1. R.F.HARROD – Teoria dinamicii economice
A criticat caracterul static al teoriei keynesiste. A elaborat modelul dinamicii economice, în care se modifică nivelul venitului şi condiţiile fundamentale (creşterea populaţiei, progresul tehnic, productivitatea muncii).
Modelul creşterii economice are 3 ecuaţii principale care se referă la rata de facto, rata garantată şi rata naturală ale creşterii economice. Economia politică are 2 sarcini, respectiv lupta împotriva oscilaţiilor ciclice ale producţiei şi depresiunii cronice.
Măsurile anticiclice care trebuie luate pentru reducerea oscilaţiilor:
- lucrări publice;
- operaţiuni cu rata dobânzii;
- fonduri-tampon de mărfuri la scară naţională şi mondială;
- bugete pe 10 ani.
În general, s-a apreciat că măsurile propuse erau nerealiste.
2. Alţi reprezentanţi
J.R.HIKS – a realizat o analiză diferenţială.
E.DOMAR – a calculat coeficientul marginal al productivităţii investiţiilor.
J.ROBINSON şi Pierro SRAFFA – au reprezentat „stânga” de la Cambridge şi au încercat „renovarea” Keynesism –ului.
3. Şcoala de la Stockholm
În perioada 1932-1970 economia Suediei a crescut şi a apărut modelul suedez. Economiştii au propus soluţii care au fost numite mai târziu Keynesiste.
Erik Lindhal
A fost interesat de multiplicator pentru rezolvarea problemelor economice pe termen scurt. A rezolvat anumite probleme de economie politică şi de fiscalitate.
Bertil Ohlin
A fost preocupat de comerţul internaţional. În 1977 a luat premiul Nobel împreună cu James Meade pentru lucrări din domeniile comerţului internaţional şi al mişcărilor internaţionale de capital.
A fost unul din autorii teoremei Heckscher-Ohlin conform căreia comerţul internaţional tinde să ducă la egalizarea parţială a factorilor de producţie (salarii, remunerarea capitalului) în diferite ţări. Această temă a fost reformulată precis, pe baze matematice, de către Samuelson.
Gunnar Myrdal
Opera sa principală, Echilibrul Monetar, s-a bucurat de un succes mondial. A fost un teoretician radical al şcolii dezvoltării şi a fost revoltat de lipsa justiţiei în funcţionarea economiei mondiale.