- criteriul epocii/timpului/al istoricităţii – ideile, teoriile, doctrinele sunt produsul unui timp istoric dat; există legături de continuitate între unele teorii din trecut şi cele din prezent;
- criteriul interesului/concordanţei – în spatele oricăror idei şi doctrine economice există interesul unui individ, al unui grup social, al unei democraţii sau interese mondoeconomice;
- criteriul echidistanţei – analiza trebuie efectuată de pe poziţii ştiinţifice, obiective, utilizând aceleaşi modalităţi şi instrumente de analiză, iar aprecierile să fie făcute în afara ideologiilor;
- criteriul interdependenţelor – creşterea rolului statului în economie prin politica economică şi sprijinindu-se pe anumite teorii a sporit rolul acestui criteriu;
- criteriul finalităţii practice – practica validează sau infirmă, după caz, a anumită teorie economică;
- independenţa relativă a teoriei faţă de realitatea economică – teoriile şi doctrinele au o natură obiectivă şi pot influenţa viaţa economică în sensul dorit de anumiţi factori subiectivi.
Istoria gândirii economice ca ştiinţă ţine cont de contextul general al ştiinţelor social-umane în ansamblul cărora s-au dezvoltat. Economia politică şi istoria gândirii economice/doctrinele economice se susţin reciproc. Istoria gândirii economice mai are legături cu istoria filizofiei, istoria sociologiei, a politologiei şi a dreptului. Între aceste ştiinţe există interferenţe.