După natura rolurilor şi funcţiilor pe care le-a îndeplinit statul în diverse condiţii istorice, putem delimita următoarele categorii:
- stat protector – apărător al cadrului legal;
- stat productiv – implicat în viaţa economică pentru a corecta neajunsurile mecanismelor economiei de piaţă;
- stat birocratic (exploatator) – implicat direct în dirijarea economiei naţionale, căpătând autonomie în această direcţie, prin realizarea de obiective economice proprii pentru beneficiul birocratic.
Funcţiile statului în economia contemporană reies din necesitatea aplănării eşecurilor pieţii şi consecinţelor negative ale economiei liberale:
- elaborarea mediului instituţional inclusiv legislativ de funcţionare a economiei naţionale.
- necesitatea reglării echilibrului macroeconomic.
- realizarea politicii fiscale şi redistribuirea veniturilor.
- asigurarea protecţiei sociale a unor pături specifice de societate (pensionarii, copiii etc.).
- crearea şi furnizarea de bunuri publice (căi de comunicaţie, asigurări medicale etc.).
- protecţia concurenţei.
- realizarea funcţionării apărării ordinei publice.
- susţinerea dezvoltării ştiinţei şi al PTŞ.
- dezvoltarea REI şi susţinerea imaginii ţării în exterior.
- reglarea externalităţilor.
Funcţiile proprii tuturor ţărilor cu economie mixtă:
- Elaborarea cadrului legislativ. Prima funcţie a statului contemporan este elaborarea „regulilor de joc” pentru agenţii economici. Prin lege staul stabileşte ce fel de activitate este legală şi care este interzisă. Cadrul legislativ apără atât pe producător, cât şi pe consumator, stabilind măsura pedepsii în cazul în care este încălcată legislaţia în vigoare.
- Apărarea concurenţei. Această funcţie este de o actualitate deosebită pentru ţările foste socialiste, unde viaţă economică era monopolizată de către stat.
- Redistribuirea veniturilor. În urma funcţionării economiei de piaţă are loc o diferenţiere de avere însemnată, o împărţire a societăţii în bogaţi şi săraci, în general, economia de piaţă îl favorizează mai abil pe întreprinzător, astfel cu timpul în orice ţară se conturează o pătură numeroasă a populaţiei care îndeplineşte un „rol” util pentru întreaga societate, dar care, neavând nici un capital însemnat, are venit mic. La această categorie se referă şomerii, pensionarii, persoanele cu handicap, în acest fel, chiar şi-n cele mai bogate ţări piaţa dă naştere sărăciei. Problema inegalităţii de avere o majoră problemă economică, fiindcă o anumită achitate în distribuirea veniturilor se află la temelia stabilităţii sociale şi politice a unei ţări. Întrucât piaţa nu e capabilă să asigure o împărţire echitabilă a veniturilor, acesta devine în mod firesc una dintre funcţiile cele mai importante ale statului, care prin instrumentele sale redistribuie o parte a produsului intern brut în favoarea segmentelor mai sărace a populaţiei. Aceasta se face prin căi cum ar fi: subvenţionarea învăţământului, a asistenţei medicale şi a transportului public; subvenţionarea preţurilor la produsele de primă necesitate: pâinea, laptele, carnea, energia electrică, gazul etc.; asigurarea plăţii pensiilor şi a indemnizaţiilor pentru şomaj; stabilirea nivelului minimal al salariului, duratei zilei de muncă, condiţiilor de licenţiere.
- O altă funcţie importantă a statului constă în asigurarea echilibrului economic general şi a diferitelor echilibre parţiale, asigurarea creşterii economice, a stabilirii preţurilor comercial favorabile.
- O funcţie specifică este implicarea statului în rezolvarea dezechilibrelor economice care se impune prin considerentele: economia ilegală; problema sărăciei; programe de înlăturare a cauzelor sărăciei; programe de înlăturare a sărăciei prin redistribuirea venitului; problema şomajului în RM cu rata şomajului şi căile de combatere a şomajului.