Prima criză economică mondială
Criza economică a inceput in anul 1929 in SUA şi apoi s-a extins in intreaga lume.
Extraordinara prosperitate din anii 1920 a fost favorizată de mai mulţi factori:
-organizarea ştiinţifică a muncii;
-concentrarea şi raţionalizarea intreprinderilor;
-publicitatea si creditul.
Cauza profundă a crizei a fost producţia anarhică ce ţinea seama de absorbţia pieţei.
Marea majoritate a intreprinderilor au făcut imprumuturi masive pe termen scurt având incredere in prosperitatea şi in posibilitatea rambursării lor.
Pe 24 octombrie 1929 a avut loc crahul de pe Wall Street. La bursa din New York numeroşi acţionari ne mai având incredere in intreprinderi au incercat să-şi vândă acţiunile, iar preţul acestora scade brusc. Criza bursieră provocând o criză financiară, depunătorii s-au grăbit să-şi retragă banii, iar foarte multe bănci au dat faliment. Astfel, in această perioadă, 5096 de bănci americane şi-au suspendat plăţile intre anii 1929 si 1932.
Forme de manifestare ale crizei:
Criza a fost insotită de scăderea producţiei industriale, iar uzinele au fost inchise, crescând foarte mult numărul şomerilor . Acest fenomen a fost numit « MAREA DEPRESIUNE ».
Cele mai afectate ţări au fost Germania şi Austria, unde in 1932 erau aproxmativ 6 milioane de şomeri, adică o treime din forţa de muncă. Nici Anglia nu a fost ocolită de această criză. Aici, fiecare al patrulea muncitor era şomer ,iar producţia industrială a ajuns la nivelul anului 1900.
Principala grijă a guvernelor europene in perioada crizei a fost aceea de a practica o politică de deflaţie pentru a salva moneda naţională.
In Franţa criza s-a declanşat ceva mai târziu, dar pe o perioadă mai lungă de timp, aproape 6 ani. In acest timp produţia a scazut cu aproape 30%, iar in 1935 numărul şomerilor a depăşit 4,2 milioane.
In Cehoslovacia producţia industrială a scazut cu 40%, iar in România exporturile de grâu şi ţiţei au scăzut cu 57,6%.
Singura ţara care nu a fost afectată de depresiunea economică a fost URSS care, izolându-se de restul lumii, nu face parte din sistemul economic capitalist şi aplică planificarea economică.
In ţarile nordice, Danemarca, Norvegia,Suedia şi Finlanda, criza a avut influenţe minime. Deşi multe firme au dat faliment, şi numărul şomerilor a crescut, guvernele din aceste ţări au aplicat ample programe economice pertru prevenirea declinului economic.
Toate aceste state nordice au instituit sisteme de asigurări menite să rezolve o parte din problemele şomerilor. Suedia a mers chiar mai departe elaborând proiecte guvernamentale prin care oferea slujbe muncitorilor disponibilizaţi.
In această perioadă s-au pus bazele MODELULUI SUEDEZ, un model economic şi politic, dar mai ales un model social. Suedezii au devenit un fel de americani ai Europei şi, in multe privinţe, Suedia a construit modelul unei organizări sociale mult mai atrăgătoare decât a Statelor Unite, deoarece inegalitatea socială a fost mai puţin profundă.
Statele europene care nu au putut contracara efectele crizei au fost nevoite să se confrunte cu fenomenul fascist.
Primele măsuri contra crizei.
In general, guvernele au luptat contra crizei pe trei direcţii:
a)reintroducerea protecţionismului;
b)distrugerea stocurilor;
c)reducerea deficienţelor bugetare şi a importurilor, insoţită de o permanentă politică de devalorizare monetară.
In acelaşi timp, consumul populaţiei a scăzut drastic.
Criza economică dintre anii 1929-1933 a afectat şi România. Scaderea preţurilor mondiale la produsele agricole in 1929 a adus la prăbuşirea agriculturi românesti, a cărei producţie era incapabilă să concureze cu produsele similare din alte ţări precum SUA şi Canada, unde preţurile de cost erau reduse datorită folosirii pe scară largă a maşinilor agricole şi a cuceririlor ştiinţei agricole.
Apogeul crizei a fost atins in anul 1932, când in România erau inregistraţi 300.000de şomeri.
Având deja in momentul crizei o datorie externă foarte mare, România a fost nevoită să contracteze alte 4 mari imprumuturi.
Acest fapt a presupus un control străin asupra finanţelor ţării, confirmat in ianuarie 1933 prin “Planul de la Geneva”care stabilea că experţi străini urmau să asiste Banca Natională a României şi să reglementeze problema datoriilor sale externe.
Referat:
Prima criză
Economică
Mondială
Elev: Căpriţă Ana-Maria
Coordonator: prof. Imbrea Laura
Cuprins
- Inceputul crizei economice;
- Formele de manifestare ale crizei ;
- Primele măsuri contra crizei;
- România in perioada 1929-1933;