Pin It

În condiţiile extinderii marketingului în domeniile noneconomice, după 1970 se dezvoltă şi conceptul de marketing societal. El reflectă apariţia unei noi exigenţe în concepţia şi acţiunea de marketing: luarea în considerare a intereselor de ordin general ale societăţii.

Conceptul de marketing societal presupune ca organizaţiile, indiferent de natura lor, să acţioneze luând în considerare, simultan, trei deziderate:

  • satisfacerea propriilor interese, prin atingerea propriilor obiective pe termen lung;
  • satisfacerea cerinţelor consumatorilor şi partenerilor lor;
  • satisfacerea intereselor societăţii, contribuind astfel la prosperitatea generală pe termen lung.

        

Conceptul de marketing societal susţine că menirea unei organizaţii este să determine nevoile, cerinţele şi interesele pieţelor-ţintă şi să ofere satisfacţia aşteptată într-un mod mai eficient decât concurenţii săi, în aşa fel încât să menţină sau să sporească bunăstarea consumatorilor şi a societăţii.

         În aceste condiţii, apare şi se dezvoltă o dimensiune socială a activităţii de afaceri a agenţilor economici, denumită societală, cu scopul de a nu produce o confuzie cu noţiunea de marketing social. Ea reflectă responsabilitatea pe care şi-o asumă firmele în raport cu nevoile generale ale societăţii, cu interesele sale pe termen lung. Se vorbeşte astfel, în prezent, de "marketingul civilizaţiei", menit să asigure bunăstarea indivizilor, dar şi a grupurilor sociale şi a societăţii, pe baza afirmării unor comportamente în strânsă legătură cu un set de norme - stabilit de puterea legislativă şi executivă - corespunzător nivelelor locale, regionale, naţionale, continentale sau mondiale.

         În prezent, viziunea de marketing dobândeşte noi valenţe în măsura în care marketingul este conceput ca un sistem  ce presupune un ansamblu de comunicaţii multilaterale  care funcţionează ca un model cibernetic. În acest sens, profesorul Claude Matricon consideră că acest sistem înglobează marketingul civilizaţiei - ca expresie a aşteptărilor şi dorinţelor cetăţenilor şi a factorilor de putere şi marketingul strategiilor, ca expresie a aşteptărilor şi dorinţelor, pe de o parte ale consumatorilor, şi, pe de altă parte, ale întreprinderilor şi ale mediului lor exterior.

Din punct de vedere al evoluţiei relaţiei întreprindere-mediul ei exterior şi în primul rând, dintre întreprindere şi piaţă, se consideră că au existat trei perioade:

 

  1. a) o primă perioadă, denumită perioada producătorilor, care a presupus un sistem de relaţii de tipul:

               producţie Þ vânzări Þ consumatori = piaţă

 

  1. b) o a doua perioadă, este considerată ca fiind marketingul bazat pe cunoaşterea consumatorului, care a generat relaţii de tipul:

                consumatori Þ producţie Þ vânzări = piaţă

 

  1. c) o a treia perioadă, cea care începe să se contureze în zilele noastre, numită marketingul strategiilor, care implică raporturi complexe de genul:

 

 aşteptările               aşteptările              aşteptările

consumatorilor  Þ   întreprinderilor  Þ  mediului, economiei  =   pieţe si societati