Pentru ca functiile si facilitatile monedei sa fie exercitate cu succes este necesar ca aceasta sa existe intr-un anumit volum si intr-o structura anume. Problemele referitoare la raportul de marime dintre activitatile economico-sociale si cantitatea de moneda in societate sunt abordate si analizate, mai intii, cu conceptele de masa monetara si de viteza de rotatie a monedei.
Privita ca stoc, masa monetara consta din totalitatea instrumentelor banesti de care dispun agentii economici nonfinanciari dintr-o economie nationala la un moment dat, destinate achizitionarii de bunuri materiale si sevicii, achitarii datoriilor, constituirii economiilor in vederea investitiilor si a altor plasamente.
Ca flux, aceasta reprezinta masa medie de bani care functioneaza intr-o anumita perioada de timp (trimestru, an).
Marimea fluxurilor monetare dintr-o tara, intr-un an economic, reprezinta produsul dintre marimea medie a stocului de bani, in locul si timpul aratate, si viteza de rotatie a banilor (numarul rotatiilor efectuate).
Masa monetara existenta la un moment dat la agentii economici (ca stoc), ca si cea folosita intr-un orizont de timp (ca flux) se masoara prin lichiditatea monetara; aceasta se exprima in marimi absolute si in marimi relative.
Rata lichiditatii, de pilda consta in raportul intre nivelul mediu anual al masei monetare si nivelul tranzactiilor economice mijlocite de moneda.
Intensitatea utilizarii monedei este masurata prin viteza de circulatie a monedei. Aceasta se exprima printr-un raport care evidentiaza rapiditatea sau incetineala tranzactiilor, ca si viteza cu care circula veniturile. Acest raport este inversul ratei lichiditatii.
Accelerarea vitezei de rotatie a monedei semnifica reducerea lichiditatii monetare, incetinirea acesteia fiind simptomul formarii de stocuri monetare inactive.
De-a lungul timpului s-au conturat doua componente ale masei monetare, care deosebesc calitativ intre ele:
- disponibilitati banesti propriu-zise (bani cash, bani lichizi), instrumente care se caracterizeaza prin lichiditatea perfecta;
- disponibilitati semimonetare (“aproape bani”), acele instrumente monetare care pot fi transformate in bani lichizi sau pot indeplini functiile acestora. Efectuarea operatiunilor de transformare presupune consum de timp, uneori, si asteptare. De regula, acestea nu sint insotite de pericolul diminuarii activului respectiv.