Ştiinţa economică, în calitate de sistem coerent şi coordonat de fenomene care sunt supuse unor legi şi premise care decurg din natura lucrurilor şi impun oamenilor anumite moduri de comportare, este o ştiinţă relativ tânără.
La început, ideile economice nu constituiau un sistem distinct comparativ cu ideile juridice, filizofice, religioase însă, pe la finele Evului Mediu, s-au cristalizat în ceea ce astăzi numim economia politică, din care au derivat, ulterior, alte ştiinţe care constituie în zilele noastre sistemul ştiinţelor economice. Ideile economice sunt folosite pentru a influenţa viaţa economică şi devin tendinţe, nasc organizaţii, partide, şcoli sociale.
Ideea economică reprezintă prima treaptă de reflectare a realităţii economice în mintea umană, respectiv o reflectare izolată, simplă a realităţilor ce ne înconjoară.
Gândirea economică este reflectarea activă şi raţională a realităţilor economice, iar teoria economică un rezultat superior al procesului de gândire.
Doctrina reprezintă o teorie sau un complex de teorii care exprimă judecăţi de valoare, sugerează proiecte de reformă, face comparaţii între sisteme teoretice. Ca urmare, teoria ne spune ce este, iar doctrina ce ar trebui să fie sau nu. În doctrină există şi un element politic implicat şi, din acest motiv, unele doctrine sunt denumite după numele celor care le-au elaborat (doctrina Roosevelt, Mussolini, Lenin, Thatcher etc.)
Şcoala de gândire economică este o formaţiune ştiinţifică a unor specialişti care se grupează în jurul unui mentor ce este o personalitate recunoscută şi cu contribuţii ştiinţifice originale şi a unor idei directoare.
Curentul de gândire economică reprezintă un ansamblu al teoriilor şi doctrinelor economice care explică şi susţin un anume gen al dezvoltării; acesta poate fi opera unei şcoli mari sau a mai multor şcoli.