OPORTUNUTĂŢI ŞI OBSTACOLE PENTRU TRECEREA
LA STANDARDIZAREA VOLUNTARĂ
Începînd cu 1 ianuarie 2007 aplicarea standardelor naţionale devine voluntară. Aplicarea standardului naţional, în totalitate sau în parte, poate deveni obligatorie numai prin adoptarea unei reglementări tehnice în care se face referinţă la acest standard, în cazul în care considerentele de ordin public şi de protecţie a intereselor consumatorilor fac necesară o astfel de măsură.
Putem constata că în ţările avansate din punct de vedere industrial standardele voluntare nu au împiedicat în nici un fel progresul tehnic şi tehnologic, atunci cînd în ţările cu economie planificată standardele obligatorii nu au condus automat la ridicarea calităţii şi competitivităţii produselor. De aici rezultă că nu forţarea agenţilor economici pe diverse căi, inclusiv prin standarde, conduce la stoparea producţiei de calitate joasă, ci numai accesul liber pe piaţa concurenţială este în măsură să evidenţieze nivelurile calitative diferite.
Calitatea de membru la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi integrarea în Uniunea Europeană (UE) a determinat priorităţile dezvoltării sistemelor naţionale de standardizare şi evaluare a conformităţii, deoarece caracterul voluntar al standardelor este un principiu adoptat de aceste două organizaţii.
Ideologia standardizării voluntare în UE este realizată prin directivele europene de Noua Abordare care stabilesc pentru produse cerinţele esenţiale la general şi care pot fi realizate în practică prin respectarea unuia sau mai multor standarde elaborate în vederea acoperirii cerinţelor esenţiale stabilite prin directivele respective. Aceste standarde europene sunt numite standarde armonizate. Aplicarea lor de către producător este voluntară, dar conferă produsului prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale din directivă.
Aşa dar prezumţia de conformitate a unui produs cu cerinţele esenţiale pe care o conferă implementarea standardelor constituie unul din motivele pentru care este necesar să utilizăm standardele voluntare.
Pentru a legaliza termenul “prezumpţia de conformitate” în proiectul Legii Republicii Moldova privind modificarea şi completarea Legii nr.590-XIII din 22.09.1995 cu privire la standardizare, elaborat de Serviciul Standardizare şi Metrologie al Republicii Moldova (SSM RM), a fost inclusă următoarea definiţie: “prezumpţia de conformitate – presupunere, în vigoare pînă cînd nu a fost demonstrat contrariul, a faptului că un produs corespunde cerinţelor specificate în reglementarea tehnică aplicabilă”.
Avînd în vedere că reglementările tehnice naţionale se elaborează nu numai pentru transpunerea în legislaţia naţională a directivelor europene, dar în primul rînd pentru onorarea obligaţiunilor faţă de OMC în ceea ce priveşte înlăturarea barierelor tehnice în calea comerţului şi trecerea la aplicarea voluntară a standardelor, precum şi pentru a evita utilizarea neadecvată a termenului „standarde armonizate”, Organismul Naţional de Standardizare a considerat oportună utilizarea noţiunii de „standarde conexe”, şi anume: „standarde conexe - standardele naţionale care realizează cerinţele esenţiale a reglementării tehnice şi acordă prezumpţia de conformitate cu cerinţele esenţiale stabilite în reglementarea tehnică respectivă”. Aplicarea standardelor conexe de către producător este voluntară.
Este foarte importantă corelarea cerinţelor stabilite prin reglementări tehnice cu standardele conexe, deoarece standardele vor influenţa produsele care vor fi plasate pe piaţă prin mecanismul de evaluare a conformităţii. Reieşind din cele expuse mai sus este evident că standardele conexe şi reglementările tehnice constituie un “duet tehnic”, care permite standardelor voluntare acordarea prezumpţiei de conformitate cu reglementările tehnice .
Noţiunea de aplicare voluntară presupune asumarea pe proprie răspundere a aplicării standardelor, fapt care ridică pe un plan superior responsabilitatea producătorului şi determină voinţa lui de a atinge un nivel al siguranţei şi calităţii mult superior celui obligatoriu. O asemenea voinţă, care odată asumată se transformă în angajament , este esenţială pentru a face faţă concurenţei de pe piaţă, unde , ca în orice competiţie , cel mai bun cîştigă.
Declarînd conformitatea produsului cu prevederile din standardele relevante, producătorul practic face cunoscut că este pregătit şi este capabil să respecte standardul sau standardele după care se execută produsul respectiv, faţă de situaţia anterioară cînd exista doar sîrguinţa de a ajunge la nivelul calitativ înscris în standarde obligatorii. Această declaraţie are implicaţii deosebite în relaţia producător-beneficiar sau consumator şi relaţia dintre producători, care permanent se monitorizează între ei în calitate de concurenţi pentru depistarea practicilor neconforme cu Codul de bună practică al OMC. În Republica Moldova Codul de bună practică pentru elaborarea adoptarea şi aplicarea standardelor a fost acceptat şi implementat prin Hotărîrea Organismului Naţional de Standardizare nr.1101-ST din 24.04.2002. Avînd în vedere operarea modificărilor în legea nr.590-XIII din 22.09.1995 cu privire la standardizare, a fost considerată oportună completarea legii menţionate cu o prevedere specială care stipulează aplicarea Codului de bună practică în standardizarea naţională.
Aplicarea voluntară a standardelor permite furnizorilor de produse şi servicii de pe o anumită piaţă , de exemplu piaţa Comuniăţii Statelor Independente, şă - şi adapteze producţia la standardele relevante de pe alte pieţe pe care doresc să pătrundă, spre exemplu pe piaţa europeană, americană sau asiatică, care sunt guvernate de alte standarde ale unor organisme de standardizare regionale sau naţionale. Voluntariatul presupune asumarea voluntară a utilizării standardului, fapt care atrage şi responsabilitatea pentru consecinţele acestei utilizări.
Este necesar de menţionat că trecerea la standardizarea voluntară necesită stabilirea unor proceduri clare şi univoce privind determinarea caracterului de obligativitate a standardelor naţionale voluntare şi aplicarea voluntară a standardelor naţionale conexe. În prezent unica variantă de determinare a caracterului de obligativitate a standardelor este Hotărîrea Organismului Naţional de Standardizare referitor la adoptarea standardului şi aplicarea lui începînd cu o dată determinată. Începînd cu 01 ianuarie 2007 în hotărîrile menţionate privind adoptarea standardelor nu va fi indicată data aplicării a standardului adoptat
Procesul de conversiune a standardelor obligatorii în standarde voluntare presupune crearea şi dezvoltarea legislaţiei tehnice prin elaborarea reglementărilor tehnice. Luînd în considerare că în Republica Moldova practic nu este dezvoltată legislaţia tehnică şi pentru a nu fi creat un gol normativ, standardele trebuie să devină voluntare pe măsura elaborării şi intrării în vigoare a reglementărilor tehnice pertinente. Aşa dar, etapele premergătoare trecerii la standardizarea voluntară sunt următoarele:
- extinderea reglementării legislative a securităţii şi calităţii produselor;
- utilizarea cât mai largă în contractele încheiate de agenţii economici a referinţelor la standarde, precum şi utilizarea standardelor în calitate de documente de arbitraj în cazurile când apar diferite litigii.
Autorităţile, abilitate cu dreptul de a stabili cerinţele esenţiale pentru produse şi servicii pe domenii de activitate, sunt responsabile să elaboreze, să aprobe şi să facă publice reglementările tehnice în limitele competenţei sale. Aceste reglementări tehnice trebuie să cuprindă prevederi obligatorii pentru protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice, a mediului înconjurător, regnului animal şi vegetal, bunurilor materiale şi a intereselor consumatorilor în scopul evitării practicilor înşelătoare şi cerinţe minime de calitate , necesare pentru identificarea produsului. În acelaşi timp prevederile reglementărilor tehnice nu stabilesc condiţii privind modul de executare sau principii de funcţionare, ceea ce permite producătorului asumarea voluntară a alegerii şi utilizării soluţiilor tehnico-economice optimale pentru fabricarea produselor calitative şi competitive.
Prin Hotărîrea Guvernului nr.702 din 04.06.2002 “Privind trecerea la standardizarea voluntară” a fost aprobată lista autorităţilor de reglementare şi a fost instituită Comisia interdepartamentală de supraveghere a procesului de conversiune a standardelor obligatorii în reglementări tehnice şi standarde voluntare .
Prin Hotărîrea Guvernului nr.873 din 30.07.2004 privind aprobarea Programului Naţional de elaborare a reglementărilor tehnice au fost stabilite primele 105 reglementări tehnice care necesită a fi elaborate pînă la 01.01.2007.
Formarea şi dezvoltarea cadrului legislativ tehnic în Republica Moldova este direcţionată spre :
- elaborarea unei legislaţii “orizontale” care va reglementa securitatea produselor şi serviciilor plasate pe piaţă, deoarece statul trebuie să controleze securitatea bunurilor chiar şi în cazul dacă condiţiile de securitate nu sunt relatate în măsura deplină prin legislaţia “verticală” respectivă, prin urmare existenţa legislaţiei orizontale este o condiţie obligatorie pentru trecerea la standardizarea voluntară;
-elaborarea reglementărilor tehnice „verticale”, care va reglementa cerinţe pentru grupe omogene de produse. Standardele conexe voluntare vor conferi produselor prezumpţia de conformitate cu reglementarea tehnică „verticală”.
Reglementările tehnice naţionale trebuie să fie armonizate cu normele internaţionale şi europene. O astfel de legislaţie va servi ca bază legislativă pentru realizarea mecanismelor de protejare a consumatorilor ca bază pentru armonizarea standardelor naţionale cu cele internaţionale şi europene, va crea condiţiile necesare pentru înlăturarea barierelor tehnice în calea comerţului internaţional, precum şi condiţiile necesare pentru recunoaşterea reciprocă a produselor. Deaceea eforturile SSM RM , în calitate de Organism Naţional de Standardizare au fost şi sunt îndreptate pentru promovarea unei modificări legislative, armonizate cu directivele UE şi prevederile OMC. În cadrul Programului Naţional de elaborare a reglementărilor tehnice în sarcina SSM RM este pusă elaborarea proiectelor actelor legislative care constituie cadrul legislaţiei tehnice „orizontale”, inclusiv modificarea şi completarea legilor existente care constituie cadrul legal al infrastructurii calităţii.
Este evident că elaborarea şi aplicarea reglementărilor tehnice va provoca procesul de revizuire generală a Fondului Naţional de Standarde, avînd în vedere că transpunerea directivelor europene şi adoptarea standardelor europene armonizate trebuie să conducă automat la abrogarea standardelor naţionale conflictuale. Totodată este de menţionat că un factor important pentru trecerea la aplicarea voluntară a standardelor este asigurarea suportului legal pentru eliminarea prevederilor conflictuale apărute la implementarea reglementărilor tehnice nou elaborate.
Considerăm că realizarea Programului Naţional de elaborare a reglementărilor tehnice în termenii stabiliţi va asigura în mare măsură finalizarea procesului de conversiune a standardelor obligatorii în reglementări tehnice şi standarde voluntare. Totodată este de menţionat că actualul Program nu cuprinde toate domeniile şi respectiv toate autorităţile de reglementare, spre exemplu lipseşte transpunerea în legislaţia naţională a directivelor europene în domeniul viti-vinicol, lipseşte protecţia mediului (reglementările ecologice). Nu este prevăzută elaborarea reglementărilor tehnice pentru combustibili, pentru mobilă, poligrafie, etc. Însă autorităţile cu funcţii de reglementare nu propun actualizarea şi completarea Programul Naţional de elaborare a reglementărilor tehnice, sau elaborarea unui nou program strategic pe 10-15 ani, cuprinzînd toată economia naţională şi fiind un element important în procesul de implementare a Concepţiei privind infrastructura calităţi, recent aprobat prin Hotărîrea de Guvern nr.859 din31.07.2006 . Totuşi este mare riscul că perioada de tranziţie de la standarde obligatorii la reglementări tehnice şi standarde voluntare poate fi extinsă pe o perioadă nedeterminată, urmare nerealizării Programului Naţional de elaborare a reglementărilor tehnice.
Totalizînd cele expuse anterior referitor la oportunităţile şi obstacolele standardizării voluntare putem constata că introducerea conceptului de aplicare voluntară a standardelor după “era standardelor obligatorii” ridică întreg Sistemul Naţional de Standardizare din Republica Moldova pe o treaptă superioară în evoluţia sa.
Utilizarea voluntară a standardelor oferă piaţa de desfacere şi un ciclu de viaţă produselor pe măsura sistemului de standarde adoptat: aplicarea unui standard naţional dă o deschidere numai pentru piaţa naţională, un standard european va deschide piaţa europeană, iar un standard internaţional – piaţa internaţională.