Riscul de audit financiar - riscul exprimării de auditor a opiniei de audit necorespunzătoare atunci cînd rapoartele financiare conţin denaturări semnificative.
Conform S.N.A.400"Evaluarea riscului şi controlul intern", riscul de audit include trei componente:
- riscul inerent;
- riscul legat de control;
- riscul de nedescoperire.
Riscul inerent - predispoziţia soldului unui cont sau unui grup de tranzacţii către denaturări, care pot fi semnificative în mod separat sau cumulate cu denaturările altor solduri sau grupuri de tranzacţii, în condiţiile absenţei politicii şi procedurilor respective de control intern.
Riscul legat de control - riscul că o denaturare a soldului unui cont sau unui grup de tranzacţii, care poate fi semnificativă în mod separat sau cumulată cu denaturările altor solduri sau grupuri de tranzacţii, să nu fie prevenită sau descoperită şi corectată la timp de sistemele contabil şi de control intern.
Riscul de nedescoperire - riscul că procedurile de audit ce ţin de esenţă să nu poată detecta o denaturare a soldului unui cont sau unui grup de tranzacţii, care poate fi semnificativă în mod separat sau cumulată cu denaturările altor solduri sau grupuri de tranzacţii.
Riscul inerent se evaluează în baza următorilor factori:
- A) La nivelul rapoartelor financiare
Onestitatea conducerii.
Experienţa şi cunoştinţele conducerii, precum şi modificările în componenţa acesteia pentru perioada auditată, spre exemplu, lipsa de experienţă a conducerii poate influenţa pregătirea rapoartelor financiare ale agentului economic.
Presiuni neobişnuite asupra conducerii, spre exemplu, circumstanţe sub presiunea cărora conducerea poate fi predispusă denaturării rapoartelor financiare. Drept exemple pot servi un număr mare de întreprinderi falite în ramură sau lipsa la agentul economic a capitalului suficient pentru continuarea activităţii.
Caracterul business-ului agentului economic, spre exemplu, învechirea potenţială morală din punct de vedere tehnologic a producţiei şi serviciilor acestuia, complexitatea structurii capitalului, importanţa părţilor legate, precum şi numărul de suprafeţe de producţie şi aşezarea lor geografică.
Factorii care influenţează ramura în care îşi desfăşoară activitatea agentul economic:starea economiei şi condiţiile concurenţei identificate prin determinarea tendinţelor şi coeficienţilor financiari, modificări în tehnologie, cerere de consum şi practica contabilă, specifice ramurii respective.
- B) La nivelul soldurilor conturilor şi a grupurilor de tranzacţii:
Posturile rapoartelor financiare care pot fi expuse denaturărilor, spre exemplu, posturile care au necesitat corectări în perioada de gestiune precedentă sau care sînt în cea mai mare măsură însoţite de determinarea estimărilor contabile.
Complexitatea tranzacţiilor şi altor evenimente care pot necesita asistenţa unui expert.
Gradul aprecierii exprimată la determinarea soldurilor conturilor.
Predispunerea activelor la pierderi sau abuzuri, spre exemplu, activelor ce se bucură de cerere înaltă şi care sînt uşor deplasabile, ca mijloacele băneşti.
Efectuarea tranzacţiilor neordinare sau complicate, în special la sfîrşitul sau aproape de sfîrşitul perioadei auditate.
Tranzacţii care nu sînt supuse procedurii obişnuite de prelucrare.
Riscului legat de control se evaluează preliminar şi reprezintă procesul evaluării eficienţei sistemelor contabil şi de control intern ale agentului economic în ceea ce priveşte prevenirea sau descoperirea şi corectarea denaturărilor semnificative.
- A) Evaluarea preliminară a riscului legat de control se efectuează la nivelul aspectului calitativ referitor la soldurile semnificative ale fiecărui cont sau referitor la fiecare grup de tranzacţii semnificative.
- B) Evaluarea eficienţei sistemelor contabil şi de control intern ale agentului economic se bazează pe Testarea controlului intern de auditor care include:
Examinarea documentelor ce confirmă tranzacţiile şi alte evenimente pentru obţinerea dovezilor de audit despre faptul că sistemul de control intern funcţionează în mod corespunzător, spre exemplu, verificarea existenţei autorizării pentru efectuarea tranzacţiei.
Înaintarea solicitărilor şi observarea procedurilor de control intern care nu necesită documentare, spre exemplu, identificarea executorului real şi nu celui desemnat a fiecărei funcţii.
Riscul nedescoperii se apreciază în funcţie de mărimea riscului inerent şi a riscului legat de control. Evaluarea riscului legat de control împreună cu evaluarea riscului inerent influenţează caracterul, momentul de exercitare şi volumul procedurilor ce ţin de esenţă care se efectuează în scopul reducerii riscului de nedescoperire. La evaluarea riscului nedescoperirii se ţine cont de:
(a) caracterul procedurilor ce ţin de esenţă, spre exemplu, aplicarea testelor orientate spre părţile independente din exteriorul agentului economic şi nu spre părţile şi documentaţia din interiorul agentului economic sau folosirea testării detaliate suplimentar la procedurile analitice pentru atingerea obiectivelor anumitor compartimente de audit;
(b) momentul de exercitare a procedurilor ce ţin de esenţă, spre exemplu, la sfîrşitul perioadei auditate şi nu la o dată intermediară;
(c) volumul procedurilor ce ţin de esenţă, spre exemplu, folosirea unui eşantion mai mare.