Pragul de semnificaţie exprimă nivelul de importanţă a informaţiei. Informaţia se consideră importantă sau semnificativă, dacă omiterea sau denaturarea acesteia poate influenţa deciziile economice luate de utilizatori în baza rapoartelor financiare.
Cazuri de Omitere sau denaturare a informaţiei:
- dezvăluirea inadecvată sau incorectă a politicii de contabilitate, atunci cînd creşte probabilitatea că această dezvăluire va induce în eroare utilizatorii rapoartelor financiare;
- nedezvăluirea informaţiei referitoare la încălcările cerinţelor actelor legislative şi normative, atunci cînd creşte probabilitatea că aplicarea ulterioară a sancţiunilor din partea organelor de stat va înrăutăţi considerabil activitatea agentului economic.
Denaturările sau omisiunile în sume relativ mici, cumulate, de asemenea influenţează semnificativ autenticitatea rapoartelor financiare. De exemplu, în cazul cînd există o eroare în procedura de închidere a conturilor la sfîrşitul lunii, ea cauzează denaturări semnificative, dacă procedura se repetă în fiecare lună.
Caracterul semnificativ al informaţiei identifică indicatorii sau posturile din rapoartele financiare la care auditorii trebuie să acorde o atenţie sporită.
Pragul de semnificaţie se examinează şi se stabileşte la nivelul:
- rapoartelor financiare;
- soldurilor individuale ale conturilor;
- grupurilor de operaţiuni economice;
- anexelor la rapoartele financiare.
F(x) de influenţă a caracterului semnificativ:
- cerinţele actelor legislative şi normative;
- interdependenţa soldurile individuale ale conturilor reflectate în rapoartele financiare;
- aspectele examinate ale rapoartelor financiare.
Notă: Există o dependenţă inversă dintre caracterul semnificativ şi riscul de audit: cu cît este mai mare nivelul de semnificaţie cu atît este mai mic riscul de audit şi invers.
La planificarea auditului auditorul în mod intenţionat poate stabili un nivel de semnificaţie mai redus, decît cel ce se presupune a utiliza la evaluarea rezultatelor auditului. Aceasta poate fi întreprins pentru a micşora probabilitatea denaturărilor nedescoperite şi pentru a garanta auditorului o rezervă de siguranţă la evaluarea influenţei denaturărilor descoperite în procesul auditului.
Evaluarea de auditor a caracterului semnificativ şi a riscului de audit poate să difere la etapa planificării iniţiale şi la etapa evaluării rezultatelor procedurilor de audit. Aceasta poate avea loc din cauza schimbării circumstanţelor, precum şi schimbării nivelului de informare a auditorului în rezultatul exercitării auditului. De exemplu, dacă auditul a fost planificat pînă la expirarea perioadei de gestiune, atunci auditorul poate doar presupune rezultatul activităţii şi situaţia financiară a clientului la sfîrşitul perioadei de gestiune. Dacă însă rezultatele efective ale activităţii şi situaţia financiară în baza rezultatelor perioadei de gestiune diferă considerabil de cele presupuse, atunci evaluarea caracterului semnificativ şi riscului de audit se poate modifica.
La evaluarea autenticităţii rapoartelor financiare prezentate, auditorul trebuie să determine dacă totalitatea denaturărilor descoperite prin audit şi necorectate, are un caracter semnificativ. Auditorul trebuie să determine dacă totalitatea denaturărilor necorectate are un caracter semnificativ. Dacă auditorul ajunge la concluzia că denaturările pot fi semnificative, el trebuie să examineze posibilitatea reducerii riscului de audit, prin extinderea volumului procedurilor de audit sau să solicite conducerii agentului economic corectarea rapoartelor financiare. Conducerea agentului economic poate manifesta dorinţa de a corecta denaturările depistate în rapoartele financiare, indiferent de cerinţele auditorului.
Dacă conducerea agentului economic refuză să corecteze rapoartele financiare şi dacă rezultatele procedurilor de audit extinse nu permit auditorului să formuleze o concluzie referitoare la faptul că totalitatea denaturărilor necorectate nu este semnificativă, auditorul trebuie să întocmească raportul auditorului modificat în conformitate cu SNA 700 "Raport al auditorului asupra rapoartelor financiare".
Dacă totalitatea denaturărilor necorectate descoperite de auditor, se situează aproape de nivelul de semnificaţie, auditorul trebuie să determine dacă totalul denaturărilor nedescoperite şi celor necorectate poate să depăşească acest nivel. În aşa fel, dacă totalitatea denaturărilor necorectate se situează aproape de nivelul de semnificaţie, auditorul trebuie să reducă riscul prin mărirea volumului procedurilor de audit sau să solicite conducerii agentului economic corectarea rapoartelor financiare privind denaturările descoperite.