Specializarea marketingului s-a realizat având în vedere şi alte direcţii cum ar fi, spre exemplu, aria sa de localizare şi nivelul la care se manifestă. Din acest punct de vedere putem distinge: macromarketingul; marketingul interior; micromarketingul; marketingul intern; marketingul internaţional.
Macromarketingul sau megamarketingul exprimă tendinţa de extindere şi localizare a marketingului la nivelul societăţii, însemnând astfel luarea în considerare a componentelor macromediului precum: mediul demografic, economic, tehnologic, natural, politico-legal şi cultural. Piaţa nu mai este privită în acest caz ca o entitate autonomă, ci ca o componentă a unui sistem global care presupune raporturi de interacţiune.
Marketingul interior reprezintă o tendinţă de specializare de dată recentă. El exprimă localizarea marketingului la nivelul şi în interiorul întreprinderii. Marketingul interior presupune, pe de o parte, luarea în considerare a raporturilor dintre întreprindere, ca entitate distinctă, şi resursele sale umane, iar, pe de altă parte, a raporturilor dintre subunităţile sale.
Având în vedere firmele prestatoare de servicii, susţinând ideile lui Cristian Grönroos privind existenţa unui marketing interior şi a unui marketing exterior, Philip Kotler consideră că marketingul interior se referă la activitatea firmei de pregătire şi motivare a propriilor angajaţi, cu scopul de a presta consumatorilor servicii de calitate.
Marketingul exterior, în cazul firmelor de servicii, spre exemplu, are în vedere activităţile de marketing obişnuite ale firmei precum cele de pregătire, de fixare a tarifelor, de distribuire şi de promovare a serviciului către consumatori. Se poate spune că marketingul interior reprezintă o condiţie de afirmare a marketingului în exteriorul organizaţiei.
Marketingul personal, sau micromarketingul, ca o altă formă specifică de localizare a marketingului, se poate defini luând în considerare consumatorul nu în calitatea lui de simplă componentă a pieţei, ci în calitatea lui de persoană, de fiinţă individuală cu o personalitate distinctă. Este vorba deci de o trecere de la abordarea de mass-marketing a pieţei, la cealaltă extremă, la abordarea individualizată de marketing.
Marketigul intern are în vedere fluxul de bunuri şi servicii în interiorul graniţelor naţionale, pe când marketingul internaţional are în vedere fluxul de bunuri şi servicii către pieţele externe.
Marketingul internaţional se referă la ansamblul acţiunilor unei organizaţii destinate să satisfacă nevoile distincte ale unei pieţe sau unui segment de piaţă aşa cum se manifestă ele în cadrul unui macromediu exterior dat. Specificitatea marketingului internaţional rezultă din marea variabilitate a condiţiilor de piaţă, din evoluţia raporturilor dintre factorii de putere politică, inclusiv riscul politic etc. Acestea se referă la diferenţele existente între pieţele externe, politicile şi practicile naţionale, situaţia, practicile şi reglementările din propria ţară etc.
Marketingul multinaţional este rezultatul unui proces de integrare accentuată a marketingului autohton cu cel internaţional având ca obiectiv acţiuni de marketing orientate simultan către mai multe zone ale globului care devin astfel pieţe regionale –ţintă pe care se pătrunde şi se acţionează.
Marketingul global este astăzi nivelul cel mai înalt la care se acţionează pe plan internaţional, deoarece, ca o consecinţă a globalizării afacerilor la nivel mondial, pieţele naţionale pe care acţionează marile companii transnaţionale sunt conectate între ele fiind astfel înlănţuite deasupra graniţelor naţionale.
In aceste condiţii a apărut marketingul combatant sau marketingul războinic, care aplică la mediul concurenţial teoriile strategiei militare. Din optica abordării prin analogie cu ştiinţa militară, marketingul apare ca fiind ştiinţa luptei pentru reuşita în afaceri.
Caracteristicile principale ale marketingului războinic sunt:
- poziţionarea ofertei proprii, în sensul diferenţierii clare faţă de oferta concurenţilor;
- conceperea unor strategii concurenţiale inspirate din strategiile militare;
- crearea unui sistem de supraveghere sau a unei "reţele de vigilenţă" care are în vedere toate tipurile de informaţii despre concurenţi, despre mediul concurenţial şi, în general, despre mediul exterior.