Una din dimensiunile administraţiei publice este politica externă, iar unul dintre ministere se ocupă de acest domeniu, ceea ce înseamnă că reglementarea unor atribuţii şi pentru şeful statului în această materie are şi semnificaţia implicării sale în procesul decizional administrativ. Politica externă, însă, ne apare ca exteriorizare a poziţiei statului faţă de alte state, faţă de organisme internaţionale, de unde necesitatea implicării, în procesul decizional politic, nu numai a autorităţilor administrative şi executive, dar şi a Parlamentului, astfel încât prin voinţa comună a acestor autorităţi nu numai să se menţină echilibrul şi controlul reciproc în interior, dar să se asigure credibilitatea Republicii Moldova, ca stat, în exterior. Nu se poate vorbi, logic, despre existenţa unei voinţe de stat, a unei voinţe politice a unui stat, în afara voinţei autorităţilor de stat, în primul rând, a autorităţilor publice centrale ale statului: Parlament, Preşedintele Republicii, Guvern.
Tocmai de aceea, politica externă nu poate fi o zonă de preocupări exclusive ale ministerului de resort sau ale şefului de stat; ea este, în anumite coordonate, şi o problemă a Parlamentului, ca organ prin care poporul îşi exercită suveranitatea naţională, precum şi prin faptul că acesta este unica autoritate legiuitoare, cel puţin în sistemul nostru constituţional. De altfel, contactele cu străinătatea ale acestor autorităţi se realizează prin cooperare cu Ministerul Afacerilor Externe.
Astfel, pentru realizarea politicii externe Preşedintele poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate internaţionale şi le prezintă Parlamentului spre promulgare.
O altă categorie de atribuţii ale Preşedintelui în domeniul politicii externe priveşte asigurarea legăturilor diplomatice ale Moldovei cu alte state prin:
- acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Republicii Moldova;
- aprobarea înfiinţării, desfiinţării sau a schimbării rangului misiunilor diplomatice;
- c) acreditarea reprezentanţilor diplomatici ai altor state.
Primele două categorii de atribuţii, conform art. 86 din
Constituţie, sunt condiţionate de propunerea Guvernului, ceea ce scoate, de asemenea, în evidenţă caracterul temperat al sistemului nostru de guvernare. Decretele Preşedintelui emise în realizarea acestor atribuţii, potrivit art. 94 din Constituţie, se contrasemnează de către Primul-ministru. Ca atare, cei doi şefi ai executivului trebuie să negocieze, trebuie să se înţeleagă asupra persoanelor şi, respectiv, asupra rangurilor misiunilor noastre diplomatice.
în raport cu statele străine, o atribuţie distinctă, de acreditare a reprezentanţilor diplomatici, îi revine şefului statului, ca autoritate ce reprezintă statul, ceea ce este firesc şi logic. Astfel, acreditarea reprezentanţilor străini n-o poate face decât şeful statului însuşi, deci se face necesară respectarea unui protocol special, care include primirea persoanei respective şi înmânarea scrisorilor de acreditare. De reţinut, însă, că fiecare ambasador sau însărcinat cu afaceri reprezintă, în Republica Moldova, pe şefii statelor care i-au acreditat.