In asigurarile administrate in repartitie, asiguratorul repartizeaza intre sinistrati, in cursul unei perioade date, masa cotizatiilor platite prin mutualitatea asiguratilor.
Gestiunea acestei mutualitati se face anual de catre asigurator.
Sunt administrate in repartitie ramurile: incendiul, accidentele, asigurarea de boala, riscurile diverse.
Acestea sunt ramuri unde frecventa si costul sinistrelor sunt relativ constante si rezonabil previzibile datorita statisticilor.
Alte categorii de asigurari nu pot fi administrate in interiorul unei mutualitati anuale.
Ele sunt subscrise pe termen lung, pot sa contina mai degraba aspecte de economisire decat de protectie (de risc) si elementul de risc insusi nu este constant pe toata durata contractului.
Probabilitatea unui deces creste odata cu varsta persoanei asigurate, pe masura ce probabilitatea de supravietuire scade.
Aceste caracteristici impun asiguratorilor, in cazul acestor riscuri, doua consecinte in modul lor de gestiune:
- promisiunea cotei intregi sau partiale a primei de asigurare pentru a face fata angajamentelor lor viitoare calculata potrivit metodelor statistico-matematice actuariale;
- luarea in calcul a acestor interese, de ordin general, a plasamentelor reprezentative de provizioane pe termen lung.
Distinctia intre asigurarile administrate in capitalizare si asigurarile administrate in repartitie are o importanta esentiala in majoritatea legislatiilor de asigurare, deoarece acestea interzic foarte general chiar unei companii de asigurari sa adopte doua moduri de gestiune.
De aici separarea foarte clara care se regaseste in multe tari intre societatile care practica asigurari de viata (denumite spre exemplu, in S.U.A. asigurari pe termen lung) administrate in capitalizare si societatile care practica asigurari de bunuri (I.A.R.D. in Franta, Property and Casualty in S.U.A.) administrate in repartitie.
Aceasta distinctie nu poate fi totusi absoluta.
Pe de alta parte, anumite ramuri ale asigurarilor de bunuri impun din punct de vedere tehnic un mod de calcul al provizioanelor tehnice care raman in cont o perioada mai lunga de timp (mai mare de un an).
Este cazul, tuturor ramurilor unde sinistralitatea nu poate fi masurata in cursul unui singur an si care fluctueaza mult de la un exercitiu financiar la altul desi puterile publice ale pietelor celor mai evoluate au autorizat pe asiguratori sa constituie pentru aceste ramuri, si in conditii de reduceri fiscale, provizioane de egalizare.
Se au in vedere, spre exemplu ramurile: grele, catastrofe naturale, spatiale, centrale nucleare etc.