca documente adiţionale .

13. Livrări parţiale

• Livrările parţiale sunt permise dacă în AD nu se specifică altfel (art. 40 a).
  De aceea, ordonatorul trebuie să specifice clar în deschiderea AD:
• "livrări parţiale permise" (parţial schipments allowed)
• "livrări parţiale nepermise" (parţial shipments not allowed)
  In lipsa oricărei menţiuni se interpretează că sunt permise.
• Nu se consideră livrări parţiale atunci când din documentul de transport rezultă că mărfurile au fost transportate cu acelaşi mijloc de transport, pe aceeaşi rută şi cu aceeaşi destinaţie, chiar dacă în documentul de transport se indică: date diferite de livrare, porturi diferite de încărcare sau locuri diferite de preluare/expediere a mărfii (art. 40 b, c).

Livrări eşalonate

• Ordonatorul, în cazul livrărilor eşalonate, trebuie să precizeze perioada sau perioadele livrărilor eşalonate (art. 41). De ex:

-   "cantitatea «x» de mărfuri va fi livrată eşalonat în şase tranşe egale, lunar, începând cu ianuarie 1995" "quantity "x" goods to be shipped in six equal monthly instalments beginning January 1995".

• în cazul în care perioadele de livrare parţială sunt diferite, acestea trebuie precizate clar fie în textul AD, fie la Instrucţiuni suplimentare;
• Livrările parţiale pot fi urmate sau nu de plăţi (trageri) parţiale. Dacă prin AD nu se stipulează altfel, plăţile parţiale sunt permise. Astfel, după fiecare livrare, beneficiarul AD va fi plătit în baza documentelor prezentate privitor la livrarea respectivă;
• Dacă ordonatorul doreşte (acceptă) livrări parţiale, dar plata se face o singură dată după ultima livrare, în acest caz va marca prin bifare men­ţiunea: "Livrări parţiale permise", iar la condiţii de plată va preciza "plata 100% la vedere după ultima livrare".
• Perioadele de livrare trebuie strict convenite cu exportatorul, pentru ca acesta să fie în măsură să expedieze marfa la intervalele menţionate în AD. Dacă o livrare/tragere (plată) nu respectă termenele din AD, acreditivul încetează să mai fie valabil pentru beneficiar, atât pentru tranşa respectivă, cât şi pentru toate tranşele ulterioare (art. 41). în acest mod, ordonatorul riscă să nu mai primească marfa, iar beneficiarul riscă să nu primească banii;

14. Transbordări

• înainte de  a  decide,  transbordări   permise/nepermise,   ordonatorul trebuie să stabilească care este modalitatea cea mai avantajoasă pentru livrare şi transport a mărfii la destinaţie;
• Interzicerea transbordărilor, cel mai adesea, este determinată de riscul de pierdere sau deteriorare a mărfurilor prin repetate încărcări/descărcări de pe un mijloc de transport pe altul;
• Ordonatorul poate stipula "transbordaţi permise numai...", menţionând un port care din punctul său de vedere conferă securitate în manipularea mărfurilor;
• Chiar dacă prin AD transbordările sunt interzise, băncile acceptă docu­mente de transport care indică că transbordarea va avea loc atâta tip cât marfa este transportată în container, trailer, barje sau documentul de transport cuprinde clauze prin care transportatorul îşi rezervă dreptul de a transborda.

 

Asigurarea acoperită de ordonator

• Această informaţie este utilă băncii emitente, beneficiarului şi băncii desemnate (să plătească, să accepte, să negocieze) în cazul în care la livrarea mărfii de către beneficiarul AD aceasta nu trebuie să prezinte şi un document de asigurare a mărfii în trafic internaţional.
• în mod particular, banca emitentă este interesată în acest aspect înainte de a emite AD.

16. Detalii cu privire la transportul mărfii

• Au în vedere:
• locul expedierii: de la ... (from . . . )
• locul de destinaţie; pentru a fi transportată la ... (for transportation to . . . )
• data expedierii, nu mai târziu de ... (not later than . . .) care trebuie precizate cu claritate şi potrivit terminologiei din Publicaţia nr. Astfel, de reţinut:

Expediere (shipment)

• Dacă în AD nu se precizează altfel, acest termen este înţeles ca incluzând expresiile:
• încărcare la bord (loading on board)
• încărcare (dispach)
• acceptate pentru transport (accepted for carriage)
• data recipisei poştale (date of post reecipt)
• data ridicării (date of pick-up)
• preluare spre încărcare (taking in charge) în cazul documentului de transport combinat.

Locul de expediere şi locul de destinaţie

• Se indică sub forma unei denumiri exprese a: portului, aeroportului, gării, oraşului, ţării sau dacă este cazul grupei de ţări (de ex. de la (from) Constanţa la (to) Hamburg).
• Nu se utilizează expresii generale, vagi pentru a preciza punctul de încărcare şi descărcare; de ex: port important; un port din Golful Mexic; un port din Orientul Mijlociu;
• Când se apelează la o modalitate de transport combinat, multimodal, orga­nizat într-o structură modernă se poate indica doar ţara;
• Nu se utilizează abrevieri, de ex.: UK (Marea Britanie), CCE (Comunitatea Economică Europeană  UE  -   (Uniunea  Europeană),   CIS  (Comunitatea Statelor Independente) etc.,  deoarece nu toată lumea cunoaşte  sensul acestora, mai ales când sunt exprimate în altă limbă;
• Nu se indică un port maritim când:
• mărfurile care urmează a fi livrate au drept loc al expedierii un oraş situat în interiorul ţării;
• când documentul de transport solicitat este: document de transport combinat (art. 26), aerian (art. 27), rutier, feroviar, fluvial intern (art. 28) sau recipise poştale şi de curier (art. 29).

Data livrării

• Trebuie să fie situată în cadrul perioadei de valabilitate a AD;
• Dacă se prelungeşte valabilitatea AD, nu se subînţelege că automat se prelungeşte/decalează şi termenele de livrare (art. 44 b).
• Data livrării poate fi menţionată prin expresiile:
• nu mai târziu de... (not later then) data fixă (ex: "15 ian. 2004")
• în perioada (during), ex.: "15 ian. - 15 febr. 2004"
• în (in); ex: "prima jumătate a lunii mai 2004"
• pe (on): ex.: "15 ian. 2004";
• nu înainte de (not before); ex.: 15 ian. 2004";
• nu înainte de (data) şi nu după (data) (not before... and not after"...)
• Dacă se utilizează expresia:   "în  x  zile  de  la",  în  mod  obligatoriu   se precizează şi evenimentul economic faţă de care se calculează acest număr de zile. De ex.: "livrarea în 30 de zile de la emiterea AD", - "shipment with 30 days from the date of issuance of the credit";
• Dacă în AD nu s-a prevăzut altfel, băncile acceptă un document de trans­port care are o dată de emitere anterioară deschiderii AD (art. 22).
• Termenii privind livrarea sunt interpretaţi astfel:
• cuvintele la (to), până la (until), de la (from) se înţeleg ca incluzând data menţionată;
• cuvântul după (after) este înţeles ca excluzând data menţionată;
• termenii "prima jumătate" (first half), a doua jumătate (second half) a lunii sunt interpretaţi 1-15 şi respectiv 16 - ultima zi a lunii, inclusiv;
• termenii începutul (begining), mijlocul (middle), sfârşitul (end) lunii se înţeleg: 1-10 inclusiv; 11-20 inclusiv; 21 - ultima zi a lunii inclusiv (art. 47).
• Nu se utilizează pentru a preciza data livrării termeni ca:
• prompt (prompt), imediat (imediatly), cât de curând posibil (as soon as possible) şi altele asemănătoare. Băncile nu le iau în considerare (art. 46 c);
• dacă data livrării este precedată de cuvintele "pe sau înjur de" (on or about), băncile vor interpreta aceasta ca o precizare ce permite calivrarea să fie făcută cu 5 zile înainte şi 5 zile după data menţi-onată, incluzând ambele zile extreme (art. 46 c).

17. Descrierea mărfurilor

• Denumirea şi descrierea mărfii
• să fie cât mai scurt posibil şi fără să conţină detalii excesive (art. 5);
• să reflecte termenii conveniţi cu partenerul (exportatorul) prin contractul comercial internaţional;
• să fie suficient de clară că ordonatorul să aibă certitudinea că exportatorul îi va trimite marfa în condiţiile anterior convenite;
• să permită băncii, ca în baza instrucţiunilor date, să poată efectua confruntarea elementelor ce privesc descrierea mărfii cu cele ce se vor regăsi în documentele prezentate de exportator.
• Cantitatea şi preţul

-  când se indică cantitatea şi/sau preţul unitar al mărfii, ordonatorul trebuie să aibă în vedere (art. 39) că:

-  se admite o toleranţă de ±10% dacă expresii ca "aproximativ" (approximately), în jur de (about) "circa" (circa) sau altele similare preced cantitatea sau preţul, sau pe ambele.

18. Condiţia de livrare

• Desemnează ansamblul activităţilor legate de transportul mărfurilor, iar în sens restrâns, defineşte obligaţiile vânzătorului de a preda marfa în vederea transportării ei de un anumit cărăuş;
• Această clauză este precizată în termeni comerciali abreviaţi care se regăsesc în două documente utilizate pe plan internaţional: INCOTERMS şi RAFTD;
• Condiţia de livrare abreviată trebuie să fie urmată de locul numit, unde marfa trece de la vânzător la cumpărător. Ex: "FOB Constanţa" sintetic, semnifică obligaţia exportatorului de a aduce de la fabrică marfa până în
  portul Constanţa şi de a o urca pe puntea vasului ce o va transporta. Intră în obligaţiile cumpărătorului de a procura vasul, de a plăti transportul şi asigurarea din locul (portul) numit Constanţa etc.

- Pentru ordonator condiţia de livrare are importanţă din două puncte de vedere:

• determină valoarea AD, în sensul că alături de valoarea mărfii trebuie luate în considerare şi cheltuielile pe care le face vânzătorul pentru asigurarea, încărcarea, transportul etc. al mărfii – potrivit condiţiei de livrare convenite
• în funcţie de condiţia de livrare, se solicită anumite documente de transport pe care trebuie să le prezinte exportatorul la bancă (cono­sament, scrisoare de trăsură, rutieră, feroviară etc.).

UTILIZAREA ACREDITIVULUI DOCUMENTAR

În ansamblul mecanismului  derulării AD  exportatorul este beneficiarul acreditivului:

- cel în favoarea căruia a fost deschis AD.

-  cel care, în măsura în care îndeplineşte toate condiţiile de termene şi documente stipulate în textul AD, încasează contravaloarea mărfurilor exportate, serviciilor prestate, respectiv utilizează AD.

2.7.1. Opţiunea exportatorului pentru plata prin AD

În decizia sa, exportatorul trebuie să aibă în vedere avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă această tehnică de plată pentru el.

Sintagma "utilizarea AD" semnifică ansamblul activităţilor întreprinse de bene­ficiarul AD, exportatorul pentru a încasa de la bancă contravaloarea mărfurilor expediate, contra documentelor stipulate în AD.

Instrucţiuni de completare a formularului DISPOZIŢIE DE PLATĂ VALUTARĂ EXTERNĂ/CERERE DE DESCHIDERE DE ACREDITIV

1. Formularul se completează de către persoanele juridice române, indiferent de forma de organizare şi titularul dreptului de proprietate, care dispun plăţi valutare către nerezidenţi.
2. Formularul se întocmeşte pentru:
3. Plăţi de orice natură către nerezidenţi, efectuate prin transferuri bancare în afara teritoriului României sau prin creditarea unui cont pe care o persoană juridică/fizică nerezidentă îl deţine la o bancă din România.
4. Ridicări de valută din conturi bancare în numerar sau sub formă de cecuri de orice natură (bancare, de călătorie), destinate cheltuielilor de călătorie sau pentru plăţi externe de altă natură în afara teritoriului României ori pentru plăţi pe teritoriul României în favoarea unui nerezident.
5. Circuitul formularului:
6. Formularul se completează de către ordonatorul plăţii în trei exemplare şi se depune la ghişeele băncii comerciale unde se dispune plata.
7. Banca comercială verifică DPVE şi în cazul acceptării efectuării plăţii completează rubricile din spaţiul rezervat acesteia .
8. După efectuarea plăţii, cele trei exemplare ale DPVE au următoarele destinaţii:

• Exemplarul 1 rămâne în posesia băncii comerciale;
• Exemplarul 2 semnat şi ştampilat în spaţiul rezervat în acest scop va fi transmis de banca comercială Băncii Naţionale a României în termen de 2 zile bancare lucrătoare de la debitarea contului ordonatorului plăţii;
• Exemplarul 3 se restituie ordonatorului.

 

1. în cazul plăţilor reprezentând utilizări parţiale ale acreditivelor banca comercială va transmite exemplarul 2 al DPVE Băncii Naţionale a României la prima utilizare cu indicarea la poziţia 40 a sumei utilizate. Pentru utilizările ulterioare, banca comercială va transmite Băncii Naţionale a României pentru fiecare plată o fotocopie a DPVE cu indicarea la poziţia
   40 a sumei respective utilizate.
2. în cazul majoiării valorii unui acreditiv, se completează integral un nou set de formulare DPVE, specificându-se la poziţia 37 referinţa acreditivului iniţial urmată de cuvântul "majorare".
3. Alte precizări privind completarea formularului.
4. Setul de trei formulare va fi completat de mână cu litere de tipar sau la maşina de scris, astfel încât informaţiile înscrise în DPVE să fie lizibile pe toate cele trei exemplare.
5. Răspunderea pentru exactitatea informaţiilor şi conformitatea acestora cu realitatea revine ordonatorului plăţii care, prin persoanele autorizate să-l reprezinte în raport cu terţii, va semna şi ştampila formularul DPVE în spaţiile rezervate în acest scop.
6. Ordonatorul plăţii va completa la poziţia 2 din formular codul său fiscal înregistrat la Ministerul Finanţelor, iar la codurile de la poziţia 33 va completa poziţia tarifară conform Tarifului Vamal de Import al României publicat de Ministerul Comerţului.
7. Codurile pentru poziţia 24 se vor completa de către băncile comerciale conform listei de tranzacţii transmisă de Banca Naţională a României.
8. Dacă spaţiile din formular nu sunt suficiente pentru descrierea completă a operaţiunii, se vor folosi pagini suplimentare, făcându-se referire expresă la numărul poziţiei din formular.

 

Avantajele utilizării AD pentru exportatori

 

Risc minim de neplată a mărfurilor livrate. Angajamentul de plată este al unei bănci (banca emitentă), independent de cumpărător a cărui situaţie financiară e mai puţin cunoscută sau care se poate deteriora în timp; Cumpărătorul nu poate revoca plata sub diferite pretexte. Angajamentul de plată asumat de bancă este un angajament ferm de plată şi este un contract independent de contractul comercial internaţional, chiar dacă în textul AD se face trimitere la acesta;Dacă cumpărătorul doreşte modificarea sumei de plată, invocând de ex.: calitatea mărfurilor primite, sau alte aspecte care nu se regăsesc în condiţiile din AD, el trebuie să abordeze această problemă pe cale comercială, în măsura în care exportatorul a îndeplinit condiţiile din AD, în caz de litigiu el are o poziţie favorizată. Derularea plăţii este promptă şi strict reglementată prin Publicaţia 500; Riscul de pierdere sau deteriorare a documentelor transmise pe canal bancar este minim; În măsura în care AD presupune utilizarea prin cambii trase la anumite termene, exportatorul poate utiliza cambiile acceptate de bănci ca o metodă de finanţare a exportului prin scontarea sau, după caz, forfetarea lor.

Dezavantajele utilizării AD de către exportator

• Poziţia competitivă a exportatorului este diminuată deoarece:
• comisioanele şi spezele bancare sunt mai mari şi cad în sarcina Acest dezavantaj poate fi aplatizat prin a suporta el o parte din comisioane, cele din ţara lui (fiecare în ţara lui);
• formalităţile de deschidere ale AD sunt mai complicate pentru ordonator;
• Sumele de încasat prin AD sunt supuse inerent riscului de curs valutar, care poate fi acoperit prin operaţiuni independente de mecanismul derulării AD,
  cum ar fi: operaţiuni la termen; hadging valutar; includerea în preţ a unei marje asigurătorii.

3. Opţiunea exportatorului pentru AD

Alegerea de către exportator a AD ca modalitate de plată implică luarea în considerare a cel puţin două aspecte:

1. creşterea rapidităţii şi siguranţei plăţii;
2. corelaţia acreditivului cu construcţia financiară a afacerii în ansamblul ei.
3. Privitor la aspectele referitoare la siguranţa plăţii exportatorul va opta pentru:

• AD irevocabil, întrucât orice modificare, anulare etc. a unui astfel de angajament nu poate fi efectuat de banca emitentă fără acordul său.
• AD irevocabil confirmat, în cazul în care are anumite îndoieli privind ţara importatorului, banca emitentă . Confirmarea dată de o terţă bancă este, de asemenea, un angajament ferm de plată (art. 9 b). Astfel, în cazul în care nu este plătit de banca emitentă, va fi plătit de banca confirmatoare.

Referitor la rapiditatea plăţii, va opta pentru:

• domicilierea AD la banca din ţara sa în cazul plăţii la vedere, plată diferată, plată prin acceptare.
• în caz de plată prin negociere, va solicita autorizarea prin AD a unei bănci din ţara sa (care să apară ca menţiune în AD) pentru negocierea documentelor.

Aceste opţiuni au ca efect:

• grăbirea încasării banilor cu timpul de curier pentru ca documentele să ajungă la o altă bancă în străinătate (în cazul domicilierii în străinătate);
• în caz de anumite nereguli la documente, acestea pot fi corectate rapid în timp util.

1. Referitor la construcţia financiară a afacerii şi AD, exportatorul trebuie să cunoască modalităţile prin care să fructifice una din caracteristicile fundamentale ale acreditivului: adaptabilitatea:

• prin includerea în AD a unor anumite clauze, acesta poate fi adaptat diferitelor situaţii;
• să gândească construcţia financiară a afacerii înainte de a negocia clauzele contractuale pentru a şti clar ce să solicite sau să ofere cumpărătorului. Acesta este cel ce va ordona deschiderea AD şi, ca atare, el va specifica clauzele dorite de exportator.

 AD şi clauzele contractului comercial internaţional

1. Informaţii precontractuale

Decizia exportatorului privind forma şi tipul de AD trebuie să se bazeze pe anumite informaţii obţinute înainte de începerea negocierilor sau încheierea con­tractului:

-  solvabilitatea/buna credinţă/seriozitatea importatorului: informaţii ce se pot obţine de la banca care îl deserveşte pe cumpărător; de la alţi parteneri sau alte bănci (de pe piaţa sa) care au avut afaceri cu firma respectivă;

• comportamentul băncii sau băncilor din ţara importatorului: faţă de importator în cazul în care băncile din ţara exportatorului au relaţii de corespondent cu bănci din ţara importatorului
• uzanţa şi reglementările în vigoare privitoare la plăţi, garanţii şi transferul valutar al fondurilor din ţara importatorului, adesea acestea au incidenţă directă asupra formei AD şi rapidităţii încasării sumei: de la banca din ţara sa sau de la instituţii/organisme cum sunt: Ministerul Comerţului, instituţii de cercetare privind pieţele externe, alţi agenţi economici care au mai derulat afaceri cu ţara respectivă
• poziţia băncii confirmatoare sau a băncii transferatoare dacă se doreşte AD confirmat sau AD transferabil, în prealabil este necesar să se discute cu banca  solicitată  dacă  aceasta este  pregătită  să îşi  adauge confirmarea sau, după caz, să găzduiască transferul, în principiu, aceste bănci au dreptul să refuze o astfel de cerere (confirmare art. 9 c, transferabil 48 c).

1. Clauzele contractuale privind plata prin AD de luat în considerare:

- să fie formulate într-o manieră fermă, clară, care să evite posibilitatea unei alte interpretări nedorite de exportator;

• să nu fie acceptate condiţii pe care exportatorul ulterior să nu le poată îndeplini;
• valabilitatea AD şi alte termene privind livrările să fie suficient de mari ca să-i permită exportatorului să expedieze marfa şi să întocmească setul de documente în mod corespunzător;

-  este de dorit să se opteze pentru documente semnate de exportator (factură, certificat calitate,  greutate) sau un terţ independent (cărăuş, institut  de  calitate  specializat,   asigurător  etc.)   şi  nu  se  vor  accepta documente semnate de importator. (De ex. "plata contra certificat de recepţie semnat de exportator şi importator", importatorul oricând poate refuza întemeiat sau nu o astfel de semnătură), iar exportatorul neputând obţine documentul nu va putea încasa banii de la bancă, deşi toate celelalte documente cerute prin AD le are în bună ordine;

-  se va negocia modul de distribuţie a plăţii comisioanelor şi taxelor banca

-  negocierea şi încheierea contractului trebuie să fie în concordanţă cui cerinţele importatorului. Respectarea acestei reguli de aur este esenţială în plata prin AD, deoarece AD este un contract independent de contrac­tul comercial internaţional. Deci, dacă importatorul este nemulţumit de rezultatul negocierilor va ordona deschiderea unui AD care să facă dificilă sau   chiar  imposibilă  îndeplinirea   cerinţelor  cuprinse  din   el   şi,   deci,
imposibilitatea utilizării lui de către exportator. Litigiul rezultat dintr-o astfel de situaţie nu poate fi rezolvat decât pe cale comercială. Băncile nu acţionează decât în conformitate cu instrucţiunile primite de la ordonator şi angajamentul de plată luat.

 Prezentarea documentelor la bancă

Condiţia esenţială, ca exportatorul să beneficieze de avantajele plăţii prin este să respecte cu stricteţe condiţiile de termene şi documente din AD.

1. Este util ca, înainte de prezentarea documentelor la bancă, exportator singur să fie atent ca:

• să prezinte toate documentele cerute prin AD în numărul de originale copii precizat;
• fiecare document în parte să fie complet, respectiv să conţină elementele specifice lui; menţiunile adiţionale cerute prin AD să fie semnate de persoana autorizată sau cerută prin AD ;
• toate documentele să fie "curate", să nu poarte menţiuni cu privire la starea defectuoasă a mărfurilor şi/sau, ambalajelor şi să nu aibă ştersături, rectificări vizibile;
• orice modificare, rectificare trebuie din nou ştampilată şi semnată de emitent;
• conţinutul unui document să nu contrazică conţinutul altui document (în documentul de transport, de ex., este precizat "marfa ambalată în saci de iută", iar în lista de colete marfa ambalată în saci de hârtie");
• toate documentele să fie conforme cu condiţiile din AD (art. 14 a, b, c,).

1. Prezentarea documentelor la bancă trebuie să se facă:

• în interiorul valabilităţii AD;
• în intervalul de zile menţionat în AD de la data expedierii mărfii, iar dacă nu este precizat, în maximum 21 de zile de la expediere, fără a depăşi însă valabilitatea AD;
• la ghişeele băncii sale în calitate de bancă:

 

• notificatoare, în cazul în care domicilierea AD este în străinătate;
• plătitoare/acceptante/negociatoare, dacă AD este domiciliat la ea;
• dacă AD este domiciliat în străinătate, se va lua în calcul timpul de transmitere a documentelor de la banca notificatoare la banca plătitoare. Valabilitatea expiră la ghişeele băncii plătitoare/acceptante/negociatoare.

1. Preluarea documentelor de bancă. Comportamentul băncii la primirea documentelor de la exportator este diferit, în funcţie de rolul ei în mecanismul plăţii, respectiv cum a fost emis AD şi ce instrucţiuni au fost date în acest sens.
   Astfel, dacă este:

• bancă notificatoare, preia documentele, efectuează un control sumar privind autenticitatea etc. şi le remite la încasare la banca desemnată cu plata (AD domiciliat în străinătate), încasarea AD se face după ce docu­mentele ajung la banca plătitoare, aceasta le-a găsit în bună ordine şi în urma acestei constatări remite bani băncii notificatoare;
• bancă plătitoare/acceptantă/negociatoare/confirmatoare preia docu­mentele pentru a le face plata.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie:

• Negruş Mariana – „Plăţi şi garanţii internaţionale”
• Negruş Mariana – „Finanţarea schimburilor internaţionale”
• Gaftoniuc Simona – „Finante internaţionale”
• Voinea Gheorghe – „Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare internaţionale”