Pin It

Acest curent a propus un nou scenariu de organizare a vieţii sociale, bazat pe propietatea socială, a negat proprietate privată, au fost pentru munca colectivă şi pentru distribuirea echitabilă a veniturilor.

1. Contele de Saint-Simon

            A fost om de afaceri, s-a îmbogăţit şi apoi s-a ruinat şi a devenit teoretician. În opinia sa, societatea viitoare ar fi o republică a industriaşilor şi savanţilor, care îi opune pe producători celor cu funcţii birocratice şi onorifice, care nu creează valoare.

            În Sistemul industrial susţinea idei pro-socialiste, apariţia unei elite care ar fi urmat să organizeze mari lucrări şi să educe societatea. A fost primul socialist care a preconizat acţiunile industriei şi a susţinut industrialismul.

            În concepţia sa, industriaşul munceşte în producţie sau într-o meserie, aduce societăţii mijloace de satisfacere a nevoilor şi r exista 3 clase: cultivatori, fabricanţi şi negustori (deşi toţi sunt consideraţi industriaşi).

            În ceea ce priveşte guvernarea bunurilor a evocat planificarea, dar nu centralizată. A susţinut necesitatea unei camere de intervenţie formată din specialişti care urma să elaboreze proiecte pentru lucrări publice (anual) care să ducă la sporirea averii naţiunii. Rolul fundamental în organizare urma să îl aibă o elită tehnică şi artistică.

2. Charles Fourier

            A provenit dintr-o familie de comercianţi. A descris o lume ideală, fiind întemeietor al reformismului social. A fost unul din primii teoreticieni ai Statului Providenţă şi a elaborat un proiect de ferme fiscale care să asigure protecţia socială a celor defavorizaţi. A propus şi înfiinţarea unei asociaţii industriale bazate pe atracţie şi pasiune.

            Falansterul trebuia, în opinia sa, să fie format din 1620 de bărbaţi şi femei, 810 caractere psihologice diferite. Diviziunea muncii ar fi urmat să se facă în funcţie de înclinaţii. A fixat proporţii precise pentru repartizarea venitului în funcţie de talent, muncă şi capital. Ideile sale au fost preluate de asociaţii din Europa şi America.

3. Robert Owen

Originar din Marea Britanie, a fost comis-voiajor, apoi a devenit asociat al unor filatori şi a înfiinţat o întreprindere textilă în New Lamark, dobândind avere şi reputaţie. A urmărit ca întreprinderea să fie profitabilă şi să transforme în bine muncitorii din punct de vedere moral.

A avut succes şi fabrica a devenit o întreprindere model. A redus timpul de muncă, a creat grădiniţe de copii şi şcoli serale. A inventat organizarea raţională a muncii, a abolit amenzile, a ameliorat igiena, a mărit locuinţele, a deschis magazine cu mărfuri bune şi a creat un focar de cultură. A prevăzut un sistem generalizat naţional care să funcţioneze după principiile experimentate de el. A opud noţiunilr dr cooperare şi cea de exploatare şi concurenţă capitaliste.

În lucrarea Noi vederi asupra societăţii (1812) a susţinut principiile comunităţii ca bază a teoriilor sale. După 1817 a propus înfiinţarea de sate cooperatiste formate din 500-2000 de persoane, ăropunere care nu a avut succes.

A înfiinţat în America o comunitate după principiile sale, numită New Harmony, în 1824, care nu a avut succes. În perioada 1819-1834 creat o reţea de cooperative. A mai înfiinţat burse ale muncii, ceea ce a dus la crearea unei uniuni sindicale care nu a durat. A fost extrem de important pentru naşterea doctrinei cooperatiste.

A gândit în termeni manageriali de eficienţă şi justiţie, spre deosebire de alţi comunişti utopici. Este considerat utopic datorită experienţei sale practice. A încercat răspândirea propriei sale doctrine în America, Anglia, Franţa prin intermediul călătoriilor, articolelor şi expunerilor sale.

A considerat că, pentru trecerea la lumea ideală, era necesar un guvern de tranziţie, raţional care să formeze populaţia pentru a deveni raţională şi regenerată spiritual şi comportamental. Acest guvern ar fi trebuit să creeze asociaţii model care să aibă suficient teren pentru a-şi hrăni populaţia, să combine agricultura, gospodăriile, artele, meseriile, uneori chiar minele şi alte ocupaţii, iar clasificările populaţiei să fie făcute după criterii naturale şi raţionale, în funcţie de vârstă.